125 matches
-
o. În Dicționarul scriitorilor români, vol. IV, 2002, Döblin și Böll apar Înainte de Dobre, respectiv Bolliac, iar Durkheim Înainte de Dürrenmatt, ceea ce arată că autorul indicelui nu a fost consecvent În respectarea ortografiei limbii române. • În cazul unor scriitori cu nume latinizate (Densusianu, Hasdeu), la redactarea indicelui se va lua În calcul varianta grafică, nu cea fonetică (Densușianu, Hașdeu). 2.3. Ordonarea numerică Pentru „intrările” ce apar de mai multe ori, cifrele care indică pagina se clasifică În ordine crescătoare: Eminescu, Mihai
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Florența lui Folengo "în mijlocul acelei descompuneri generale a credințelor, a ideilor și a formelor, caraghiosul pătrunse și în cele două limbi (latina și italiana, n.n.) și se născu o a treia limbă, îmbinare a celor două (...), limba macaronică, o italiană latinizată", de fapt o "parodie a latinei și a italienei care își bat joc, pe rând, una de alta"264, și opera lui, practicând deriziunea pe scară largă la adresa tuturor subiectelor "sfinte" romanului cavaleresc, impune și se impune printr-o limbă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
alimenta cu multă înverșunare ura față de Roma, clocotind neîntrerupt, asemenea revoltelor iudaice, care au surprins slaba cucerire morală și spirituală a Romei, împiedicând pătrunderea spiritului latin în mijlocul lor. Renumitele civilizații antice, perșii, frigienii și parții, nu s-au lăsat niciodată latinizați; când n-au putut lupta împotriva Romei cu armele, au combătut-o prin doctrinele lor revoluționare sau religioase, privind-o totdeauna ca originea asupririi și acceptându-i stăpânirea doar în silă. Ca o reacție la atitudinea oprimantă și la veleitățile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în aceeasi perioadă, în limba latină. Cercetând scrierile Sfântului Niceta de Remesiana, constatăm că numeroase cuvinte și expresii folosite de el au pătruns în fondul principal de cuvinte al limbii române. De asemenea, marele misionar a folosit multe cuvinte grecești, latinizate, care au intrat în vocabularul limbii române. Prin urmare, dacă ținem cont de informațiile Sfântului Paulin de Nola, de caracterul misionar al creștinismului primar, de stilul simplu, pe înțelesul tuturor, a scrierilor Sfântului Niceta, de ținuta sa sacerdotală, de zelul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Emil Gârleanu („Falanga literară și artistică“, vol I, 1910, nr. 8, 28 februarie), cu titlul și personajele dictate de însuși Caragiale, titlul piesei este Titircă, Sotirescu & C-ie, iar eroul se numește Rică Venturianu. Radicalul numelui patronimic a rămas latinizat, dar desinența s-a românizat. Subliniind faptul că toate numele patronimice terminate în -eanu derivă de la nume de localități, Venturianu își păstrează aspectul artificial. În mod particular, la Rică, numele propriu nu sugerează neseriozitatea unui fante de mahala - deoarece el
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
16. Un aspect important de reținut este faptul că Maria Amalia Circa descindea din familia Circuleștilor, o familie cunoscută în Ardeal. Numele familiei la origine se pare a fi fost: Țărucă sau Țârcă, scriindu-se mai târziu Circa, după ortografia latinizată a vremii. Sub acest nume a rămas cunoscută de la începutul secolului trecut familia mamei fraților Lapedatu. De-a lungul timpului, strămoșii mamei sale au fost oameni instruiți, care s-au implicat în acțiuni politice importante. În primele decenii ale secolului
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
16. Un aspect important de reținut este faptul că Maria Amalia Circa descindea din familia Circuleștilor, o familie cunoscută în Ardeal. Numele familiei la origine se pare a fi fost: Țărucă sau Țârcă, scriindu-se mai târziu Circa, după ortografia latinizată a vremii. Sub acest nume a rămas cunoscută de la începutul secolului trecut familia mamei fraților Lapedatu. De-a lungul timpului, strămoșii mamei sale au fost oameni instruiți, care s-au implicat în acțiuni politice importante. În primele decenii ale secolului
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
singulară printre cercetătorii literaturii vechi; aparent, numai Magdalena Popescu și, mai recent, Nicolae Manolescu fac opinie separată) "[p]rimul mare cronicar memorialist în limba română" (1972: 33)68. Inspirat de Chronicon gestorum in Europa singulariorum a lui Paul Piasecius (numele latinizat al episcopului polonez Piasecki), Letopisețul Țării Moldovei continuă cronica lui Grigore Ureche, de la sfârșitul celei de-a doua domnii a lui Aron-vodă, poreclit Tiranul (1595) până la întronarea lui Dabija-vodă (1661), acoperind, așadar, ceva mai mult de o jumătate de secol
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intelectuali în acea perioadă tulbure. Iată ce spunea în interviul din care ne permitem să reproducem și noi: „Între noi și Rusia? Desigur că o apropiere spirituală e nu numai posibilă, dar și de dorit. Nu uita că suntem SLAVI LATINIZAȚI (subliniere, în original), nu latini get-beget... Avem cu Rușii multe afinități psicho-spirituale. Toată literatura rusă ar trebui s’o știm pe degete și să învățăm limba rusă. (...) Cu Rușii alături, la 1877 am făcut România mică, cu Rușii alături am
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
periferia sa și îi sînt anterioare; principiul creștin vine din Asia, iar el nu se va răspîndi în Europa decît la finele primului său mileniu. Toate aceste principii aveau să fie frămîntate, zguduite, amestecate în învălmășeala de popoare cucerite, cuceritoare, latinizate, germanizate, slavizate, înainte de a ajunge să se înlănțuie și să se înfrunte. Atunci cînd cauți să afli esența Europei, nu găsești decît un "spirit european" evanescent și sterilizat. Cînd îți închipui că scoți la iveală trăsătura sa autentică, ești condamnat
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
din urmă dezintegrarea Imperiului Roman de Apus (476). Cu excepția Imperiului de Răsărit, între secolele al V-lea și al VIII-lea avea să domine un haos de regate barbare, o mare amestecătură de populații, unele ieșite din tuful preistoric, cîteva latinizate, altele germanice, în sfîrșit altele asiatice. Pornind de la aceste seminții avea să se statornicească și să se diversifice un mozaic cuprinzînd nenumărate etnii, care s-au implantat în teritorii extraordinar de disparate. Astfel, încă de la începuturi, textura Europei se înfățișează
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
legături care se stabilesc între ele iau naștere cele patru "fusuri ale Istoriei" identificate de Braudel: istmul rus, istmul polonez, istmul Zonei Centrale Înalte a Germaniei și istmul francez 7. În cele din urmă, în cadrul atît de divers al populațiilor latinizate, germanice, slave, de-acum statornicite, apar primele state și primele națiuni în formă embrionară. Acestea vor crea, într-un climat de dezbinare și război, Europa modernă. Astfel, odată cu trecerea de la Evul Mediu la Epoca Modernă, Europa se naște din divizări
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care le transmiteau. Universitățile și școlile medievale nu au rămas ca o realitate palpabilă; a rămas Însă proiectul unui edi ficiu ideal visat de un profesor de retorică de la Univer sitatea din Bologna: Boncompagno da Signa (cunoscut și sub numele latinizat Boncompagnus). În a sa Rheto rica nouissima (1235), un text fundamental pentru studioșii retoricii, În capitolul dedicat importanței de a memora, Boncompagno schițează un loc construit anume pentru exercitarea memoriei, așadar pentru studiu. Boncompagno nu a văzut niciodată realizată această
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de 9 septembrie anul 9 d.Hr., cînd cele trei legiuni romane (XVII, XVIII și XIX) ale lui Publius Quintilius Varus au fost masacrate de tribul german al cheruscilor comandat de germanul romanizat Arminius (se vede și după numele său latinizat după ce a căpătat cetățenie romană ca fost centurion). În această a noua zi a lunii a noua a anului al nouălea d.Hr. (zi nefastă) au murit c. 20.000 de legionari, trupe auxiliare și familiile lor. A fost una
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
baza sam, numele posesorului ținutului de la care, prin transfer, a fost numit și rîul (de altfel, în județul Tulcea există o gîrlă numită somova, pornind deci de la numele peștelui respectiv). Filiera maghiară prin care ar fi fost preluată forma veche latinizată Samus, și care ar explica și a > o și păstrarea lui s final > ș, propusă de Melich, necesită alte cîteva intermedieri (gotă, gepidă, vandală, hună, avară, bulgaro turcă) pentru a asigura transmiterea numelui pînă la venirea ungurilor (care în mod
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sigur nu s-au întîlnit nici cu tracii, nici cu latinii, iar romînii le-ar fi transmis toponimul fără finalul latinesc -us, după cum îi obligau legile lor fonetice). Mai plauzibilă ni se pare ipoteza lui G. Giuglea, după care forma latinizată Samus ar fi avut o variantă anterioară *Samisius (cu un sufix isi, ca în Marisius), care ar fi dat în romîna foarte veche *Sameș sau Sămeș și care, prin filieră slavă, putea deveni Someș (ca în Paganus > pogan), iar apoi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de articulație și psihologică a autohtonilor care s-ar defini ca români tocmai datorită acestei baze. În consecință el distinge în istoria românilor două perioade: perioada dinaintea preluării definitive a latinei de către autohtoni și perioada când aceștia trăiesc ca români latinizați. Prima perioadă începe în timpuri imemoriale și se încheie la începutul secolului al VII-lea odată cu finalizarea procesului de preluare a latinei de către autohtoni într-un spațiu restrâns din Moesia Superior. Luată în ansamblu, această perioadă se caracterizează, după Philippide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
p. 27). După latinizarea peninsulei balcanice în proporțiile arătate, lucru cu care O. Densusianu se mîndrește, urmează romanizarea acestui spațiu, ceea ce înseamnă trecerea de la latină la română. Această trecere nu se putea însă realiza, în concepția neogramatică, pe tot spațiul latinizat. Trebuia respectată ideea arborelui genealogic. Dialectele limbii române nu se puteau naște altfel decât ca ramificații ale unei limbi de bază cum a fost latina pentru limbile romanice și protolimba i.-e. pentru limbile indoeuropene. Pentru a concepe trecutul limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
inventată „româna comună” care trebuia să se nască într-o zonă restrânsă din „latina vulgară”. Această zonă a fost creată, la O. Densusianu, prin „evacuarea Daciei în anul 271” și concentrarea latinității în Iliria. Pentru atenuarea contradicției dintre proporțiile spațiului latinizat inițial și zona restrânsă în care latina vulgară a trecut la româna comună autorul introduce „păstrarea unui element latin, fără îndoială destul de important, în Dacia și Moesia” (p. 189). Denaturarea istoriei prin anularea substratului și restrângerea spațiului de constituire a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
său pentru Hippocrat nu i-a alterat analiza, nu există ramură medicală în care Galen să nu se fi afirmat. Să nu uităm că în orașul său natal, Pergam, domina statuia lui Asklepios pe care romanii îl adoptă cu numele latinizat Esculap (Aesculap). Dintre medicii greci și romanizați, mulți au ajuns creatori de școli. Rufus din Efes, de exemplu, scrie o operă remarcabilă. Receptat și de lumea arabă și iudaică, el trece ca maestru grec în lumea romană. A fost clinician
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
printre multe alte biografii, al cărții Diego Velázquez und sein Jahrhundert (în rom.: Diego Velázquez și secolul său, trad. de Radu Berceanu, Meridiane, 1980, 2 vol.). Gr. hapax [legómenon], cuvânt care apare o singură dată în operele unui autor. Numele latinizat al lui Ibn Rushd, Abu’l Walid Muhammad (1126-1198) celebrul filozof arabo-andaluz, comentator al lui Aristotel. Potrivit teoriei sale, individul nu are intelect activ, nici posibil, ci numai dobândit. Intelectul este, cantitativ vorbind, unul singur și există ca substanță separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
munților Pindului și pe cele două laturi ale lui, în popoarele din care izvorăște Peneios și râurile afluente, pe unde îi pomenește pentru întîia dată istoria bizantină a sutei a unsprezecea. Fie rămășițe a coloniilor militare romane, fie barbari autohtoni latinizați, ei se întind și se ramifică de-a lungul șirului de munți prin Macedonia Superioară până sus în Balcani și au stat odată în legătură cu conaționalii lor de pe malul stâng (al Dunării. Ei păzesc și domină porțile dintre Tesalia și Albania
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
structura sonoră a semnificantului”: Cosma Ciocănaș, Dumitru Moarcăș. Numele personajelor rebreniene precizează: 1. aspectul fizic: Savista Oloaga 2. clasa socială: intelectualii au nume sonore: Zaharia Herdeleaînvățător, Gogu Ionescu deputat, Filipoiu-doctor, Victor Grofșoru, Paul Damian, Victor Grozea-avocați. copiii intelectualilor au nume latinizate sau grecești specifice epocii: Laura, Aurel, Virginia, Lucreția, Silvia, Elena, Alexandrina, Atena. țăranii: Zenobia, Paraschiva, Firoana, Vica, Ion, George 3. naționalitatea: maghiari: inspectorul Cernatony, silvicultorul Madarasy, subinspectorul Horvat, șvabul maghiarizat Bela Beck, avocatul Lendvay evrei: Rifca, văduva lui Avrum, Aizec
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
al următorilor: Ibn Sina Avicenna, Rhazes, Rayhan Biruni, Ali ibn al-Abbas, Aruzi Samarqandi, Averroes, Moses Maimonide, Frederic al II-lea al Siciliei, William din Ockham și Johannes Gutenberg. Pūr Sină Avicenna (980-1037), persan, cunoscut sub numele de Ibn Sīnă, ori latinizat Avicenna, s-a născut într-un sat din Uzbekistanul de azi, tatăl său fiind guvernator al unei regiuni a Imperiului Samanid, în Afganistanul zilelor noastre. Dotat cu o rară inteligență, dublată de o memorie ieșită din comun, își depășește dascălii
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de ce hindușii îi urăsc pe musulmani, angajându-se cu succes în dialoguri de pace între persani și indieni. Cartea Kitab al-Tafhim este una din capodoperele lui Birani, scrisă într-o persană considerată model. Ali ibn al-'Abbas al-Majusi (Masoudi) sau latinizat Haly Abbas, este medic și psiholog devenit celebru pentru tratatul său de medicină intitulat Kitab al-Maliki (Tratat despre arta medicală), apărut în 980. Născut în sudvestul Persiei, în Ahvaz, studiază medicina și devine medicul emirului, care este fondatorul spitalului din
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]