165 matches
-
existau la ora respectivă în patrimoniul bisericii din Leșu. Anton Coșbuc își exprima îndoielile față de veridicitatea acestei legende, care era atestată le bătrânii satului, dar a cărei origine este pusă pe seama însemnărilor din timpul popii Anton Mălai. Atribuirea unei origini leșești preotului Sava, este pusă de Anton Coșbuc pe seama ignoranței autorului respectivei însemnări, care nu ar fi cunoscut realitățile bisericești din vechime, când limba slavonă era limba oficială a cancelariilor domnești și implicit limba cultului, iar mai apoi și textele românești
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
de danii din partea mai multor domnitori ai Moldovei. Astfel, la 2 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani a primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din țară sau din „țara leșească” (Polonia), scutiți de dări și de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii. Acest drept a fost confirmat și de către domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504), însă actul nu s-a păstrat. În secolul al XVI-lea, în locul bisericii de lemn s-
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
la 20 august 1588, cînd voievodul Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari din Țara Leșească. Pe atunci siliștea avea o bisericuță de lemn acoperită cu stuf.(Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. București, 1951). Moșierul satului Enache Panaiiti care depuse jurămînt de credință țarului obținînd titlul de nobil a ridicat pe acest ținut
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
Astfel, la 23 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani (sub numele de mănăstirea lui Iațco de lângă Suceava) a primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din țară sau din "țara leșească" (Polonia), scutiți de dări și de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii. Stareța Fevronia era împuternicită, prin hrisovul domnesc, "„să-și întemeieze sat în hotarul mănăstirii, unde îi va plăcea, și pe cine va chema, sau din țară străină, sau
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
de dări și de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii. Stareța Fevronia era împuternicită, prin hrisovul domnesc, "„să-și întemeieze sat în hotarul mănăstirii, unde îi va plăcea, și pe cine va chema, sau din țară străină, sau din Țara Leșească, sau din țara noastră, toți acești oameni câți vor fi la această mănăstire să fie slobozi să-și are și să-și semene grâul și să cosească fân din țarina târgului Suceava ca și oamenii târgoveți. Și, de asemenea, acești
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
Duca (1669-1672) emigrară iară mulți armeni din Moldova și mai ales din Suceava, sub conducerea episcopului lor Mennas, carele fusese de la anul 1649 episcop armeano-oriental al Moldovei și reședea în Suceava, și o parte din ei se îndreptă spre țara leșească, iară altă parte împreună cu episcopul lor spre Transilvania. Cauza acestei emigrări în masă a armenilor dimpreună cu episcopul a fost apăsarea de pe atunci cu dările, iară mai ales necazul ce-l aveau din partea lui Vodă, pentru participarea lor la conjurațiunea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
statului, de către Guvernul austriac au dus la sporirea numărului armenilor. Un stimulent similar îl constituise avertismentul pe care Grigore Ghica Vodă îl dăduse la 14 aprilie 1737 starostelui de Cernăuți, să nu-i persecute pe negustorii armeni veniți din Țara Leșească. Iar în 1786, cînd împăratul Iosif II a unit Bucovina cu Galiția, și Suceava a fost declarat oraș comercial liber, în acest centru al armenilor din Moldova negoțul a luat avînt și numărul armenilor a crescut pînă la jumătatea sec
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
capre ,mai puține oi, deși în trecut ocupația de bază a fost oieritul, cai, măgari și tăurași. În trecut oamenii creșteau și boi pentru muncă, astăzi însă nu mai cresc aceste animale. Dintre păsările domestice menționăm: găina, curca, rața, rața leșească, bibilica și gâsca. Dintre animalele sălbatice mai trăiesc prin pădurile nostre vulpea, iepurele, șobolanul, șoarecele, rar de tot, lupul, porcul mistreț, castorul, veverița, broasca, șarpele, șopârla, gușterul, brotăcelul, vipera,( mai rar) melcul, pisica sălbatică, nevăstuica, ariciul, cârtița, liliacul, dihorul. Ca
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
bisericii de lemn din Șebiș. Cele mai multe din icoanele de la Goila datează din secolul al XVIII-lea. Mai mulți cercetători amintesc că la biserica din Goila se afla înainte vreme o Cazanie scrisă la 1724 de copistul „Popa Ioan din Țara Leșească lăcuitoriu în Bălaia”. Nu se știe nimic de urmele acestui manuscris.
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
sec. XVIII au lipsit oamenii de apărare, iar satul, ca și toată Țara Moldovei, era devastat cu strășnicie. La 18 iunie 1774 satul Alcedar era pe jumătate părăsit, rămăseseră numai 14 gospodării țărănești și două familii de bejenari din Țara Leșească. Scutire de la bir s-a făcut numai pentru trei familii de mazili, două ale arnăuților și gospodăria preotului din sat. La sfîrșitul anului 1774 satul se golise și mai rău avea numai 10 case. Scutire de la bir s-a făcut
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
în Moldova , sub domnul Mihai Racoviță. ""Atunce" [zice Neculce] "și mie mi s-au isprăvit ferman de la Poartă de pace. Și-am venit la pământul mieu, zăbovind în străinătate 9 ani, 2 ani la Moscu și 7 ani în Țara" "Leșească, cu multe valuri și supăr, care nu le mai poci înșira cu condeiul meu"" A trăit la moșia sa din Boian. A primit marea dregătorie de vel vornic al Țării de Sus, acordată de Grigore al II-lea Ghica, în
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
multe folosințe economice; de la ele se folosesc carnea, ouăle dar și penajul (mai ales cel al masculului). Rațele sunt crescute adesea în ferme pentru hrană și penaj. Toate rațele domestice provin din strămoșul lor sălbatic, "Anas platyrhynchos", mai puțin rața leșească Rațele domestice sunt mult mai mari decât cele sălbatice, unele din ele având 30 de centimetri de la bazin până la coadă. Un lucru înțeles greșit de către populație este că majoritatea rațelor, mai puțin cele domestice și femela de "Anas platyrhynchos", nu
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
un nou izvor intern din secolul XV, este vorba de „Pomelnicul Mănăstirii Voroneț”, care îl menționează pe „"Coste voevod"” ca unul dintre domnii Moldovei dintre domniile lui „"Lațco voevod"” și „"Petr voevod"”. În același timp, Grigore Ureche, citând un letopiseț leșesc, menționa pe "„Ștefan vodă, carile au avutu doi ficiori, Ștefan și Pătru”", menționând totodată că după domnia lui Lațco a domnit "„Pătru vodă, ficiorul lui Mușatu, 16 ani”". La rândul lor, cronicarul polon Jan Dlugosz si umanistul italian Filippo Buonaccorsi
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
Oricare ar fi însă explicarea acestor nepotriviri cronologice, întemeierea Leșului trebuie pusă mult înainte de anul 1620. Potrivit unei schițe istorice, scrisă de un necunoscut între 1840-1857, "Satul Leșu s-a întemeiat... de către leși. Atunci au venit cinci familii din țara leșească care au rămas cu același nume până în ziua de azi: Moț, Hurdiș, Todica, Varvarii și Constantin. Mai târziu au mai venit trei familii: Solcan, venită din Solcaz, Gălănești din Jacova și Todicanii din Todasca." Într-o însemnare mult mai târzie
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
au mai venit trei familii: Solcan, venită din Solcaz, Gălănești din Jacova și Todicanii din Todasca." Într-o însemnare mult mai târzie a învățătorului Samson Leonte, "se zice că s-au așezat mai întâi șapte ruși, veniți din Galiția (țara leșească), cu capre și aflând lunca frumoasă, cu codrii seculari, neatinși de secure, ba nici de picior omenesc, apoi făcând oarece poiană prin tăierea pădurii spre nutrirea caprelor, s-a format comuna Leș, după numele leșilor, care mai târziu au dispărut
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
a doua citadelă a Moldovei. De Vaslui scrie și Grigore Ureche în Letopisețul său următoarele: „"[...] la leatul 6948 dichemvrii 12 zile, iarăși au intrat tătarii în Țara de Jos, de au prădat și au arsu Vasluiul și Bârladul. Iară letopisețul leșesc de acești/tătari ce scrie mai suscă au prădat țara, nimica nu însemnează"”. În 1440, Bogdan al II-lea câștigă în pădurea de la Crasna o importantă bătălie împotriva polonilor, dar eroismul și patriotismul locuitorilor acestor meleaguri a fost dovedit în
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
banii. Cantul III are ca titlu „Nepoata lui Motoc“, iar ca motto o maximă a lui Anton Pann: „Să nu te blasteme cineva: s-ajungi slugă la căi albi și stăpân femeie s-aibi!“. Acțiunea se petrece într-o „tabăra leșeasca la marginile țării muscălești“, iar Răzvan este un viteaz luptător în armată leșeasca, „Ostașul cel mai de frunte, bărbatul cel mai vestit,/ Podoaba taberei noastre, un luceafăr, o minune!“. Foștii tovarăși de haiducie ai lui Răzvan, Vulpoi și Razasul, îl
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
maximă a lui Anton Pann: „Să nu te blasteme cineva: s-ajungi slugă la căi albi și stăpân femeie s-aibi!“. Acțiunea se petrece într-o „tabăra leșeasca la marginile țării muscălești“, iar Răzvan este un viteaz luptător în armată leșeasca, „Ostașul cel mai de frunte, bărbatul cel mai vestit,/ Podoaba taberei noastre, un luceafăr, o minune!“. Foștii tovarăși de haiducie ai lui Răzvan, Vulpoi și Razasul, îl urmaseră la Ieși, dar regretă că au părăsit „țară și codrul blagoslovit“, mai
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Răzvan este sub puterea și influența nefasta a Vidrei, care „mi-l mișcă și mi-l întoarce fără preget,/ și la dreapta, si la stanga, nu cu mâna, ei c-un deget!“. Răzvan este înaintat la gradul de căpitan în oastea leșeasca, dar Vidra este nemulțumită: „Căpitanu-i o furnică!/() Căpitanii într-o oaste? Sunt atâția, ca-n mulțime se lovesc coaste la coaste“. Răzvan se revoltă, indignat:„Nu sunt un copil, de care să-și bată joc o femeie“, apoi este gelos
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
bată joc o femeie“, apoi este gelos pe căpitanul Minski și mărturisește că o iubește cu patimă pe Vidra: „dragoste fără teama nu se poate!“. Sbierea fusese luat rob de tătari, de la care îl luaseră muscalii, apoi ajunsese robul hatmanului leșesc, iar acum, desi Răzvan îl iartă „pentru-a doua oară“, boierul îi cere înapoi nu numai banii de care fusese jefuit de către haiduci, tătari, muscali și Ieși, ci și dobândă aferentă: „Fii datornic bun de plată/ Răzvănică, sufletele, să nu
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
fie primiți/ Căci rușine Eteriei a fi cu țigani uniți,/ Căci luandu-se Elada, de vor fi și ei ostași,/ Vor cere cu tot cuvântul și ei să fie părtași“. Acțiunea se petrece în „locuința lui Răzvan într-un orășel leșesc la marginea Moldovei“.Vulpoi și Razasul comentează faptele de vitejie ale lui Răzvan, ascensiunea acestuia în oastea leșeasca, dar dorul de Moldova le sfâșie inimile și este mai puternic decât devotamentul față de polcovnicul Răzvan. Boierul Sbierea vine la Vidra cu
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
ei ostași,/ Vor cere cu tot cuvântul și ei să fie părtași“. Acțiunea se petrece în „locuința lui Răzvan într-un orășel leșesc la marginea Moldovei“.Vulpoi și Razasul comentează faptele de vitejie ale lui Răzvan, ascensiunea acestuia în oastea leșeasca, dar dorul de Moldova le sfâșie inimile și este mai puternic decât devotamentul față de polcovnicul Răzvan. Boierul Sbierea vine la Vidra cu intenția de a-i cumpăra moșia, „Patru sate, două iazuri, mii de vite ramatoare/ Șepte mori, o herghelie
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Aron-voda“ (Miron Costin, cap.lL). Acțiunea se desfășoară la „Palatul lui Răzvan în Iași“. Tănase, Vulpoi și Razasul sunt acum căpitani în armată moldoveneasca și se bucură de pacea încheiată pe cale diplomatică de către trimisul lui Aron-vodă, vătaful Basota, cu armata leșeasca. Poporul îl aclamă pe domnitor („Să trăiască Aron-vodă“), dar acest fapt este unul trecător, pentru că istoria a demonstrat- cum susține Tănase - că uralele moldovenilor sunt urmate de căderea de pe tron a domnitorilor: „A«Să trăiască LăpușneanulA», și-l vicleniră urât
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Rata leșeasca este o specie de rață care nu se înrudește cu rata sălbatică (cele cu capul verde). În ciuda numelui ei (leșesc=polonez, de Lech), această specie provine din Mexic. Este o rată de tip greu: femelă poate avea 3-4 kg, iar
Rață leșească () [Corola-website/Science/317636_a_318965]
-
Rata leșeasca este o specie de rață care nu se înrudește cu rata sălbatică (cele cu capul verde). În ciuda numelui ei (leșesc=polonez, de Lech), această specie provine din Mexic. Este o rată de tip greu: femelă poate avea 3-4 kg, iar masculul 5-6 kg. În jurul anului 1600 a fost domesticita pe scară largă în Europa. Rata leșeasca are ca specific noduli
Rață leșească () [Corola-website/Science/317636_a_318965]