327 matches
-
Vest. Halal refacere a unității creștine! La un moment dat formulați o frază ce adună laolaltă, în opinia mea, destule imprecizii. „La 1700, spuneți, ortodocșii români din Transilvania se unesc cu Roma, descoperă astfel originea latină a neamului și Școala latinistă Ardeleană formulează Programul de emancipare națională, care intră în conflict atât cu maghiarii, cât și cu greco-slavii din Țările Române”. Mai întâi, să reținem că Uniația nu a angrenat chiar întreaga suflare românească de peste munți. De asemenea, nu prin Uniație
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
ca exponent al acestei lumi, o face. Simona M. Vrăbiescu Kleckner este descendenta unei ilustre familii românești, fiică și respectiv nepoată a lui Gheorghe Vrăbiescu și Nicolae Vrăbiescu, remarcabili juriști din perioada interbelică, și nepoată prin alianță a marelui profesor latinist Nicolae Herescu. A absolvit ea însăși Facultatea de Drept la Universitatea București în 1949, fără să poată vreodată profesa în domeniu, înainte de a părăsi, în 1965, România comunistă. În Statele Unite, unde a emigrat, a obținut două masterate, unul în informatică
Romanul unei vieţi – cronica unei epoci [Corola-blog/BlogPost/94090_a_95382]
-
ar fi dat pașoptiștilor frisoane. Pentru epoca lor, care, deși moștenim după ea o revoluție, n-a făcut niciodată altceva decît literatură, numele e totul. De aici, dispute cu scîntei (pe care și le va revendica, pentru posteritate, Junimea) între latiniști și apărători ai neaoșului bun-gust. Presărate cu puțin ridicol - odată limba facută, avatarurile ei ne par preocupări mici și nostime - asemenea bătălii iau, din cînd în cînd, fața prozei. Ca, de pildă, în Dicționar grotesc, al lui Alecsandri, cîteva pagini
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
valorilor eterne ale clasicismului de cele conjuncturale și corupte estetic în sămănătorism și ortodoxism. "Promovarea europenismului se lega de teama de provincialism". Europenismul este un remediu al provincialismului, dar nu europenismul dinafară, ci europenismul dinlăuntru - cel al Școlii Ardelene, al latiniștilor, al lui Budai-Deleanu, al lui Codru Drăgușanu și al lui Blaga, după cum precizează I. Negoițescu. E vorba deci de un europenism redescoperit și resuscitat din valorile existente ale tradiției interne, nu de un europenism inventat, sincronist, împrumutat. În sfârșit, ultima
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
după cum arată Ioan Adam, că acest cult al romanității României l-a ghidat și la Chișinău, și în publicistica sa „bucovineană”. Mai puțin emfatice decât sentențiozităț ile literare din epistolele către Titu Maiorescu, mai ferme decât adeziunile estetice, aceste convingeri latiniste reprezintă, astăzi, latura cea mai coerentă a personalității lui Duiliu Zamfirescu. Realizat de un vechi și împătimit specialist în editarea scriitorului, În Basarabia este un volum impecabil alcătuit din punct de vedere filologic. În special notele care însoțesc articolele sunt
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
Herescu au jucat, în interbelic, și joacă și acum un rol esențial: acela de a intensifica acțiunea culturii clasice greco-latine (fundament al culturii europene) și de a combate, cu argumente științifice, aberațiile tracomane. Căci Herescu și, în general, solida școală latinistă modernă din România, nu fac propagandă, ci știință. Iar știința poate fi ignorată, însă nu poate fi escamotată: după decenii de interdicție, ea revine și înlătură falsurile și interpretările tendențioase. În paranteză fie spus, probabil că un motiv serios pentru
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
a alcătuit cărțile: primul volum din Milliarium încorporează, într-o versiune revăzută și adăugită - spune Liviu Franga în Notă asupra ediției -, volumul Pentru Clasicism (reiau mențiunea editorului: majuscula îi aparține lui N. I. Herescu însuși). Astfel, ne este redată arhitectura gândirii latinistului, fiind respectată totodată și norma preluării textului în ultima lui versiune antumă. Editorul a adaptat, evident, ortografia autorului la normele actuale, îndreptând tacit și greșelile de tipar din volumele interbelice, iar notele sale personale au fost separate de cele aparținându
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
N. I. Herescu, constituie o triplă metaforă. Mai întâi, a culturii și civilizației greco-romane, pe care se sprijină întreaga Europă. Apoi, a latinismului în cultura română, în care reprezintă patul germinativ din care aceasta își extrage sevele. În fine, a operei latinistului însuși: deși interzisă decenii de-a rândul, aceasta se întoarce acum, la fel de actuală și într-un context la fel de angajant. Studiul introductiv al profesorului Franga, reconfortant prin deplina cunoaștere a domeniului și a operei autorului, este infuzat de un spirit afin
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
de dorința «întârzierii la nesfârșit în bucuria simțuriloră (vorbele Teodorei), ca să regăsesc în tine «bărbatul superioră pe care mi l-am dorit?” În loc de răspuns, Domnul R. i-a sărutat fruntea și mâna. Sosise ora despărțirii. „Ne revedem vineri!” Da, Profesorul (latinistul!) avea să o revadă vineri nu pe Venera sa cea fermecătoare (și vindecătoare: farmec înseamnă și leac, medicament), ci pe Venus genitrix, zeița născătoare de viață. Care îl ajută, iată, să se vindece de boli sufletești pe care nu știa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
personalitatea? unica religie!, Dumnezeu este Omul!, nu renunța!, da, adaptarea..., trăiește-ți clipa!, Goethe?, nu aștepta sfârșitul: vine oricum... Sfârșitul... Hm! Mă trezesc vorbind de unul singur... Semn rău! „Care sfârșit, tovarășu' Guță? Cel de încoronează opera? Parcă te dădeai latinist?! Frânge un vers din Horațiu și ia de colea o vodcă apostolicinaia! Noroc!” Un șip cu binecuvântata etichetă îmi poposește în dreptul gurii, o mână având un ghiul masiv pe degetul mic, un inel bărbătesc vasăzică... De unde a răsărit Pandelică așa
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
frecat-am cu-așa spor,/ de-au stătut oile-n cor/ behăind: e x c e l s i o r!" Autohtonismul e numai mimat, baladescul e o găselniță inteligentă a autorului, ludicul calcului sintactic se degajă fără dificultate, iar latinistul rafinat ascuns în Gabriel H. Decuble nu se dezminte. În fond, și aceasta e tot o retroversiune în siajul lui Bogza (pe care vă las s-o descoperiți singuri), și aici întâlnim temele tari ale identității, și aici teoria și
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
Dimitrie Brândză. Istoricul Grigore Tocilescu este deconspirat pe îndelete. Și acestea sunt cazuri care au fost discutate la timpul lor. Al treilea capitol dezvăluie cum plagiază dascălii în manuale și cursuri universitare: P. I. Cernătescu, profesor improvizat de istorie universală, latinistul N. Quintescu, chirurgul Grigore Râmniceanu, matematicianul D. Petrescu. Revin în vizorul autorului, cu alte situații, D. Brândză, Titu Maiorescu (cursul de logică), istoricul Grigore Tocilescu. Nici predicatorii și oratorii nu au scăpat tentației de a plagia, crezând că "verba volant
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
ingineri constructori, deoarece mult timp - atunci cînd piața nu o cerea imperativ - formarea acestora a fost neglijată. Astăzi desființăm secții - "nerentabile" - de limbi clasice fără a ne întreba ce vom face dacă mîine vom avea nevoie de eliniști sau de latiniști. Problema demografică. La jumătatea anilor '90, locurile din învățămîntul universitar de stat s-au "liberalizat"(pentru a contrabalansa ascensiunea universităților private), adică s-a trecut la formula - benefică pentru toată lumea - "cu plată". Numărul locurilor n-a mai fost fixat la
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
din Cronica de Crăciun a lui Caragiale, în care copiii lui Caracudi și ai gentilei sale soții Florica - "eminenta profesoară de istorie" - primesc, pe rînd, în ordinea nașterii, numele Traian, Decebal (prestigiul maxim aparținînd mitului fondator), Aurelian (ținînd de moda latinistă a numelor romane), apoi Mircea și Dan (nume semnificative pentru reînvierea romantică a trecutului medieval); în aceeași linie istorică, fetițele primesc numele necalendaristice Despina și Kiajna (grecesc și slav). Tot la Caragiale, într-o Cronică de joi, e prezentată dezbaterea
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
câte o sută de vodcă, vă rugăm. Prin analogie cu celebrul Salon al Refuzaților de la Paris, micuța Universitate „Petru Maior” era numită Universitatea Refuzaților. Miopia anilor '60 va fi cu siguranță aspru sancționată de Istorie. Așteptând acest moment filozoful și latinistul ciocneau, a câta oară, paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur: presimțea apariției ei. Și ea apăru. Așa cum o știa: aceeași și totuși... O lumină nemaivăzută până atunci Îi lumina făptura. Ca și cum cineva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atent În jur, nu pentru a se familiariza cu locul, ci pentru a se convinge că nimic nu se schimbase, că totul era ca Înainte. Înclină ușor capul când privirile sale se Încrucișară cu ale filozofului. O secundă mai târziu, latinistul făcu și el același lucru. Iolanda nu avea ochi decât pentru animația străzii și pentru degetele ei pătate cu tuș, iar Petru nu avea ochi decât pentru Iolanda. Se consola cu gândul că știa ce mărci de desuuri poartă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu teamă dacă aceste amănunte mai contau acum, odată cu apariția acestui arhanghel miop și suficient de aiurit pentru a trezi, fie și pentru o clipă, interesul ei. 16. Nu se schimbase nimic, dar nimic nu era ca odinioară. Filozoful și latinistul erau de acum bătrâni, iar Arpi bácsi murise de câțiva ani. Intrase acolo pentru prima oară Împreună cu Grațian. Se Însera când Grațian Încercă să-și Îndrepte oasele de teamă că ar putea descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cea din '56. Cum de nu se gândise nimeni la așa ceva? Noroc cu domnul Majdik! Lui nu-i scapă nimic. Merita și el 50 de Martell, coniacul oamenilor subțiri. Subțiri cât se mai poate, domnule Arpi, hic et nunc, zicea latinistul, socotindu-se și el cu modestie printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce i se lipea de dinți. Vedea și el cum arată un bar adevărat, select
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce i se lipea de dinți. Vedea și el cum arată un bar adevărat, select. Rivaliza după părerea filozofului și a latinistului, cu cel de la Melody sau Conti, În vremurile bune ale Clujului lui Zoli Ivansuc, Marcu, Mateianu. Ce vremuri, ce fotbaliști! Și ce deschidere În '64, odată cu nașterea sa. O deschidere care nu a ținut cine știe cât și care nici nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar prietenia lui cu Diego Alatriste era veche și se baza pe Încredere. — Pe cuvânt că ăsta-i un mare adevăr, se pronunțase vesel, făcându-mi cu ochiul. Pana, Íñigo, e mai rentabilă decât spada. — Longa manus calami, comentă și latinistul Dómine. Principiu cu care toți se declarară de acord, fie din unanimitate, fie ca să-și ascundă neștiința latinei. Așa că a doua zi Licențiatul Îmi adusese material de scris, subtilizat desigur cu abilitate de prin tribunalele unde Își câștiga o pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Se vede ușor că fără aducerea la zi a acestor cuvinte, lectura celor trei volume de prelegeri s-ar fi preschimbat în supliciu livresc, dar îngrijitorii ediției, Vianu Mureșan și Dana Grigoriu, ducînd la bun sfîrșit un proiect început de latinistul clujean Vasile Sav (mort între timp), s-au achitat de datorie: l-au îmbrăcat pe Lucaciu în cusătura recentă a limbii actuale, spălîndu-l de ingredientele indigerabile ale graiului din trecut. Și totuși aceste ingrediente, oricît de oțioase ar părea ochiului
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
aproximativă a toponimului București, în care se analizează rădăcina bucur-, legată de cuvintele a se bucura și bucurie. Bucur este considerat a fi un element de substrat, evident înrudit cu termenul albanez bukur "frumos", cuvînt fundamental al limbii albaneze. Pentru latiniștii noștri, care încercau să evite termenii românești de origine non-latină, chiar și în toponimie, traducerea cuvintelor comune și proprii din familia lui bucuros cu termeni din familia lui hilare, hilaris, hilarus (în latină de origine grecească) era frecventă. În Dicționarul
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
Întemeierea societății Junimea (1863-1864) și apoi apariția "Convorbirilor literare" (1867) au marcat reluarea dezbaterii privind identitatea culturii și a literaturii române. De această dată, argumentele erau însă de ordin istoric, evoluționist și criticist, net antiraționaliste, drastic opuse celor ale adversarilor latiniști. Deși se declarau deschis europeni, aceștia ignorau una din cerințele esențiale ale axiologiei moderne, anume respectarea specificului valorilor. În replică, axiologia practicată de junimiști pleca nu de la ierarhizarea, ci de la definirea și respectarea granițelor fiecăreia dintre valori (istorice, artistice, juridice
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
El apare menționat în presa vremii printre participanții la Congresul masonic internațional din 18896, grandioasa adunare masonică la care masoni din întreaga lume au celebrat la Paris centenarul Revoluției Franceze. Este mai mult decât probabil că, la recomandarea cumnatului său, „latinistul și elenistul de forță" care a fost doctorul Ionescu-Buzău să fi fost inițiat la Paris, într-un amplius et perfectius tabernaculum, non manu factum, cum e numită loja masonică. La fel de probabilă poate fi însă și o inițiere a lui la
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
Luis Dicenta, ministrul secretar de stat în Ministerul Culturii și Cultelor, Vasile Timiș, și omologul său din Republica Moldova, Gheorghe Postica. Au prezentat comunicări academicienii Ioan- Aurel Pop și Marius Sala, Marco Lucchesi, profesor la Universitatea Federală din Rio de Janeiro, latinista Alexandra Ciocârlie, scriitorul francez Yves Rouquette, istoricul italian Aldo Schiavone, Ion Negrei, istoric de la Chișinău, Elena Prus și Petru Negură, universitari din Chișinău. În încheierea acestui simpozion, la Universitatea din Alba-Iulia s-a desfășurat ceremonia acordării titlului de Doctor Honoris
Alba-Iulia, centru cultural by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5167_a_6492]