72 matches
-
și filozofia, astfel omul se poate Înțelege pe sine și Întreaga sa istorie. Istoria sa, dar și Istoria, ceea ce Înțelegem prin această noțiune, ea Însăși temă a dezbaterilor aprinse, de la un secol la altul. (Cer Încă o dată scuze pentru nepermisa lapidaritate a unor enunțuri și repetiția unor locuri comune: o fac numai ad usum delphini, spre privilegiul prințului; ghiciți cine este acesta!...Ă Iar libertatea mea, sursă, cum spuneam, a creației mele, atâta cât este, depinde strict de libertatea lectorului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar cum apariția Îngerului de gips - scris pe malul mării, la „2 Mai”, în casa unui țăran lipovean -, prin soliditatea construcției și radicalitatea „mesajului artistic” („Un salt între două morți!” este ultima propoziție a romanului care rezumă, într-o totală lapidaritate, zbaterea și autodistrugerea eroului trăitor în România „socialistă”!Ă, contrazicea această primă intoxicare, a fost lansat, cu un succes, cred eu, cu mult peste așteptările acelor ofițeri care se ocupau cu „zvonuri”, varianta „colonelului de securitate” care... aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în dificultate de a înțelege. Acest limbaj se creează „folcloric” și are un caracter național, deși împrumutul lingvistic e la mare preț, pornind de la varianta engleză. Discuția prin mesaje „messenger” sau pe bara de discuții (chat bar) are drept caracteristici lapidaritatea abolut necesară (în timpul ăsta activitatea dominantă e alta, uneori foarte absorbantă, ca de pildă un joc de bridge, și se desfășoară nestingherită), faptul că adresantul este de regulă nescunoscut, cel mult o cunoștință întâmplătoare din mediul virtual, căruia nu îi
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
astfel de nume... De la cele dintâi versuri, am avut intuiția unui remarcabil talent poetic. «Sburătorul» își face o cinste deschizându-și coloanele acestui nou poet, căruia i-am dat numele de Ion Barbu. Nimănui nu-i va scăpa viziunea genetică, lapidaritatea concepției și a expresiei, sobrietatea relativă a acestui tânăr”. Debutul lui Ion Barbu în S. se va dovedi fast, în același număr intrând și cel dintâi grupaj liric, alcătuit din poemele Ființă, Lava, Munții, Copacul, Banchizele, din ciclul parnasian. Urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
săi sângerați se holbaseră; o sudoare înghețată, tristă a morții prevestitoare ieșea ca niște nasturi pe obrazul lui. După un chin de jumătate ceas, în sfârșit, își dete duhul în mâinile călăilor săi". Proza se încheie în aceeași notă de lapidaritate cu care ne-am obișnuit deja; după ce ne informează că astfel "fu sfârșitul lui Alexandru Lăpușneanul, care lăsă o pată de sânge în istoria Moldovei", naratorul adaugă o frază modestă, creionată cvasi-arhivistic și având valoare de post scriptum: "La monastirea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lume, dar mai ales "drepturile celor mici la o literatura mare". Nu altceva spune Michel Tournier când, confruntat cu eticheta critică de scriitor pentru copii, nu ezită să se apere: "Eu nu scriu pentru copii, scriu însă animat de idealul lapidarității, limpezimii și al proximității concretului. Când reușesc să fiu cât mai aproape de acest ideal vai, atât de rar ceea ce scriu este atât de fluent încât până și copiii pot să mă citească". Drept care autorul își consideră narațiunile "Pierrot ou les
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de stat, dacă nu un hibrid. Diarista regăsește și locuri neschimbate, bunăoară Cișmigiul plimbărilor cu părintele său - dar nu va afla locul mormântului mamei, pierită în temniță. Momente de extremă tensiune sunt consemnate cu recea decizie a obiectivității stricte, cu lapidaritatea moștenită din Agendele tatălui, ambele, prin marea lor întindere în timp și chiar prin modul în care se continuă, în spirit, în stil, ca formulă, alcătuind o istorie a vieții culturale românești pe mai multe generații și, prin reflex, a
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
de parcimonios cu propriile scrieri și - la urma urmelor - atât de subtil elitist în conținutul lor. Debutând în 2001, la 33 de ani, cu volumul Epistole... și alte poeme, impregnat prozodic de sonoritățile ample ale versului republicii romane și de lapidaritatea epigrafiilor grecești, el nu putea apărea decât ca un exotic al cărui demers rămâne, pentru o vreme, imposibil de asimilat. De ce să faci așa ceva, de ce să îți impui rigorile filologice înalte tocmai în perioada de proaspătă efervescență a mundanului, incitantului
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit deja dincolo. Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri ale sufletului, în care ard, ca-n firide, lumînări cu flacără neagră. * O prejudecată: cea de-a considera lapidaritatea în sine ca o expresie a clarității, solidității. În fapt, sîntem înconjurați de o proliferare scandaloasă de abrevieri, de un dezmăț al ilogismului lor, nu mai mic decît al expresiei pletorice. * Maxima inteligență presupune a percepe difuz limitele, iar nu
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
ceea ce conferă angoaselor sale un suprinzător echilibru emoțional. Anxietatea existențială ( reală sau fictivă) este ținută în permanență sub control de o luciditate exacerbată care domină suveran sentimentele și exprimarea lor artistică. Poemele din Tags au o consistență estetică remarcabilă ( de la lapidaritatea enunțurilor din fiecare vers și compoziția perfect dozată ideatic și tehnic a poemelor, pînă la așezarea grafică a versurilor în pagină), ceea ce face ca Dinu Flămând să nu fie un produs de serie în contigentul ( prea) încăpător al poeților angoaselor
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
care lucrează noaptea. Dimineața când se întoarce, îi las camera și-mi petrec toată ziua la facultate. Este perioada examenelor. Una dintre disciplinele obligatorii este sociologia. Sunt foarte mirat că se face sociologie la Facultatea de filosofie..." Sub aparența nudei lapidarități se ascunde o retorică elaborată, întocmai cum stilul telegrafic își are lungimile sale! Traducerea în limba română, datorată d-nei Sanda Mihăescu-Cârsteanu este, de altfel, așa de fidelă, încât cutezăm a lansa ipoteza că nici autorul n-ar fi izbutit să
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
fiul lui Sir Walter Wilkinson, de Crăciun, în 1982... Pe 30 nov. 2011 am primit o copie a manuscrisului pe care o primisem la prima noastră întâlnire. Îl transcriu acum.” Concizia și „efectul de real” din introducere sunt pe măsura lapidarității apoftegmatice care urmează. Cu toată incertitudinea privind existența acestui text apocrif și necanonic, textului îi e conferită o „valabilitate” asociabilă scrierilor biblice. Adevărurile simple, pe care le știe (dar nu le urmează) oricine, considerate „dincolo de lege”, riscând a fi înțelese
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
anca o dată, si poate mai mult, ușurință cu care autorul manevrează datele evocării, precizia cu care ține să consemneze elementele de realitate, ușor de controlat de oricine prin prozaismul lor voit." Stilistic, Alexandru George observa, ca specific ultimei creații mateine lapidaritatea și ritmul alert, direct - deci, am spune, supunerea la gen? - fără să uităm ansa, am aminti noi, ca, prin ănsăsi vocea conului Rache, românele polițiste sunt luate an derâdere, pentru strictul lor determinism - vezi vorbele legate de sâmburele de cireașă
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
o lase deoparte, cu dezinvoltura demonilor lui Lermontov, Gogol ori Dostoievski, înfricoșându-i pe colegii de la Dealu-Ocna prin secreta sa putere. Cine știe tace; și Antipa, știind câte ceva despre data morții unuia și a altuia, are intervenții foarte expresive prin lapidaritate. Tovarășii de pahar reuniți în cârciuma lui Moiselini, ca într-un ritual cotidian al vieții gâlgâitoare, se agită, vorbesc spumegător, se ceartă și se împacă în tirade zgomotoase. Părintele Zota, dezlănțuit, ține un discurs formidabil, în care îi pune la
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
în ce constă trădările criticilor, astfel cum ne sunt dezvăluite în cartea de care vorbim. Lui I. Negoițescu i se reproșează că în „ne-terminata Istorie" nu a dat „schițe biografice" ale scriitorilor incluși precum și „concizia extremă, lacunaritatea, insuficiența și lapidaritatea deconcertantă" a multor capitole din Istorie. Altă vină a lui I. Negoițescu, împărțită însă, aceasta, cu Matei Călinescu, este de a nu fi scris nimic despre Îngerul de gips („...cei doi prieteni ai mei., Nego și Matei, nu au scris
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
guberniile Rusiei, atunci e de înțeles strădania lui Mircea Aurel Buiciuc de a strînge în limbajul Matiorei cuvinte și moduri de vorbire risipite prin toate satele românești." S-ar putea adăuga impresia de colaj stilistic din romanele românești mai vechi, lapidarități specific moromețiene, sau, mai mult inversiunile muzicale din Mara lui Slavici. Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, Editura Univers, București 2000, Versiune românească revăzută și note de Mircea Aurel Buiciuc, Prefață de Ion Vasile Șerban, 276 p., f.p.
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
unul de altul. Parisul noaptea se impregnează astfel în percepția subiectivă a celor doi prin "duhoarea infecta a străzilor". Notația devine din ce in ce mai sumara către sfîrșitul călătoriei, cînd boală Elenei se agravează, iar jurnalul se încheie cu o frază impresionantă prin lapidaritatea ei: La 4 mai, la ora trei dimineața N. moare pe vapor, la intrarea în Cornul-de-Aur." Așa ia sfîrșit povestea autentică a unei iubiri, supusă involuntar și în modul cel mai tragic fatalității șablonului literar romanțios după care dragostea nu
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
Virgil Mazilescu (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 400 pp.), Alexandru Condeescu îl definește cu acuitate și profunzime pe singularul scriitor: ŤDe la primele poeme, Virgil Mazilescu dovedește a se afla în posesia unei formule lirice proprii, mai degrabă criptică prin lapidaritate, decât ermetică prin încifrare, pe care o va perfecționa până la sfârșitul vieții, arătând o extremă exigență și consecvență cu sineť. Pentru a fi apreciată, poezia lui Virgil Mazilescu are destule justificări artistice. Dar ea cată la mai mult, se vrea
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
și de a afla un drum care să fie al său. Literatura își arogă încă o dată dreptul de a fi deschisă, haotică, fantezistă. Se exersează reîntoarcerea la „mare, moarte și iubire”, se urmează căile sugerate de poezie, mereu aflată - grație lapidarității și ambiguității înalte și încăpătoare a enunțurilor sale - cu un pas înaintea celorlalte specii în sondarea de sine a ființei. Nu e de mirare că pentru Lars Saabye Christensen rețeta succesului stă în combinarea povestirii cu poezia. Abordarea realistă ține
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
cel de a apăra "drepturile celor mici la o literatura mare". Nu altceva spune Michel Tournier când , confruntat cu eticheta critică de scriitor pentru copii, nu ezită să se apere: "Eu nu scriu pentru copii, scriu însă animat de idealul lapidarității, limpezimii și al proximității concretului. Când reușesc să fiu cât mai aproape de acest ideal - vai, atât de rar - ceea ce scriu este atât de fluent încât până și copiii pot să mă citească". Iuliu Rațiu are idei clare, bine conturate și
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
poetice asociată politicii devine gesticulație (prea) amplă de tribun, grandilocventă exhortație. Nimic mai departe de Vasile Gogea decît o atare formulă. Căldura factice e respinsă, dezinvoltura e jugulată în numele unui program sever, al unei discipline care tinde spre concentrare, spre lapidaritatea emblematică a inscripției. Familiarul, proximitatea apar sacrificate în beneficiul tonului refrigerat, al unei distanțări, al unei înstrăinări. Ne putem gîndi la Bertoldt Brecht (deși acesta a eșuat, după cum se știe, pe o baricadă ideologică lamentabilă), care, la începutul activității sale
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
emendări sunt la tot pasul în paginile ediției, fie pentru că memoria le mai joacă invitaților feste, fie pentru că atmosfera cordială îi îndeamnă la superlative, fie pentru că unii simt nevoia să lanseze aici ipoteze istorico-literare încă insuficient cercetate. Condițiile exprimării orale - lapidaritate, anacoluturi - fac multe propoziții greu inteligibile, chiar și în context. Dacă am trăi într-o lume ideală, o a doua ediție ar trebui să dea textele unui erudit (sau unei echipe), care să le comenteze. Rezultatul ar fi, cred, spectaculos
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
început în dificultate de a înțelege. Acest limbaj se crează ,folcloric" și are un caracter național, deși împrumutul lingvistic e la preț, pornind de la varianta engleză. Discuția prin mesaje ,messenger" sau pe bara de discuții (chat bar) are drept caracteristici lapidaritatea absolut necesară (în timpul ăsta activitatea dominantă e alta, uneori foarte absorbantă, ca de pildă un joc de bridge), faptul că adresantul este de regulă nescunoscut, cel mult o cunoștință întîmplătoare din mediul virtual, căruia nu îi cunoști decît ,numele de
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
excedentar, aproape fiecare cuvânt este încărcat cu semnificație, îngreunat simbolic. Performanța notabilă a lui Ștefan Ioanid este de a da, pe lângă greutate intelectuală, o grație de stampă sau de hai-ku textelor sale. În cele mai bune cazuri, meditația profundă și lapidaritatea expresivă a enunțurilor și "concluziilor" se asociază: "În definitiv/ cât de puțin îți trebuie/ uneori să fii fericit/ câteva frezii străine/ aproape înghețate/ cumpărate dimineața/ care acum în bibliotecă/ fac parte din intimitatea/ ta plină de spaimă" (8 martie); Cea
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
ne permitem a-l trece prin prisma înțelegerii noastre antropomorfozante? Fără a forța nota sugerăm astfel o posibilă rădăcină a dragostei bărbaților pentru pisici (s-a constatat că femeile sînt deseori mai reticente). Șerban Foarță produce mostre impresionante. Într-o lapidaritate aforistică, un entuziasm maxim: Într-un incendiu, - între un Rembrandt și-o pisică, eu aș salva pisica" (Alberto Giacometti). O mărturie în care lascivitatea felinei e consubstanțiată cu cea a femeii iubite: "Te-aș--tept, pisica mea, la piept să-mi vii
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]