333 matches
-
căsuța noastră. Aud parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor lemne. Iubita mea mamă, ce mai fac surorile mele pe care le iubesc atât de mult? Au învățat să toarcă cum trebuie? Mi le imaginez parcă stând alături de tine pe lavița de la gura sobei, torcând. Anisiei îi plăceau poveștile cu pajuri și cu zmei, iar Victoriei îi plăcea să te asculte. Să le spui că-mi lipsesc tare mult și îmi este dor de ele. Însă, mamă dragă, de tine mi-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cantemir. Dacă bătrânul castan ar putea vorbi, ne-ar spune că orașul acesta a văzut multe. El însă parcă se ridică în vârfuri, vrând să arunce o privire peste fereastra deschisă a celui de-al doilea etaj. Caută cu înfrigurare lavița, masa și vatra în care deseori focul se stingea, dar focul speranței din inimile locuitorilor săi a rămas mereu viu. Octombrie-și adună norii și-i mână spre marginea orașului, spre coșurile fumegânde care se văd în zare. Ploaia hrănește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-ntr-a doua... Pe a treia, nu ne-ai povestit-o... sau n-am citit-o eu? Poate... Când ți-a tăiat trunchiul, le-a fost frică păsărilor. Dar tu te-ai așezat cuminte în vatră, noi neam odihnit pe laviță și tu ne-ai dat în mână condeiul și ne-ai poruncit să luăm notițe. Să fi fost iarnă când te-ai stins? Nu mai știi. Oricum, de-abia era dimineață, și eu adormisem de mult. Magda Geană, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
l-a rugat pe un ton sever să-i taie mai multe lemne, să le aranjeze În săliță și să ducă și În casă, acolo unde soba de teracotă ardea duduind. Apoi i-a indicat să se așeze pe o laviță improvizată În săliță, i-a aprins o lampă mică și Întinzându-i câteva ziare și o revistă, i-a spus: Stai și citește aici! Să ai grijă de foc! Da, doamna profesoară! Pentru a respecta Întocmai ordinele lui Victor și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai trebuie foc sau nu, dar nu era el omul care să vorbească neîntrebat sau ceea ce nu știa. Dup vreo douătrei ore, profesoara Îi spuse fără să-l privească: Olaru, dacă ți-i somn poți să te culci acolo pe laviță. Nu mi-i somn, da’ nu mai trebuie foc? Mai trebuie dar am să mă ocup eu! Nu se poate asta, eu am să am grijă să nu se stingă! Pentru asta m-a trimis tăticu’! Bine, cum dorești. Peste
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de maici nu se găseau pe o rază de cîteva comitate În jur, plîngea că tot va Îmbraca haina pocăinței, chiar dac-ar fi să treacă pentru asta muntele la Bucovina. Din toată nenorocirea, tinerii s-au ales cu o laviță și cu hainele de pe ei. Au primit găzduire, cu laviță cu tot, la o mătușă. Pe lavița aceea și-au Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe lemnul ei și-au așezat coatele ca să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
comitate În jur, plîngea că tot va Îmbraca haina pocăinței, chiar dac-ar fi să treacă pentru asta muntele la Bucovina. Din toată nenorocirea, tinerii s-au ales cu o laviță și cu hainele de pe ei. Au primit găzduire, cu laviță cu tot, la o mătușă. Pe lavița aceea și-au Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe lemnul ei și-au așezat coatele ca să-și poată sprijini capetele-n mîini, cătînd la ziua de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îmbraca haina pocăinței, chiar dac-ar fi să treacă pentru asta muntele la Bucovina. Din toată nenorocirea, tinerii s-au ales cu o laviță și cu hainele de pe ei. Au primit găzduire, cu laviță cu tot, la o mătușă. Pe lavița aceea și-au Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe lemnul ei și-au așezat coatele ca să-și poată sprijini capetele-n mîini, cătînd la ziua de mîine. Lucrau pentru gospodăria și pentru peticul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oră În urmă. — Trebuie să fie ceva rachete de recunoaștere, de astea luminoase aici pe graniță, s-o fi aprins una mai tîrziu și a căzut la noi, nu-i nimic, răspunse speriat milițianul cu care stătea de vorbă pe lavița din fața casei. Casa lui Silviu Ruba se afla În dreptul zidului dinspre apus al bisericii, despărțită de aceasta de Ulița cea Mare și de platoul larg cu curgătoarea. — Cum să cadă rachetele astea tocmai la noi? Le trag de regulă În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mult puteam să plec, da' n-am vrut, cuscre!... De ce să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
matale aici, că loc ar fi!... Ce zici, n-ar fi bine?... Ar avea cine să-ți țină casa și gospodăria, că e păcat să se dărăpăneze... Nu e bine cum spun eu, cuscre?... sfârși omul și rămase nemișcat pe laviță, roșu la față și nerăbdător să audă răspunsul. Stelian se ridică încet de la masă și ieși afară din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să se ridice și el de la masa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai. Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prieteni!... l-a concediat tovarășa, ci ciupindu-și delicat verigheta de pe inelarul stâng. Vrăjmașii poporului Numai ce directorul Școlii primare din Arini a anunțat prezența la adunarea populară a tovarășului căpitan Sacaliuc, că toată suflarea a încremenit de groază în lavițele înghesuite în sala de clasă, transformată în cămin cultural. Fără îndoială că această stare de spirit este explicabilă până în cele mai mici detalii de vreme ce tovarășul era deja arhicunoscut prin satele vecine ca vajnic susținător al tuturor demersurilor oficiale pentru binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mătasă/ verde fluid, ochii mei micșorând/ străvezie și albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ și adormita muțenie/ mi l-am ținut drept în pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoșului/ în tihna taciturnă/ pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a muierilor harnice/ spre biserica senină/ între șipot și țintirism./ Cuvântul l-am simțit cum crește/ din sfâșierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ așezată
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
pe el la primul cat prevăzut cu un balcon cu caldarîm. Prin caldarîm răzbise iarba, iar odaia fusese cîndva spoită în verde. Avea o sobă care se încălzea cu balegă și fîn, focul aprinzîndu-se de-afară, iar înăuntru pe o laviță apa era pusă la încălzit. - E cea mai frumoasă odaie - zise băiatul, care privea oarecum pieziș de parcă voia să scuipe. - Văd că faceți exerciții de tragere - îi zise Sofronije la cină ăluia care țipase la rîu. - Nu te-te înțeleg
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
casnic și gospodăresc, din lemn, între care o masă asemeni celei care l-ar fi putut inspira pe Brâncuși pentru Masa tăcerii, care face parte din Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu. Turiștii pot observa, de asemenea, un război de țesut, lavițe, ceramică specifică Olteniei etc. Pe un bloc de calcar, amplasat pe locul fostei case unde s-a născut Constantin Brâncuși (1876-1957), a fost montată o placă memorială, iar în lunca Bistriței gorjene din apropiere a fost amenajat un parc, în
Agenda2005-47-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284410_a_285739]
-
pot vedea: desfășurarea vălului vremii, semn, potrivit tradiției, că a venit sfârșitul lumii; mai jos, judecătorul suprem Iisus, alături de maica Sa și Sfântul Ioan, care se roagă să fie îngăduitor; de o parte și de alta, sfinții stau așezați pe lavițe moldovenești, iar la picioarele lui Iisus se desfășoară focul Gheenei colorat în roșu aprins, în care plutesc sufletele păcătoase care nu au putut fi salvate de îngerii ce dau o luptă îndârjită cu diavolii și care prezintă păcatele păcătoșilor scrise
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
Siluete ce roiesc, Iar în casă-i freamăt mare, Spre ferestre toți zoresc. Ș-acum ei ar vrea să vadă Pe-a lor tată de-a sosit, Însă cerul stă să cadă, Pentru cel ce n-a venit! Pe o laviță-n odaie, Un copil suspină amar, C-a visat o vâlvătaie, Peste-a lor întins hotar. Lacrimi prind să încolțească Pe-a lor chipuri împietrite, Toate-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și barul, pe când văzduhul vuiește de zbârnâitorile zmeelor. Pe băltoace măcăiesc rațele... Ulița răsună de lălăiala câinilor... Pe lavițele dinaintea porților se adună vecinii seara la taifas, ca să-și mai ușureze sufletul de povara vieții. Mi-a fost dragă grădina copilăriei mele, în care tovarăș îmi era credinciosul Azorache, iar maestru de joacă Tănăsică; în care Mamaia ne depăna
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
ȘTIUCÎ Deodată, conversația spătarului și a lui Barzovie-Vodă fu întreruptă de chemarea plină de o bucurie reținută a pescarului creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din tavan atârnau legături de ceapă și usturoi, mănunchiuri uscate de mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba, pe-o laviță, Vodă zări și-un mic ghiudem și-un ardei iute început. — Ce-i asta? - întrebă el oprindu-se în mijlocul încăperii. — Ce să fie? Vistieria! - răspunse Ximachi. — Asta-i vistierie? - făcu Vodă, Asta-i cămară! Banii unde-s? — Care bani? - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
singur, într-o odaie întunecoasă din spate. Intraseră în casă fără nici o problemă, ușa fiind întredeschisă. Ileana părea să cunoască locul pentru că îl condusese printr-o tindă îngustă până în încăperea în care se afla bătrânul. Acesta stătea așezat pe o laviță de lemn acoperită cu blănuri de oaie argăsite. Ținea pe brațe o cutie de carton plină cu poze vechi. Abia ridică ochii când cei doi își făcură apariția acolo. Cu un semn scurt din mână le arătă să se i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zi în urmă. Stai și tu pe aproape! cedă Calistrat. Negreșit va fi nevoie și de ajutorul tău. Bătrânul își îndreptă spinarea și se apropie cu pași mari de ușă. Luă de acolo toiagul și reveni la locul lui pe laviță lângă polițist. Aceeași lumină ciudată sclipea și în ochii bătrânului, dar se stinse imediat ce se așeză. Încet, Toma își revenea din nou în apele lui. Își amintea vag de conversația purtată de cei doi însă în continuare o considera lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dar mai ales cum de nu te ia și pe tine? Cum faci de pe tine te iartă? Tu nu ești tot om? Ori poate că nu-i place gustul ciolanelor bătrâne? Ochii lui Calistrat aruncau acum fulgere. Se ridicase de pe laviță și ridicase toiagul amenințător spre polițist. Părea dintr-o dată mult mai înalt decât înainte și avea o privire sălbatecă. Ileana interveni imediat și calmă tensiunea dintre cei doi: Lasă-l, ți-am spus că de acum mă ocup eu! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cele trei trepte ale cerdacului. No, intră! îl invită bătrânul, dându-se de o parte din ușă și ignorând mâna întinsă de inspector. Îl conduse prin tinda întunecoasă până în încăperea unde fuseseră cu o zi în urmă. Aici, îi arătă lavița de lângă perete, făcân du-i semn să ia loc. Fără să mai aștepte, Calistrat se așeză lângă fereastra micuță, prin care lumina soarelui abia reușea să se strecoa re înăuntru. Ai apucat să te odihnești? întrebă Moș Calistrat. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]