65 matches
-
fumeze și să-și descîlceasă mințile năucite încă de amploarea ideilor ce îi fulgerau sub frunte. Abia spre dimineață, cu gîndurile încă tulburi, Mancuse s-a desprins de la fereastra prin care privea, fară s-o vadă, liniștea arcuită peste atmosfera leșioasă de deasupta timpului ... 44 VISUL NOPȚILOR DE PRIMĂVARĂ Domnul van Schonhoewen era, pentru Estera, acel suflet la care se gîndea cînd o cuprindeau neliniștile inexplicabile ale intimității ei delicate, de cîțiva ani viața ei intrase ca apa unui rîu pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
se vor face sonore în contextul universal al unor valențe. Cu cât ne vom îndepărta de ele mai mult în timp, cu atât acestea vor căpăta o valoare de simbol. Lumea nuvelelor lui este gri, lăsându-i cititorului un gust leșios.În ciuda acestei senzații, el simte că face parte integrantă din nuvele, ca persoană activă și vizibilă în actul lecturii, dar și invizibilă în același timp pentru că, asemenea prozatorului, el nu intervine cu nimic în derularea acțiunii și evoluția personajelor, dar
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
vă aștepta transportul? Cum adică te duceai la after-school în fața blocului? Și mama ta te lăsa să joci fotbal singur? Nici tu nu aveai voie la tabletă? Tableta din copilăria părinților de azi se numea Cavit și avea un gust leșios. Cursurile extracuriculare se făceau individual la masa din bucătărie dintr-o culegere albastră denumită popular Petrică. Cursurile de sport se respectau cu sfințenie pe maidanele din cartier. În câteva decenii, lucrurile astea ni s-au șters din memorie, care pare
Copiii nu trebuie lăsați liberi () [Corola-blog/BlogPost/338251_a_339580]
-
Dumnezeu”, frază strigată stereotip, ca un fel de blestem. Similitudinea este evidentă: “Nicu se uită în zare, la cerul vinețiu, cu valuri negre de nori turbați, care de două săptămâni nu conteneau să reverse peste iadul de aici o ploaie leșioasă, rece și spurcată, care îți pătrundea până în suflet. Se uită la stepa populată numai cu ierburi înalte, un fel de mărăcini care pe la noi cresc numai pe marginea ogașelor, o iarbă parșivă, foșnitoare și amăgitoare, din care venea moartea . În
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
văi posomorâte, dar fără ca lumina soarelui vibrând de veselie să-ți binecuvânteze umbrele fierbinți - o soră-n agonie, deci, și-ntr-un coșmar scâncit, căci norii groși de-acid clorhidric, de bioxid carbonic, de toxic vitriol, îți fac din cerul leșios apocalipsa, din aerul fierbinte - un infern... Săracă, fără sateliți, de ce te-nvârți doar invers și nicidecum precum alte planete? De ce la tine soarele-ți răsare mereu de la apus? Ciudată ești, dar, totuși, dacă vom coborî la tine prin cețuri otrăvite
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
clopotului/ din adâncuri( Lacrima icoanelor). Clopotul lugubru, mesianic, clopotul prevestitor al morții iminente într-o lume a deșertului de sare al mării( Sirena deșertului) și a diluviului terifiant( Făptura ta). O necuprindere împresurată de ape . Apa morții imaginată ca matrice leșioasă în care eșuează înțelesul din cuvinte. Bătrâneții îi lipsește măreția tragediei, chiar dacă, furat de valul zicerii înalte, expresive, poetul clamează tragedia neputinței. Din fericire, poetul are și versiunea mai mai puțin eroică și estetizantă. : Bătrânețea, ca baba cu mustăți și
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
fantasticul. Spațiul în care se mișcă eroul, aparținând capitalei sau orașului de provincie, este când ostil, scenă a unor fenomene apocaliptice („furtuna sinucigașilor” în Mab, canicula sahariană în Râsul tăcut, „vremea ce jupoaie de viu” în Cel mai tare), când leșios, pestilențial, provocând oroare. Oamenii înșiși, inclusiv eroul, au „sufletul ștampilat de miasmele rovinei”. Zugrăviți în tușe violente, expresioniste, arheologul și jucătorii de șah din Mab, „dolihocefalul” din Râsul tăcut, „Cap de pasăre” din Terra incognita ș.a. alcătuiesc o umanitate coruptă
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
alea negre, lucioase și alunecoase din castron. Crezuseră că era un soi de dulceață de afine, Însă erau sărate și, dacă le Înghițeai Întregi, n-aveau nici un gust, iar dacă le spărgeai cu limba În cerul gurii, lăsau o dâră leșioasă. Băieții chiar bănuiră că erau crude, nefripte și nefierte. Vinul aluneca de-acum fără opreliști, aproape că nu le părea rău că nu plecaseră și ei pe la casele lor. Înăuntru nimeni nu era destul de răbdător ca să asculte ce spunea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce, credeai c-o să trăiesc cât lumea? Să-ți spun drept, cam ajunsesem să mă plictisesc: singurătate, Încheieturi țepene, mâncare amară, apă leșioasă... Asta e! Pe toți ne-așteaptă. Am trăit prea destul și am trăit binișor, nu mă plâng. Nu am păreri de rău. Așa că du-te frumușel În drumul tău și lasă-i pe-ăștia să-și facă treaba până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singurele prăjituri care se găseau În holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată, nădejdea că aș fi putut nimeri una mai bună...). Pesemne că li se aplecase bieților chițcani de nu Îi puteam ademeni cu toxica alcătuire grețos-dulceagă. Mă simțeam mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
1 desene?... Din volumul „Terapiile invocației”, Editura Timpul, Iași, 2008 Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj ‐ d. 8 decembrie 1996, București) „Poeziile lui Marin Sorescu sunt jocuri ale unei inteligențe reci, pătrunzătoare, care dau cu tifla sentimentalismelor leșioase și patetismului despletit, cu zahariseli de flașne tă.” Cristian Sandache „Privirea lui Clio” Marin Sorescu și fascinația universului rural”, din Dacia litera ră, ianuarie 2009. CTITORIE Așa cum stai, Dreaptă, Cu brațele moi Pe pântecul plin, Pari o veche soție de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării adversarului, cât mai ales orientării, prin întuneric și printre obstacolele terestre, a acelei infernale Creaturi. Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
soneria de la intrare. John Robert, cu o expresie, în sfârșit, exasperată, trecu pe lângă George, îndreptându-se spre hol. George rămase în prag, conștient de violența cu care-i bătea inima și privind la silueta greoaie a profesorului său, în lumina leșioasă care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment mai târziu, lumina cenușie, dar limpede venită din stradă o revelă pe Alex, în mantoul ei de blană cel mai elegant, cu ochii prelungi, strălucitori, cu buzele-i lungi, palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmă. În cele din urmă, din tăcerea lui și din lacrimile ei care nu mai conteneau, se înfiripă adevărata discuție, îngrozitoarea discuție, și toate pricinile de spaimă care o bântuiseră pe Hattie ieșiră la iveală. Acum se uita la lumina leșioasă a zorilor și își simțea fața ca de piatră. — Nu vreau să încetăm discuția până ce nu ajungem la o concluzie, la un sens, până ce nu stabilim o înțelegere, până nu atingem punctul de la care să o putem lua de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cad de pe bancă și atunci îmi reveneam pentru câtva timp. Dar până și mișcările necesare le făceam greu. Sufeream până ce mă duceam în spatele gării să beau apă sau să înghit ceva din proviziile găsite în magazie. Simțeam o durere surdă, leșioasă, în genunchi care mă împiedica să mă ridic de pe bancă. Noaptea dormeam cu întreruperi. Câte un ceas, două, mă afundam în somn, apoi mă trezeam legănat de vuietul vântului și stăteam ascultând până adormeam din nou. Parcă în felul ăsta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui, o supune unei degustări a ultimului fel de mîncare pe care l-a creat, apoi Îi așteaptă laudele. A fost, timp de ani buni deja, micul lor joc. Wakefield ia o furculiță de linte, dar mîncarea i se pare leșioasă, prea puțin condimentată pentru gustul său. Merge la tejghea și cere, cu deplină nevinovăție, niște sos picant. La Început, bucătarul pare a nu Înțelege limba engleză. Apoi se Întoarce brusc pe călcîie și Wakefield poate să jure că are lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o egal de insuportabilă centrare pe sine: Nu iubesc; nu iubesc pe nimeni În afară de mine Însămi. E un lucru mai degrabă greu de admis. N-am nimic din iubirea lipsită de egoism a mamei mele. N-am nimic din iubirea leșioasă și practică... Sunt, pentru a fi directă și concisă, Îndrăgostită numai de mine... Paradoxal, continua punere sub semnul Întrebării sfârșește prin a deschide noi serii de alternative. Jurnalul descrie cu o mare acuitate transferul dintre obsesiile individului spre cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un lan de morminte, lumânări de sânge vor arde, viața este o greșeală și o mare oboseală se va lăsa ca o ceață. Dar apare și o lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării, secolele barbare consumate în edicte, dorințe de parvenire) alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nopți risipite" în timp ce " Mesenii dau de-a azvârlita la zaruri/ măsoară câștigul cu paharul de vin" (Țipătul păsării de plumb), alți "flăcăi beți răstoarnă vinul/ în cupe, sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de mamă poale-n brâu,/ demonul făt iese în lumină,/ vânăt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cunoscute pentru fiecare specie. Pe parcursul păstrării frigorifice, se constată o creștere semnificativă, urmare a metabolizării mai intense a acizilor organici decât a glucidelor. În urma unei perioade de păstrare prelungite fructele de măr își pierd armonia gustativă, devenind fade, cu gust "leșios, înnecăcios". La depozitele AC (atmosferă controlată), diminuarea este mult mai mică. 7.6.2. Conținutul produselor horticole în acizii organici mai importanți Acizii malic, citric, tartic și oxalic sunt cei mai răspândiți dintre cei 32 care au fost identificați ca
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-aș sili, nu voi putea să descriu toate istoriile Întâmplate În falia deschisă de estomparea apusului În apele leșioase ale Oltului. (luni) Când, adolescent precoce, am vrut să-l citesc pe Cervantes, m-a oprit să Înaintez În lectură o presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv - prozaismul Întâmplărilor parodice, traversate plat de cavalerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce se petrece afară. Experiența anilor de front îl învățase să aibă în primul rând răbdare. Și capacitatea de a nu da atenție multor disconforturi. Manfred, așezat pe scaunul șoferului, privește și el în aparență la fel de calm și tăcut căderea leșioasă a serii. Nici el nu este dispus să vorbească, preferă să-și mascheze încordarea maximă a așteptării sub o aparență meditativă, dar tensiunea din priviri este evidentă. Deodată, în fața lor, lumina unor faruri oarbe anunță sosirea unei mașini. Privirile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]