177 matches
-
Cât de departe suntem astăzi, vai!, de spiritul său!... Titlul ales de editor, reluând o sintagmă aparținându-i lui N. I. Herescu, constituie o triplă metaforă. Mai întâi, a culturii și civilizației greco-romane, pe care se sprijină întreaga Europă. Apoi, a latinismului în cultura română, în care reprezintă patul germinativ din care aceasta își extrage sevele. În fine, a operei latinistului însuși: deși interzisă decenii de-a rândul, aceasta se întoarce acum, la fel de actuală și într-un context la fel de angajant. Studiul introductiv
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
verde, floare, cer, senin, domnitor), într-o demonstrație subtilă de armonie neo- și proto-latină. Poetul a avut fericita intuiție (literară, pînă la urmă!) de a combina cuvinte italiene, introduse atunci în limba română, cu altele de origine franceză, precum și cu latinisme culte, oferind astfel forme despre care cu greu am putea decide dacă provin din italiană, din adaptarea directă a unor cultisme latinești ori din franceză. Dincolo de limbă, Asachi a preluat din Italia o anumită viziune asupra poeziei. în anii sejurului
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
așteptarea plății, n-a făcut de fapt nimic pentru propășirea așa-zisului talent. S-a pierdut un amic, un foarte bun amic... Sigur, neavînd tocmai simțul ridicolului în limbaj cu care se desfăta Caragiale, Mușatescu pare că forțează cînd amestecă latinisme precum sine qua non cu faulturi la gramatică. Doar dacă scrisorile nu sînt scrise de veleitari inspirați de caietul cu expresii frumoase, cum se mai găsesc pînă-n ziua de azi. Superiorii "care este", micile potlogării divulgate pe firul scurt, în
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
retrage cu prudență ca să ocolești rele mai mari. — Bella gerant alii, sugeră Dómine Pérez, Încercând să dreagă lucrurile. Dómine Pérez era un părinte iezuit care Își făcea veacul la biserica alăturată, San Pedro y San Pablo. Bunătatea-i Înnăscută și latinismele lui savante acționau ca un sedativ puternic, pentru că pe acestea din urmă obișnuia să le pronunțe pe un ton plin de bunăvoință. Însă cei doi necunoscuți nu știau latinește, iar rima aceea cu hidalgii și nădragii era prea greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că nu l-am auzit vreodată vorbind pe cineva de rău. Ceea ce În Spania de atunci și În cea de azi, chiar și pentru un preot, era ceva neobișnuit. — Să fim mai prudenți, señor Quevedo, adăugă el atunci, afectuos, după latinismul de rigoare. Nu sunteți În situația de a putea murmura anumite lucruri cu glas cam țâfnos. Don Francisco se uită la preot, potrivindu-și ochelarii. — Eu să murmur?... Greșiți, Dómine. Eu nu murmur, ci afirm răspicat. Și, ridicându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acum în cheie literară. În legătură cu limbajul latinizant și neologic al Peregrinului..., s-au purtat discuții ce apar astăzi de o perfectă inutilitate. Editori dintre cei mai inteligenți și mai bine intenționați au publicat cartea în variantă "îmbunătățită", adică expurgată de latinisme, chipurile pentru a-i facilita lectura. De fapt, latinismele și alte neologisme utilizate de Codru Drăgușanu reprezintă farmecul suprem al textului și oferă, spectaculos, marca personalității autorului. Neologismele din Peregrin... se modelează după o stilistică proprie, transformîndu-se într-o extraordinară
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
al Peregrinului..., s-au purtat discuții ce apar astăzi de o perfectă inutilitate. Editori dintre cei mai inteligenți și mai bine intenționați au publicat cartea în variantă "îmbunătățită", adică expurgată de latinisme, chipurile pentru a-i facilita lectura. De fapt, latinismele și alte neologisme utilizate de Codru Drăgușanu reprezintă farmecul suprem al textului și oferă, spectaculos, marca personalității autorului. Neologismele din Peregrin... se modelează după o stilistică proprie, transformîndu-se într-o extraordinară probă de stil pașoptist dintre cele mai originale: "București
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
astfel o tălmăcire muzicală. Nenumărate sunt dificultățile de ordin lingvistic întâmpinate în versiunea de față - adevărată piatră de încercare a traducătorului de astăzi -, regăsindu-se la toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical, frazeologic, prozodic, căci romanul abundă în arhaisme, neologisme, latinisme și italienisme, precum și în hiperbate, metafore, tautologii. Soluțiile de echivalare sunt mereu sugestive, lăsând mult râvnita impresie de curgere lină, de naturalețe. În tălmăcirea celor peste cinci mii de versuri, care reprezintă o căutare deliberată la vremea aceea a modernismului
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
pleonasm (pe care l-am discutat altă dată), în care termeni culți sunt asociați cu sinonimele lor populare: bref pe scurt, antică și de demult, eroare de greșeală etc. Un alt exemplu de utilizare parodică este oferit de cuvântul lapsus, latinism internațional pe care vorbitorii l-au apropiat, în glumă, de un termen vechi, din fondul de bază, lipsă (din punct de vedere etimologic, un derivat regresiv de la un verb împrumutat din limba greacă). A apărut astfel forma lipsus, care poate
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
nu le-a cuprins, ceea ce este destul de normal pentru un dicționar-tezaur, mai puțin interesat de împrumuturile recente din domenii științifice; absența se regăsește în Micul dicționar academic (MDA, volumul IV, 2003). În ultimele două dicționare este, în schimb, atestat vechiul latinism respondenție, cu sensul „corespondență". Doar Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), mai nou și mai clar orientat spre terminologiile de specialitate, înregistrează ambele forme, tratân-du-le drept cuvinte diferite: repondent ca substantiv, preluat din franceză, cu definiția „Persoană care răspunde la un
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
să suscite comentariile lingviștilor și editologilor, dar care, la lectură, dă rezultate mai mult decât acceptabile. Avem în fața ochilor un text care, renunțând la toate elementele învechite din limba lui Radu Rosetti - cum ar fi „u” mut final, reminiscență a latinismului cipariano-bărnuțian -, a păstrat caracteristicile graiului moldav cultivat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca și particularităț ile fonetice și ortografice ale limbii scriitorului. Chiar dacă, editologic vorbind, soluțiile alese de îngrijitori pot fi combătute pe rând, rezultatul final este, în opinia
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
care amendează teoria clasică, potrivit căreia limbile romanice descind din latina cultă, arătând că, în procesul romanizării, populațiile autohtone nu au intrat în contact nemijlocit cu latina lui Cicero, ci cu cea populară, vorbită de coloniști. Astfel încât atitudinea sa față de latinismul intransigent, dominant la Blaj, nu poate fi decât una critică, de vreme ce „relatinizarea” limbii române se dorea a fi făcută pe baza latinei clasice, îndepărtată evident de spiritul latinei populare din care se alimentează limba română. (Aici ar trebui, poate, să
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
văzut ca acoperind, în română, sensurile și utilizările dubletelor italienești computare și contare, fr. compter și conter, precum și ale formei moștenite a cumpăta. Folosirea neologismului în contexte tradiționale șochează și azi, cum a șocat și în epocă, trezind ironiile adversarilor latinismului: „Dumnezeu ne va computa și cupa de apă ce dăm unui însetat”; „se pot computa pre degite, așa-s de puțini”; „ce compuți a face cu mine?” etc. Familia lexicală include, în dicționar, substantivele computare (sau cumpătare), computațiune, computator(iu
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
pe lângă logică, după cum vom vedea, are și unele probleme cu dicționarul, dând cuvintelor înțelesuri care-i permit să se compare cu Pessoa sau să facă din grobianism un sinonim pentru expresivitate. Trecând peste parada de erudiție, prilej de a cita latinisme horațiene și rusisme pe care nu pare a le datora, cum nu pare să datoreze nici altele, școlii, articolul său din "Observator cultural" este un delir de referințe fără absolut nicio legătură cu fondul discuției. O replică dezonorantă intelectual prin
Venerabilul și logica necoaptă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6728_a_8053]
-
textul original cu traducerea Andreei Mârza, care a optat (și bine a făcut) pentru o transpunere fidelă a sensului textului istoriografic, neutră din punct de vedere stilistic, deși limba română în care scria, la 1912, Pâclișanu purta cu siguranță pecetea latinismului blăjean. Însă o eventuală încercare de reconstrucție a particularităților stilistice, pe lângă faptul că necesită măiestrie literară și experiență filologică, ar fi restrâns și mai mult cercul celor interesați de acest studiu. O lacună a ediției, care, de altminteri, mă și
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
adjectivul fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În franceză și
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
și Niculina Iacob a avut de înfruntat două obstacole. Primul ține de ortografia utilizată de Augustin Bunea. În 1900, ortografia limbii române se afla la jumătatea drumului între normele din 1881-1894 și reforma din 1904. În plus, Blajul, moștenitor al latinismului Școlii Ardelene și al etimologismului ciparian, nu s-a aliniat imediat la toate modificările de normă operate la București, păstrând anumite particularități ortografice și lexicale. Cum spun editorii, „Linia directoare a ortografiei acestui autor este reprezentată în mod evident de
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
netradus în română. De același tratament beneficiază și vocabularul lui Augustin Bunea, în care figurează, pe de-o parte, termeni teologici și ecleziastici catolici (mai puțin sau deloc cunoscuți cititorului de altă confesiune), iar pe de alta, lexeme reziduale ale latinismului blăjean. Toate acestea sunt competent explicate în Glosar-ul care încheie lucrarea. Ediția este bine concepută și la nivelul aparatului critic. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au editat un text care, în versiunea tipărită la 1900, avea propriile-i note
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
și echivalentele sale internaționale) a devenit un termen politic, legat de diferitele legi prin care se limita accesul la putere al celor vinovați de abuzuri și represiuni în perioada regimului comunist. În română a intrat mai de mult un alt latinism cult, legat etimologic de lustrație : lustru (din lustrum - rit de purificare practicat în Roma antică, odată la 5 ani, cu ocazia recensămîntului; prin extindere, lustru a ajuns să însemne, în stilul solemn, "perioadă de 5 ani"). E o problemă de
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
limba română. Al doilea strat cuprinde vocabularul moștenit direct din latina vorbită. Acest vocabular formează, împreună cu niște trăsături specifice ale gramaticii, fondul esențial și străvechi al limbii române. Ca urmare, fondul lexical principal românesc păstrează niște serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate încă în comediile lui Plautus și Terentius sau numai în inscripții din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindește starea socială și spirituală, economică și politico-militară a populației protoromâne din Peninsula
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
moștenit direct din latina vorbită. Acest vocabular formează, împreună cu niște trăsături specifice ale gramaticii, fondul esențial și străvechi al limbii române. Ca urmare, fondul lexical principal românesc păstrează niște serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate încă în comediile lui Plautus și Terentius sau numai în inscripții din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindește starea socială și spirituală, economică și politico-militară a populației protoromâne din Peninsula Balcanică. Se poate spune chiar mai mult
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
sus, engleza nu a jucat nici un rol în adaptarea lor semantică. În prezent, multe din utilizările lor sînt însă copiate după cele din engleză, adesea prin traduceri grăbite de mesaje tehnice sau publicitare. În engleză există, desigur, continuatori ai acelorași latinisme: verbul to dedicate, adjectivul dedicated, substantivul dedication. Verbul are sensurile de bază similare celor din română, dar cunoaște și folosiri speciale; adjectivul, mai ales, are în engleză curente utilizări fără complement, atît cu sensul apreciativ "devotat unui ideal; pasionat", cît
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
această componentă a personalității lui Densusianu, cursurile sale despre Dante, despre Dante și latinitatea, despre Aliterațiunea în limbile romanice, Filologia romanică în Universitatea noastră, Sufletul latin și poezia nouă, Păstoritul la popoarele romanice, Graiul păstorilor din Provansa și multe altele. Latinism și occidentalism care caracteriza nu numai bibliografia savantului, ci și personalitatea sa, care era a unui "parizian rafinat" (scria Al. Rosetti). Tot astfel l-au văzut Leca Morariu, care a remarcat la el "subțirimea occidentalului", Iorgu Iordan, pentru care Densusianu
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
1867 până în 1872). A editat prima revistă scrisă integral cu litere latine, a fondat și redactat prima revistă de filologie românească, a fundamentat principiile gramaticii istorice a limbii române, fiind primul mare lingvist român și cel mai important reprezentant al latinismului. MIERCURI, 23 FEBRUARIE STAN LAUREL Acum 40 de ani a murit actorul, scenaristul și producătorul de origine engleză Stan Laurel (Arthur Stanley Jefferson). A debutat în film în 1917, dar celebritatea i-a adus-o colaborarea cu actorul american Oliver
Agenda2005-08-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283417_a_284746]
-
liberă Școala Ardeleană- miscare de emancipare politico-sociala din Transilvania. Reprezentanții Școlii Ardelene au adus argumente istorice și filologice în sprijinul tezei că românii transilvăneni sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani din Dacia. Aceasta teză este cunoscută și sub numele de latinism. Școala Ardeleană s-a înscris în contextul iluminismului german (Aufklärung), susținut în plan politic de iozefinism. Diferența față de iluminismul francez este dată de faptul că Școala Ardeleană nu a constituit un curent anticlerical, mișcarea culturală transilvăneană pornind tocmai din sânul
APEL LA VOLUNTARIAT! de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365176_a_366505]