27,128 matches
-
lor cu voce tare m-au convins de necesitatea indiscutabilă a ,fixării" poemelor pe un suport durabil . Au urmat ,demersurile" de rigoare astfel că volumul Este sau nu este Ion este însoțit acum de un disc compact conținînd poemele în lectura autoarei. La finele acestei veri, în Germania era lansat sub titlul Die blassen Herren mit die Mokka Tassen, la editura Hanser - al doilea volum de poeme colaj ale Hertei Müller. Primul se intitula In Haarknoten wohnt eine Dame . El a
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
ea este cu atît mai tristă cu cît cauza ei nu stă în paginile lor, ci în sufletul cititorilor. E un adevăr banal că, înaintînd în vîrstă, putința de a ne lăsa în seama ficțiunii livrești scade tot mai mult. Lecturile care ne-au format ființa și, uneori, ne-au hotărît destinul le-am avut întotdeauna în tinerețe. După acest moment al exaltării juvenile, nu mai urmează decît exersarea premeditată a unei aptitudini ce transformă pasiunea tinereții în rafinamentul tehnic al
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
să le scriem încetează de a mai fi un paravan mnezic, adică un filtru al amintirilor și fantasmelor noastre, preschimbîndu-se în schimb în simptomele timpurii ale unei vocații răposate. Cu alte cuvinte, o carte poate muri în două momente: la lectură sau la scrierea ei. În primul caz, nu cărțile mor, ci noi murim ținîndu-le în mînă și răsfoindu-le cu ochi morți. În cel de-al doilea caz, vom omorî cărțile altfel, fie scriindu-le prost și omorîndu-le din fașă
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
căruia lumea interbelică te incită prin ceea ce nu ai putut vedea. Și nu ai putut vedea nu din lipsa unui cîmp liber al privirii, ci fiindcă nu ai putut trăi în acea epocă. Și așa cum sînt cărți la a căror lectură regreți că nu ai apucat vremurile descrise în paginile lor, tot așa Paravanul venețian te face să regreți că nu ai trăit în perioada interbelică. E un farmec aparte în această carte, unul amintind de patina pe care uzura timpului
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
anume acelea care, trecîndu-ne prin mînă, le uităm imediat ce le-am închis. E ceva în această carte care ne va urmări o vreme, și anume amintirea impresiei pe care am trăit-o citind-o. Și dacă sînt cărți a căror lectură fac impresie este pentru că lumea ce răzbate din rîndurile lor mai poate exercita o atracție asupra noastră. Cînd această atracție va dispărea, lumea lor va muri. în măsura în care este adevărat că, înaintînd în vîrstă, capacitatea de a te lăsa în voia
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
amestec ciudat - de nu l-am ști, bunăoară, din Limitele lui Dan Botta - de patos și de cumpănire, alta cu priză la actualitatea diversă, fie ea legată de urbanistică, ori de politică, ori de morala vreunei istorii ce se repetă. Lectura trebuie, zic, începută dinspre ,varietăți", ca să-ți dai seama, chiar dacă nu de tot, ce fel de ,cetățean" e scriitorul a cărui carte o deschizi. Așa făcînd, risc un portret din cîteva trăsături de condei. E, de bună seamă, un om
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
școală - să spună scriitorul. Și va să spună, vorba lui Voronca, ,je" sont tous les autres. Din tot ce notează, cu delicii de paseist, se alege, la sfîrșit, ,relieful unui spirit". Profilul unui om, așa cum îl arată jurnalul lui de lectură, prin lectură înțelegînd multe lucruri. O nacelă în care poți zăbovi dindărăt de istorie și, deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i însemni marile, dureroasele culpe. Cea peste care Ion Papuc nu pare să treacă ușor e dezicerea de
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
spună scriitorul. Și va să spună, vorba lui Voronca, ,je" sont tous les autres. Din tot ce notează, cu delicii de paseist, se alege, la sfîrșit, ,relieful unui spirit". Profilul unui om, așa cum îl arată jurnalul lui de lectură, prin lectură înțelegînd multe lucruri. O nacelă în care poți zăbovi dindărăt de istorie și, deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i însemni marile, dureroasele culpe. Cea peste care Ion Papuc nu pare să treacă ușor e dezicerea de tradiție, graba
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
cînd în cînd, tîrcoale melancolii de școală veche, amintiri despre Bucureștii foști, doruri de întîlniri la care te uiți vorbind sau, pur și simplu, curiozități documentare, Cu fața spre trecut nu e, chiar dacă are ceva peste cinci sute de pagini, lectura pentru care să aștepți vacanța următoare. Răsfoiți-o acum, trecînd peste duioșiile de înțeles și peste cioburile pastelate de bezea, în amintirea unui invidiabil, tihnit și fast, atunci... P.S. Am dat deoparte, citind Cu fața spre trecut ca pe un
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
Sonata a III-a, Suita ,Săteasca", ,Impresiile din copilărie"):crearea unui limbaj explicit folcloric fără fundamentarea pe citat. în viziunea lui Kurt Masur, mai mult descriptivă decât evocatoare, mai mult pozitivă decât idealizantă, Uvertura s-a bucurat totuși de o lectură remarcabilă prin transparența intențiilor și precizia detaliilor (excelent solo-ul de flaut). Nu știu dacă la alte mari festivaluri se poate, dar la noi caruselul schimbărilor de program ne-a prilejuit o neașteptată experiență în domeniul interpretării comparate: de două
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
se citește prost, se citește tot ceea ce este mai bun din ceea ce se scrie sau se citesc mai degrabă cărțile-basura (Ťgunoiť, în limba spaniolă, nota mea, MS), asta e altceva, dar cei care susțin aceste teze pesimiste ignoră faptul că lectura a fost mereu o activitate a unei minorități, că de-a lungul istoriei cititorii au fost mereu o minoritate în oricare societate. E posibil ca azi aceste minorități să fi ajuns minorități însemnate, iar în anumite societăți au devenit majorități
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
eu cred că literatura este foarte importantă, că poate oferi enorm de multe lucruri bune omului și că fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă. Și mai ales, libertatea ar avea de suferit. De aceea, trebuie să stimulăm lectura, să apărăm cărțile de invazia invențiilor mediatice, pentru că sunt convins că ambele lucruri pot coexista spre binele tuturor. Dar toate aceste păreri pesimiste, că în viitor cărțile vor fi condamnate la dispariție și că literatura va deveni o activitate subterană
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
interes: este vorba de tragicii greci, între care Antigona lui Sofocle își păstrează un loc privilegiat.) 4 Ce ar trebui să înțelegem din această reorientare heideggeriană? De ce are nevoie Heidegger de poeți și în slujba a ce anume pune el lectura acestora? Putem spune că poezia intervine în parcursul gândirii lui Heidegger atunci când el începe să fie invadat de un profund scepticism în privința filosofiei și a puterilor sale explicative. Este momentul în care Heidegger tematizează ,sfârșitul metafizicii", sau măcar impasul ei
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
dintre real și simulacru, dintre ființă și devenire, dintre suflet și corp. Dar folosirea unor astfel de concepte platoniciene nu duce neapărat la o interpretare care să fie ea însăși, în esența ei, platoniciană. În plus, găsim de-a lungul lecturii o serie de teme care îi sunt foarte proprii lui Dragomir însuși: de exemplu, raportul dintre intim și vileag, apetența pentru concret, problema viitorului și a trecutului și înțelesul timpului în genere. Personal, sunt mai degrabă tentat să cred că
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
Platon dintr-un anumit tip de modestie, în sensul că n-a vrut să se scoată pe sine în prim-plan. Interpretarea lui Dragomir mi se pare așadar deghizat platoniciană, fiind în fond una pur ,dragomiriană". Într-adevăr, prin această lectură nu e ilustrat un concept filozofic propriu, dat în prealabil, ca în cazul lui Noica și al primului Heidegger. Însă, mai aproape de-al doilea Heidegger, Dragomir spune că o astfel de lectură ne permite să înțelegem ceea ce este ascuns
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
una pur ,dragomiriană". Într-adevăr, prin această lectură nu e ilustrat un concept filozofic propriu, dat în prealabil, ca în cazul lui Noica și al primului Heidegger. Însă, mai aproape de-al doilea Heidegger, Dragomir spune că o astfel de lectură ne permite să înțelegem ceea ce este ascuns, încriptat în comedia lui Caragiale. Nu e vorba de a căuta, euforic și narcisiac, oglindiri ale filosofiei tale în literatura universală, ci de a înțelege, la propriu, ceea ce are acel text literar de
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
pe Dragomir citind această comedie a lui Caragiale nu este, de exemplu, comicul acestui autor, structura piesei sau concretețea artistică a personajelor, ci acel fenomen fundamental pe care piesa îl indică: precaritatea noastră ontologică, provincialismul nostru cultural. O astfel de lectură filozofică a unui text literar pune în lumină nu cutare sau cutare trăsătură a piesei literare, ci ceea ce piesa însăși revelează dincolo și dincoace de piesa însăși și de autorul său. Tocmai acest lucru îl subliniază Dragomir când spune: ,Altceva
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
enunțată destul de vag, de altfel, pe la începutul paginii, intenția de a comenta în cheie subiectivă mai multe puncte fierbinți din sumarul numărului 54, Lettre Internationale, ediția română/ vara 2005, cu teme și sugestii tulburătoare... Am rezistat tentației de a începe lectura cu Nabokov, demarând în schimb cu interviurile lui Iorgulescu. Dintre zecile de fire sugestive, extraordinare de-a dreptul, de care aș fi putut apuca și trage cu folos materie pentru Ochiul magic, cazul Oanei Orlea m-a fascinat constant și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
el dreptul la propriul unghi critic, la un sistem construit pe baza acestuia, la un mod de a înțelege literatura și chiar la preferințe marcate pentru un curs al ei specific. E, aceasta, o subiectivitate din interiorul domeniului, hrănită de lecturi, apropieri și disocieri anterioare, iar nu de relațiile și interesele activate pe suprafața socială. Dacă vorbim despre poezie și îmi este permis a indica un anumit punct de vedere (și de intensitate perceptivă), mă simt mult mai atras de experiențele
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
ea constituie poate trambulina care-i permite poetului romantic să treacă la saltul decisiv atunci când proclamă: Je est un autre. Eu este un altul, eul meu e dizolvat în universalitate. Cartea lui Octavian Paler ne încântă pagină cu pagină prin lectura pe care ne-o propune, vivace, pătrunzătoare, a vieții marilor pictori din trecut, în dimensiunile adeseori tragice ale existenței lor, așa cum apar ele în mărturiile cele mai sigure: autoportretele. Autorul ne-a oferit un asemenea exercițiu asupra propriei existențe într-
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
alde Pleșiță" (Gândul, 22.06.2005). Când persoana nu e reprezentantul de notorietate al unei categorii, sau cînd enunțul se referă la fapte particularizate, specifice ("la Biserica Kretzulescu, unde se cunună alde Bobby Păunescu", Academia Cațavencu = AC 32, 2004, 12), lectura nu mai poate fi una generalizantă. Astfel, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile" (CR, 8.08.2005). Oricum, efectul stilistic produs de alde se bazează tocmai pe contradicția între
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
al unei categorii, sau cînd enunțul se referă la fapte particularizate, specifice ("la Biserica Kretzulescu, unde se cunună alde Bobby Păunescu", Academia Cațavencu = AC 32, 2004, 12), lectura nu mai poate fi una generalizantă. Astfel, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile" (CR, 8.08.2005). Oricum, efectul stilistic produs de alde se bazează tocmai pe contradicția între sensul său de bază plural și singularitatea numelui pe care îl precede: e
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
un vocabular al vieții publice, interesează mai puțin. Totuși, daca acceptăm ipoteza uitării memoriei politice fanariote și pe aceea a ascendentului literaturii (occidentale) asupra vieții publice românești din secolul al XIX-lea, trebuie să ne întrebăm în ce măsură anumite practici textuale - lectură, interpretare, decupaj, traducere, citare - contribuie la fixarea unui nou alfabet politic. Trebuie să ne întrebăm mai întâi dacă se poate transfera formulă political literacy, decantata într-o cultură mare, bazată pe o solidă tradiție democratică, între realitățile socio-economice ale unei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Maiorescu, Take Ionescu, N. Fleva sau N. Blaremberg citează și traduc simultan fragmente din presa internațională, știind precis că acestea vor fi preluate, la rândul lor, de harnicii stenografi angajați la Monitorul Oficial al României. Treptat, aceasta gazeta devine o lectură obligatorie, "un abecedar", atât pentru comunitatea parlamentarilor români, cât și pentru alegătorii acestora. Tinerii educați în străinătate par dispuși să iasă din apatia generațiilor trecute. Printr-un efort intelectual dublat de imaginație estetică și morală, aceștia își vor mobiliza resursele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
22. Semnalată că patologie a discursului public la începutul secolului al XX-lea, "politicianismul"23, "limbuția"24 sau "politica de vorbe"25 decurg și din insuficientă educare a patimilor, și din etichetarea imprecisa a realităților politice. Insuficient pregătiți pentru o lectură politică a vietii obișnuite, unii politicieni se definesc exclusivist, după model englezesc, ca oratori "parlamentari": P.P. Carp, Titu Maiorescu și, înaintea lor, Barbu Katargiu subliniază faptul că ei nu vorbesc oamenilor de pe "uliți". Alții declară explicit că modelele politice din
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]