828 matches
-
lui Klein). Sau cu o alură de filozofie ultimă : "Abandonul neîmplinirea / sunt desăvîrșirea oricărui lucru" (Unde mi-e inima). Astfel efuziunile apar nu numai reconstituite sintetic, ci și potențate grație unei colaborări cu instanța autoscopică ce dispune de propriile-i latențe poetice, aidoma unei oglinzi ce se privește în altă oglindă: "A scris poemul / despre cum a scris / poemul" (Stihul). Dacă ne referim la traiectul biografic ce transpare în această producție, la rezervorul său de amintiri revărsîndu-se intermitent în text, impregnîndu-l
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
instinctului vital. La urma urmelor, în fiecare din noi există atîta putere de rezistență cîte amintiri profunde ni s-au sedimentat. Depinde numai de noi dacă știm sau nu să le readucem în planul conștiinței. Și cum scoaterea lor din latență cîntărește cît o reînviere, viața propriu-zisă nu e cea pe care o trăim spontan, ci cea pe care o retrăim în planul amintirii. Ceea ce înseamnă că experiențele de care avem parte prima dată nu sînt și cele pe care le
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
permanent joc între lumină și umbră, eliminînd din cadru accesoriile nesemnificative. Uneori lumina desprinde un chip, un contur, o lacrimă strălucind, în timp ce fundalul dizolvă difuz reziduurile de materialitate. Numai anumite gesturi, chipuri, expresii ies la lumină, celelalte sunt "îngropate" în latențele umbrei în felul în care Caravaggio obținea efectul de clarobscur. Și din acest punct de vedere, Reygadas se înrudește cu o parte din clasicii cinematografiei enumerați mai sus. Lumina și tăcerea contribuie la un efect de atemporalitate scontat de regizor
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
ce există. Ordinea înseamnă ieșirea din criză." (134) Dincolo de critică? De ce nu? Critica naște, dar nu reproduce crize. Le așază în paranteze imemoriale sau amnezice. Uneori e bine să uităm critica literară de dragul literaturii însăși." (136) Conceptele criticii au o latență dogmatică. Conceptualizarea comportă măsură și echilibru, prudență, chiar suspiciune. Preferabile sunt ambiguitatea, intuiția, misterul, (cvasi)mistica ori mistica directă. De aceea, N. Balotă remarcă, într-un fel implicat, filosofia și "estetica (foarte puțin conceptualizate)" ale lui Th. Hardy (340). Grav
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
o sumă de mirări în fața noului) ori o eficace orientare logică (măcar atâta cât să separe la timp raționamentele curate de acelea sofistice). La cazul fericit al întâlnirii celor două, nici nu îndrăznesc să mă gândesc. Nu spun că asemenea latențe nu există în presa de la noi. Ci numai că, sub presiunea clișeelor populiste de ultimă oră, ele nu se prea manifestă. Cunosc cel puțin două astfel de cărți pe lângă care s-a trecut anul acesta cu ochii închiși. Una a
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
cum e înclinat uneori Mihai Dinu să creadă), poetul român nu întîlnea mai mult decît o vagă proză cadențată, înzestrată cu atribute ale stilului oratoric; numărul de figuri semantice, mereu aceleași, era și el redus. Dosoftei a realizat rapid cîtă latență literară rezida în textul arhaic și s-a decis să îl transforme în poezie. Dar cum? Așa cum făcuse Kochanowski, fără a-l imita însă și luînd exercițiul pe cont propriu. Distanța pe care poezia lui trebuia să o parcurgă, cronologic
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
prin care să-și apere intuițiile. Nu întîmplător cele mai reușite pagini din volum cuprind evocări și portrete inspirate de fotografii. Paginile despre Ion Pillat, Topîrceanu sau Gala Galaction, despre Ovid Densușianu sau Brătescu-Voinești rezistă tocmai prin farmecul scoaterii din latență a unor epoci stinse, și mai puțin prin acuratețea judecății critice. Pillat e un sentimental de modă veche, prefirînd tente sufletești și mulțumindu-se cu ele, fără a mai simți nevoia unei reacții de gust. Expresia lui predilectă e de
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
a lungul a douăzeci de ani, pînă la moartea crocodilului, care, între timp, capătă un nume (Pocho) și devine membru răzgîiat al comunității gazdă. Carevasă- zică, reptila are suflet. «Lacrimile» de crocodil sunt adevărate! Hidoșenia are un «ce» uman, o latență de afectivitate, care transformă ambalajul nefast în mister.” Surprize în viață, precum aceasta, vom fi avut toți. Și fiecare va fi fost, într-un fel, vreodată, un fel de crocodil care se poartă uimitor și se atașează de cel bun
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]
-
element din univers are „personalitatea" lui, misiunea poetului este tocmai aceea de a „dezv?lui personalitatea laten?? a lucrurilor", „sufletul tainic al acestora". (P. Valery) „Pentru poet, fiecare lucru are personalitatea lui ?i lirism Înseamn? tocmai dezv?luirea personalit??îi latențe a lucrurilor. Prin personalitate În?eleg sufletul tainic din lucruri, care nu se exprim? nici În func?ia acestora (utilitatea), nici În specia mai larg? de care apar?în (clasa, legea) " . (N. Manolescu). Revelând „sufletul tainic” al „imensei lumi", poetul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce sparge armonia instalată treptat în societate. Semn că sub crusta subțire a civilizației ce a fost așternută peste unele popoare mocnesc vulcanii anarhiei. Încă nu au fost prinși toți cetățenii în fluxul consumismului și afirmării prin a avea. Aceste latențe sunt expresia fie a unor deficiențe economice fie a unor trăsături personale. Izbucnirile unor expresii individuale ce sparg armonia socială într-un neam care a dat atâția artiști mă duc cu gândul la ideea că nu toate soluțiile se găsesc
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
bună zi o achiziție artificială. Iar de cînd calculatorul a apărut în viața noastră, pînă și vocabula "virtual" și-a modificat semnificația. În tradiția etimologică a cuvîntului, virtualitatea era un stadiu premergător realității, o potență pe cale să devină act, o latență ce urma să se manifeste. Potrivit acestei logici, orice lucru, înainte să fie real, era virtual în virtutea unei scheme finaliste de tip providențial. Orice gînd, înainte de a deveni faptă, se afla într-un stadiu de existență ce putea fi numit
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
să menționăm că Foarță pornește nu o dată (nostalgia organicului) de la un factor elementar, de la un embrion lexical ori fonic, pe care-l dezvoltă fastuos (acest fast fantasmagoric-explicativ, augmentat pînă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
lui Caron este un etalon cu ajutorul căruia ne putem da seama cît de atrofiată ne-a devenit sensibilitatea în condițiile civilizației citadine. Ideea că poți deschide cartea cuplîndu-te spontan la atmosfera ei este falsă: un cititor nu poate scoate din latență decît acele trăiri a căror amintire o mai are încă. În cazul cărții lui Blaga, amintirile a căror evocare este obligatorie pentru gustarea cărții sunt fie foarte palide sub uzura trecerii vremii, fie cu totul inexistente. De aici și dificultatea
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
de fondatorul festivalului sibian, Nicolae Ionescu, prin anii 1980. Apoi, Marius Popp - nume de referință al jazzului autohton - a propus un "string project" pe cât de original, pe atât de valoros. În pendant cu cvartetul de coarde, compozițiile sale își revelează latențe și frumuseți inedite. Fără baterie, dar susținut ritmic de un contrabasist empatic, dinamic și fantast - pe numele său Arthur Balogh - domnul Popp și-a manifestat mai bine ca oricând în anii din urmă personalitatea de interpret-creator. Avem de-a face
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
spre o caligrafie severă, spre o gesticulație grațios austeră. I se suprapun exigențele disciplinei, ale unei înalte discipline care este răbdarea. Răbdarea și tehnica sa specifică, perseverența, ne-ar putea oare apropia de idealul, cu fruntarii metafizice, al actualizării tuturor latențelor verbului? Ne-ar putea apropia cu adevărat? "Citește și nu te speria/ că nu-nțelegi de la-nceput/ citește și a doua oară/ și a unsprezecea oară stăruind/ și vei simți cum leagănul se mișcă/ în foșnetul unor azururi/ și stăruind
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
tablou sumar al ideologiilor structurate implicate în DEVCOM voi trece la nivelul ideologiilor sociale difuze. Acestea sunt omniprezente, indiferent de ceea ce cred sau vor elitele, donatorii sau agențiile de dezvoltare. De obicei sunt ignorate, dat fiind gradul lor accentuat de latență. Cunoașterea lor face parte din cunoașterea de context, utilă nu atât la modul punctual, pentru un proiect comunitar anume. Descifrarea lor poate fi de folos în proiectarea politicilor DEVCOM la nivel național sau regional. Ideologii socialetc "Ideologii sociale" Democrați, comunitariști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cu cei care-l iubeau. Asta mai tempera disprețul și prostia lumii în care trăia. Studiile în Franța, pe vremea aceea visul oricărui intelectual iranian, au un caracter complementar, pentru că-l pun în legătură cu marea cultură a lumii occidentale. Aici descoperă latențe europene ale spiritului oriental. Aici învață să se bucure (în felul lui, desigur!), să sufere (el, care avea vocația suferinței). Aici scrie Bufnița oarbă, după propriile mărturisiri, în 1931, și nu după călătoria în India, (1935-1936), așa cum susțin unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aglomerate stăm lipiți unul de altul și ne adulmecăm cu privirea. Desigur, momentele astea sunt cele mai plăcute și nu avem prea des parte de ele. Ce este remarcabil în relația noastră este că, menținându-ne în această stare de latență neexprimată și neîntâmplată, ea dăinuie și nu e nimic care s-o poată perturba sau deteriora. Serviciul celular și de internet și chiar cel al metroului par să meargă de la sine, fără prea mult efort din partea noastră. Totul pare împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
energetici. Și ea, după atâta vreme, se mai simțea încă încinsă din toate părțile de atenția lor; se mai lăsa prinsă în acest amalgam de forțe care, compuse, i-au creat întotdeauna un amestec de confuză și nesperată libertate. Aceeași latență, mai mult sau mai puțin perceptibilă, o mai făcea și acum să leviteze deasupra parcului, unde venea zilnic să se întâlnească cu prietenii ei de-o viață, cu cei ce i-au rămas loiali și au continuat să trăiască în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
odinioară și energia, care le-a rămas, o dedicau acestui scop: de a înțelege măcar acum natura relațiilor și a secretelor, fie ele doar mentale sau închipuite. Prietene apropiate și nedespărțite, ea nu le-a vorbit niciodată de sentimentele și latențele lor sau ale ei, despre acei curenți ce survolau în jurul ei, pe care-i simțeau cu toții și știau de bună seamă cum că-i simțeau cu toții. Îi simțeau cu toții mai mult sau mai puțin confuzi și contrariați de-a valma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ť. Poate forța catartică a compunerii literare ar fi fost mai eficientă dacă nu simplul gând, ci chiar intenția de-ter-mi-nată a omorului ar fi fost pusă în operă." (pag. 58) O interesantă, mai ales pentru amatorii de cancanuri, scotocire a latențelor homoerotice ale personajelor poartă cu sine premisele decodării unora dintre evenimentele cuprinse în roman. Către ce trimite, la o adică, conform vulgatei burgheze, o frază ambiguă cum e aceasta, desprinsă din recapitularea crailâcului nocturn: "Și, cu toate că nu mergeam în familii
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
a viola secretul vieții. Conține opera, dincolo de suprafața ei materială, sugestia unui astfel de secret, mai important decât toate, își propune ea (cu sau fără știrea autorului) să execute acel salt eroic în necunoscutul care ascunde în sine posibilitatea divulgării, latența și așteptarea revelației ? Iată întrebarea criticii." (pag. 1) La Raicu, dincolo e investit abil cu o semantică imanentă. Dincolo de literatură va trebui, deci, înțeles, ca înăuntrul literaturii. Doar că într-o zonă mai puțin frecventată a acesteia, în care nici
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
care i le vom aduce retrospectiv ne vor întări convingerea că aluatul din care a fost croit e rarisim. Toma Arnăuțoiu e un astfel de personaj de esență inexplicabilă, a cărui identitate nu o poți defini decît prin setul de latențe intime care i-au hotărît destinul. In vremuri obișnuite ar fi avut parte de o neîndoielnică carieră militară (absolvise Școala Militară de Cavalerie „Regele Ferdinand" de la Tîrgoviște și în 1944 era locotenent în Armata Regală), ar fi atins un rang
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
oamenii inteligenți, ci cei temperamentali. Iar cei pe care îi numim îndeobște fast thinkers sunt mai puțin oameni dotați cu atributul gîndirii, cît prestidigitatori verbali sau naturi conflictuale. La ei, trăsăturile precumpănitoare sunt viteza de reacție, adică intervalul mic de latență între momenntul punerii întrebării și clipa țîșnirii răspunsului. Ei posedă arta improvizației desfășurate pe baza unui scenariu atent însușit, și în plus au spontaneitatea psihică a unui pilot automat: reacție fulgerătoare la stimul. Dacă acestea sunt condițiile unui interviu televizat
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
ciudată cu cît efectul lor se insinuează încet și fără zgomot, neavînd nevoie de scandal sau de umori militante. Scrise în singurătate și publicate pentru un număr restrîns de cititori, ele izbucnesc în atenția colectivă numai după o perioadă de latență. E ca și cum ar avea nevoie de un răstimp de incubație înainte să molipsească mințile oamenilor. Iar atunci cînd o fac, dezbaterea pe care o iscă pare să fie defazată în raport cu temele presante ale zilei. De aceea, mai toate cărțile care
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]