174 matches
-
Dacă este proiectat într-o sală cu sunet stereo bun, oamenii nici nu își dau seama că filmul nu are muzică. Am pus atâtea straturi de sunete reale, pentru că, precum bine știți, sunetul e aplatizat, dacă îl iei numai cu lavaliere, așa că aveam și alte microfoane, pe DAT-uri, puse în locuri ascunse, pe balcon, de exemplu. Pașii care se pierd, scârțâitul ușii și toate astea trebuie luate separat. Este o greșeală de a filma pe cineva care se uită la
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
el contribuie foarte mult la starea care se transmite în film. Sunt fan al sunetului și folosesc un echipament foarte bun pentru înregistrarea și prelucrarea lui. Tehnic vorbind, cum captați dialogul dintre personaje, ca să sune cât de cât bine, folosiți lavaliere sau microfon direcțional? Folosesc tehnica MS Stereo, cu un microfon direcțional și unul în formă de 8, care pune lateralele și printr-un matrix, ulterior la mixaj, el devine stânga-dreapta. Îmi place foarte mult sunetul original în stereo, adică să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
ratăm tot, pentru că trebuia ca la 8 minute să descărcăm cardurile. Era foarte aiurea. Plus încă 14 ore pe casete MiniDV. Filmam continuu pe casete și pentru sunet, pentru că n-am avut cu ce altceva să-l înregistrăm. Personajele aveau lavaliere, au intrat în joc și au acceptat să le punem lavaliere. Au acceptat pur și simplu să fim martorii acelei discuții și controverse. După ce ați terminat filmarea... Au urmat șapte zile în care trebuia să facem o schiță de montaj
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Era foarte aiurea. Plus încă 14 ore pe casete MiniDV. Filmam continuu pe casete și pentru sunet, pentru că n-am avut cu ce altceva să-l înregistrăm. Personajele aveau lavaliere, au intrat în joc și au acceptat să le punem lavaliere. Au acceptat pur și simplu să fim martorii acelei discuții și controverse. După ce ați terminat filmarea... Au urmat șapte zile în care trebuia să facem o schiță de montaj, pentru că venea o comisie de la ARTE ca să evalueze rezultatele workshop-ului. Apoi
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
lucruri precum dansul, conversația cu o femeie, cum să faci curte, să dăruiești cadouri, să scrii scrisori romantice, cum să te porți într-un restaurant și într-un club de noapte, în saloanele de dans, cum să-ți pui o lavalieră sau să-ți înnozi papionul, care era modul corect de a-ți împături batista pe care o purtai în buzunarul de la piept, cum să te porți în mijlocul unor oameni care te puneau la încercare. Sau într-o casă respectabilă. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un albastru deschis. Se îmbrăca, asemenea tatălui său, în costume de modă veche, cu vestă. (Numai că, în timp ce tatăl își comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de ocazie.) Purta gulere cu revere răsfrânte și lavaliere și un ceas cu lanț (moștenit de la tatăl lui). Ca să imite pince-nez-ul tatălui, folosea ochelari fără rame, cu lentile înguste. Arăta ca un cărturar și ca un gentleman. Dar era și sportiv. Tatăl lui fusese un bun jucător de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi era încă uscată. Emma era complet îmbrăcat, cu haină, vestă, guler înalt, lavalieră și lanț de ceas. De ce nu-i vorbești? — Căreia dintre ele? — Oricăreia. — Nu-i pot vorbi amantei, așadar nu-i pot vorbi nici servitoarei. — De ce nu? Doar i-ai zâmbit amantei. — Da, dar nu mi-a răspuns la zâmbet. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pierise tot atunci, fără urmă. Eram îmbrăcat într-un costum de vară, gri deschis, cămașă albă și cravată la culoarea costumului, în ciuda unei benzi înguste de mătase neagră ce-o visam înnodându-se lejer sub gulerul cămășii albe, asemeni unei lavaliere, pe care n-o puteam purta datorită conformismului vestimentar al profesiei, un judecător cu lavalieră fiind de neconceput la acea vreme ca și astăzi. Să mă fi văzut Keti îmbrăcat astfel, în croiala cea mai burgheză a timpului, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
albă și cravată la culoarea costumului, în ciuda unei benzi înguste de mătase neagră ce-o visam înnodându-se lejer sub gulerul cămășii albe, asemeni unei lavaliere, pe care n-o puteam purta datorită conformismului vestimentar al profesiei, un judecător cu lavalieră fiind de neconceput la acea vreme ca și astăzi. Să mă fi văzut Keti îmbrăcat astfel, în croiala cea mai burgheză a timpului, pe mine, elevul de altădată, care-și păstra în buzunar bucata de postav cu numărul matricol de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a nuvelei lui Eliade- dacă poate fi acceptat că naratorul a cunoscut o reproducere, bunăoară cea a lui Bologa 4. Portretul lui Bauer Însă, care deschide ambele ediții, arată un bărbat matur, Îmbrăcat după moda europeană, cu haină, veston și lavalieră foarte asemănătoare cu cele din portretele lui Jacquemont și identice cu cele din portretul contemporanului său Auguste Loiseleur Deslongchamps 5. Cărei istorii culturale Îi corespunde (recuperarea lui) Honigberger?tc "Cărei istorii culturale Îi corespunde (recuperarea lui) Honigberger ?" Ajunși aici, vom
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Da Vinci și chiar eu suntem tributari pentagramei și multiplilor de cinci. Facem parte din lumea celor care în labirint am înțeles și ne-am integrat prin cunoaștere în realitate, devenind onorați de al cincilea ordin (eu purtându-l ca lavalieră). Cum oare poetul poate să evolueze în lumea ce îi este dată prin har divin? Vocalele pot fi, de exemplu, categorii și procedee de călătorie pe o cale dantescă, asemenea celei din Divina Comedie, iar poetul ține să ne spună
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lipsei unui caracter accentuat protestatar în revista amintită. Totodată referirile la starea actuală sunt sugestive. Atitudinea protestatară face de astă dată parte din programul revistei, stilul se apropie într-adevăr de cel al manifestelor avangardei: "Bătrânilor cu umbrelă, gută sau lavalieră. Doamnelor, care își declară sau nu aptitudinile pentru șerbet și tricotaj, dar care preferă să facă scandal și versuri. Domnilor, Doamnelor și Domnișoarelor, care și-au refugiat în artă insuficiențele unei adolescențe oropsite, necazurile unui trai neîmplinit, care au putut
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bătrân și tandru, cu nas ștrengar și cu surâs pe buze, cu mustăcioară isteață, cu floricica la butonieră, matematician, specialist în astronomie, arătând domnișoarelor cu dexteritate stelele”, „domnul Frunză, cincizeci de ani, maestrul de desen, ras, impozant, dar zâmbitor, cu lavalieră fluturândă”, „maestrul de muzică, domnul Duțu, cu breton și lavalieră”, „geograful Borș, scurt, gros, tot păr negru; popa Chitic, semn de întrebare; Simionică, băiat bun, dar bolnav de epilepsie.” La fel ca în Romanul lui Mirel, unde natura conflictului încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
buze, cu mustăcioară isteață, cu floricica la butonieră, matematician, specialist în astronomie, arătând domnișoarelor cu dexteritate stelele”, „domnul Frunză, cincizeci de ani, maestrul de desen, ras, impozant, dar zâmbitor, cu lavalieră fluturândă”, „maestrul de muzică, domnul Duțu, cu breton și lavalieră”, „geograful Borș, scurt, gros, tot păr negru; popa Chitic, semn de întrebare; Simionică, băiat bun, dar bolnav de epilepsie.” La fel ca în Romanul lui Mirel, unde natura conflictului încă tributară epicului sentimental conține totuși premisele direcției de evoluție a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
clanța. / Am orbit tot privind cum sticlește faianța / Și nu te mai văd decât pe tine. / Lasă clanța. N-o mai ține. / Știu, ești așteptat și totuși ești / Mereu aici lângă mine, în București, / Berbece vânăt de carton presat / Cu lavalieră și guler lat”; „De ce te uiți în spate, de ce miroși, / de ce tremuri și nu-mi spui nimic? De ce-ai căzut? De ce nu te ridic? De ce te las nemângâiată / să privești obezul spirit de vată / cu plămânii lui portocalii / bătând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
unei curți în care locuia singur. Când am trecut pragul, am văzut un omuleț scund, cu o figură inteligentă, cu privirea ageră, cu mustața în furculiță, pe jumătate îngăl- benită de nicotină, iar la gât cu o cravată neagră, gen lavalieră. De la intrare, m-a izbit un miros închis de mucuri râncede de țigară și un aer îmbâcsit în care Balay stătuse zile în șir fără să iasă, mâncând pe apucate și lucrând cu furie la ultimul său marș pentru fanfară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de... „a se vinde pe un blid de linte..!”, cum se zice..!”. Murmură un bărbat scund, bondoc, cu ochelari rotunzi ca două rotițe, la urechea vecinului, un domn în vârstă, înalt și foarte impunător, cu pălărie cu boruri largi și lavalieră neagră la gât, fost parlamentar liberal. „ - Nuu... nicidecum, domnule... ce linte..., e o crimă domnule!.. îi răspunse indignat senatorul. Păi, bine domnule... chiar de bună voie..!”, și făcu un gest cu mâna a lehamite. „ Cum, dom’le Senator, oare... oamenii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ușă, o tăcere grea se așternu, subit, în sala de clasă, de parcă cineva ni-ar fi rupt beregata la toți deodată. Profesorul de română, era un personaj cu totul fascinant. Înalt, spătos, cu o coamă neagră mare pe umeri, cu lavalieră nagră la gât, cu ochi negri pătrunzători... Dușumelele gemură sub pașii lui, rari și grei, în timp ce urcă la catedră... Apoi, ne învălui cu privirile sale cu sclipiri de aur, care ne dădură pentru o clipă fiori. Primul subiect era scrierea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
multă așteptare, maestrul care candida se îndreptă către scenă pe o intrare laterală. Era înconjurat de staful scriitorilor ieșeni. Cu un cap mai înalt, binecunoscuta-i calabreză cât o roată de car plutea pe deasupra mulțimii. Cu tot așa de binecunoscuta lavalieră care-i încadra fața rotundă, Sadoveanu părea jovial. Ca un lighean de aramă încinsă, plutea, la nivelul umerilor săi, chelia lui George Lesnea și sclipeau ochișorii de tătar ai lui Ion Istrati. Prezidiul s-a înșirat pe scenă în spatele unei
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o pace adîncă și priveliștea oferită de trecători potoliți, în general vîrstnici, care nu se grăbesc, nu țipă, nu vînd nimic. Opresc din plimbare un cuplu cu părul alb și întreb care este direcția spre via San Gregorio. Domnul poartă lavalieră și se sprijină într-un baston cu mînerul de argint; doamna are părul ondulat în valuri ninse, prins într-un fileu ca pînza de păianjen, iar pe rochia de triple voile negru poartă o broșă de agată montată în platină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
despre care aflu că are trei săptămîni. În dreapta lor, un hippy cu pletele murdare și ghitara pe genunchi, într-o atitudine de reculegere desăvîrșită. Rezemat de umărul prăfuit al acestuia, un domn în vîrstă, îngrijit, cu haine gri și cu lavalieră, privește spre bolta înaltă, cu niște ochi albaștri, limpezi și împăcați, ca o apă liniștită în care nimeni n-a mai înotat de mult... Oricît ar părea de ciudat, furnicarul mai suferă încă o supremă îndesare. Lumea continuă să intre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
țap cu sirop de căpșuni sau de zmeură și începea conversațiile aprinse, care nu se terminau niciodată cu o concluzie limpede, conversațiile cu domnul Panduru, sau cu domnul Cosmescu, sau cu domnul Stamatiad. Cu acesta din urmă, un domn cu lavalieră, înveșmântat totdeauna în negru, se prindea în cele mai complicate și fără de sfârșit dialoguri, pentru mine aceste dialoguri erau ca mersul rătăcitor printr-o pădure luxuriantă, foloseau cuvinte pe care nu le pricepeam, deși eu sunt atras de neologisme, cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o întemeiase un mare prestigiu public, un statut neoficial de notabilitate a urbei, întă rit, acesta, și de prestanța, de înfățișarea impunătoare a omului. Înalt, robust, măsurat în gesturi, abordând mai tot timpul costume în culori austere, cămăși albe și lavalieră, oriunde apărea, Teodor Manea atrăgea atenția și le dădea celor din jur sentimentul că aveau de-a face cu un om important. Sau, altfel zicând, cu un stâlp al societății, nu în accepția ironică în care a folosit Ibsen această
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât. - Căci mai sunt și alte feluri de a Învăța carte, printre care cârciumile cu discuții lite rare și cafenelele cu „idei“. - Potic nelile unei generații zisă „de margine“. - Generația noastră melomană și un epitaf pe mor mântul de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să Învețe nobilul sport, pe atunci, al bicicletei. Om din prima generație cu știința buchiilor Învățată cu degetul pe nisipul din tinda bisericii și purtând acum, În locul cămășii pe dinafară, [al] cioarecilor și al opincilor de acasă, pălărie tare, cravată lavalieră și ghete de ghems cu gumilastic; bănuindu-l, până În ziua de azi, că va fi avut totuși, În sângele lui de munteni, câțiva stropi din cel al „grecului de la Mălureni“, veneticul despre care auzeam că l-a dat la școală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]