474 matches
-
țară în care învățământul lăsat în paragină a devenit anticamera infracțiunii, iar profesorimea sărăcită și batjocorită se va transforma în agenți ai primei forțe extremiste ce se va ivi la orizont. Din moliciunea fotoliilor parlamentare, din dulceața moțăielii ministeriale, din legănarea toropitoare a jeep-urilor, nefericirea devenită agresivă a "boborului" le pare doar umbra mută, proiectată pe pereții unei peșteri de vis, a unei irealități cu care n-au nici o legătură. Și cu adevărat nu au! Ca orice individ ce mizează
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
femeia o ridica din cînd în cînd deasupra capului, s-o vadă toți cei dindărăt, în timp ce gîsca își fîlfîia moale aripile cu un răsfăț feminin, aripile curate ca zăpada abia căzută de sus și mătăsoase, și atît de gingașe în legănarea lor galeșă; pe cînd nașa, - fiindcă, sigur, nu putea fi decît nașa, - pupa uneori pasărea pe creștetul imaculat; și abia pe urmă, primit cu voie bună, între nuntașii atît de fericiți și de cumsecade, aflasem că ea, Nuțica, - pentru că așa
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
salvare fizică și morală a victimelor, și revanșa lor asupra bestialității, prin probarea unei subtile, dar decisive superiorități intelectuale - cu resurse la nivelul instinctului. Cartea lui Maurensig ridică finalmente întrebarea dacă nu era mai bine s-o fi citit în legănarea sportivă și confortabilă a unui tren de lux - decât în încremenirea încordată a bibliotecii de-acasă. Fără îndoială, e foarte bine lucrată. Tocmai într-aceasta și constă problema ei - cam singura: pentru o atât de măiastră urzeală, emoția rămâne puțin
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals domol, valsul voluptuos și trist, în legănarea căruia pîlpîia nostalgică și sumbră o patimă așa sfîșietoare, că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință", cercetătorul descoperă un ritm interior propriu valsului, prin dispunerea simetrică a atributelor, ca o reflexie în oglindă după schema 1
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
a-și citi propriile producții, sub admirația narcisică a tropilor emiși, de unde și insistența cu care invocă plăcerea de a scrie, cînd de fapt voluptatea vine din amorul de sine. Îți savurezi frazele pe care le așezi în fața oglinzii, contemplîndu-ți legănarea de bazin pe creasta aliterațiilor sacadate. Pas languros fără direcția gîndului. La Vulcănescu plăcerea de a-și gusta textele e infimă, dovadă detașarea cu care le privește destinul public, pe motiv că autorul nu mai e responsabil de soarta unui
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
10.2016... XXXII. NU CER NU SOARE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. NU CER NU SOARE Nu vreau, nu pot, nu cer, Nu soare și nici mare Într-un destin de fier Fără de legănare, Genunchii-s prinși în glie Și-i cânt de leagăn stins, Stau in statornicie Doar gânduri ce am plâns, Nu vreau, nu pot, nu vis, O lume tulburată Și chiar dacă n-am zis Aș mai trăi-o o dată, Să-mi
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mai socot, Că va veni și clipa, Să cer, să vreau, să pot. Silvana Andrada Tcacenco 20.10.2016 ... Citește mai mult NU CER NU SOARENu vreau, nu pot, nu cer,Nu soare și nici mareîntr-un destin de fierFără de legănare,Genunchii-s prinși în glieși-i cânt de leagăn stins,Stau in statornicieDoar gânduri ce am plâns,Nu vreau, nu pot, nu vis,O lume tulburatăși chiar dacă n-am zisAș mai trăi-o o dată,Să-mi vindec doar aripa,Căci încă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
a șteampurilor mute,cu umbre neclintite ce sângele îmi ard.Bucata mea de pâine pe masă șade albăuscându-se în coaja mirosului de vântcăci buzele îmi crapă în crusta disperăriide-a mai simți odată aroma de pământ.Să mai visez odată la legănarea adâncăce-mi tremură în oase acorduri fără cer,balans de vagoneți în galerii pierdutecântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlvaori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucăsă-i împlinesc blestemul cusut cu fir de
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
gânduri, și de gravitație... În sfârșit, își revine. Avântat ia cupa și soarbe din savoarea lichidă. Își inundă cu ea gura. Simte cum îl fericește o prea delicat-armonie între dulceața petalei de roză și amăreala cojii de nucă. După reiterate legănări în cavitatea bucală, percepe și-o împreunare neașteptată între răcorosul gust de verde limetă și salcă... Licoarea, metamorfozată clipă de clipă, trecuse perfect explicit de la textura moale la una-năsprită după doar 4 secunde, la alta acidulată, după încă 5, iar
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
se potrivesc melodiei pe care o cântam fiecare având în inima lui partituri diferite uite eu îmi voi ridica mâinile deasupra capului împreunate într-un fel de cunună trupul învăluit în fel de fel de dorinți îl voi undui în legănări de balada și înspre ține voi veni șerpuind în acele miresme ale cantului mai apraoape cât mai aproape de tine să fiu tu cuprinde-ma în altceva privirea nu-mi mai ajunge vreau brațele tale înfășurate înspre umerii mei gură ta
MEMORIA DANSULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377108_a_378437]
-
flaut cântând, Din clipă, buzele-i mușcă ca dintr-un măr... Soarele-n amiază visează săngerând Și pe banca ce stau eu alerg spre trecut... Mă ninge arama!..Umbrele, tot, crescând, Roata mea,-n scocul lumii, o-nvârtesc știut... O legănare-nceată, un fandango-vânt, Iar cade-n liniște bruma de rugină, Parc-aș pluti,-n aer, departe de pământ Într-o poezie cu iz de sulfină... Mai lasă-mi o clipă de dulce plăcere, Vreme, să beau un strop de nemurire
O MARAMĂ DE TEI de LIA RUSE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382265_a_383594]
-
străine gravitînd pe coridoare, profesorii că o altă specie monologală, evoluînd și ea echilibrat din înotătoarele dorsale în marele acvariu, o fată care-i face delicat curte protejîndu-i instinctiv fragilitatea, sentimentul că nimic nu are sens în afară de jocul bolnăvicios, maniacal, legănare de canar în colivie, toate acestea fac parte din lumea stranie și însingurata, tandra și atroce a adolescenței care întîlnește accidental crimă. Detectivul care anchetează moartea acelui paznic, prinde puțin viață prin comentariile tinerilor asupra crimei, care nu-i oripilează
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
frenetică pe toc, pe vârf, pe talpă, din nou pe toc, o altă sucire la dreapta, stârnind vârtejul amețitor, făcând să se rotească fustele albe, svârlite când într-o parte, când în alta, încrețite, desfăcându-se brusc, frânând ritmul, încurcând legănările, fustele iar se domolesc căzând pe genunchii dezveliți, o clipă, două, pentru ca vârejul să reînceapă mai viguros, într-un tropot viu, săltat, tact, figuri pe care nici un maestru coregraf nu a reușit să le transcrie exact într-o veșnică mișcare
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
vălul miresei în joc, dus de vis peste goluri, pe unde talpa-i ușoară și încrezătoare. Și o bătaie a inimii poate fi treaptă și o zbatere a pleoapei, pe înalta spirală! Din glezne pornește abisul luminii, rugina sorilor morți, legănarea de val a genezelor. Ci, după multa suire, iată pereții fântânii, marile ghizduri șiroind de întuneric: ești în adânc, zidit până la stele - atât de departe e timpul de afară! Ciutura spânzură în ocheanul fântânii, și nimeni nu s-a născut
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
ea alunecă în josul peretelui de faianță, întinzând mâna către perdeaua de duș, ca să se prindă și să oprească mișcarea trupului ei către ultima răsuflare. Un fel de tremur în cascada de apă curgând din para dușului, iluzia unei adieri sau legănări. Oare ar ieși în stradă uitând cine era și unde locuia, după un șnur de douăzeci și patru de ore? Sau chiar și după atâtea ore câte erau acum, dacă s-ar extinde durata proiecției, iar el ar continua să vină, cinci
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
lună plină și să văd și-atâte astele, parcă m-am..." Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
las până nu reușesc. Dacă reușesc vom vedea noi ce va fi după aceea, ținând cont că sunt acum căsătorită cu el, dar nici dezlegată legal de tine nu sunt... Se lăsă inert pe masă închizând ochii, împresurat de-o legănare moale și-un zumzet ca de albine care-l luară pe sus și-l destrămară în bâzâitul monoton, din ce în ce mai stins și-ndepărtat. Adormi cu pumnul strâns. E frig, simțea răceala nopții, muchia ascuțită, zgrunțuroasă ca o țărână, și-ntr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avionul aflat la capătul pistei de decolare, celelalte fiind ascunse în hangare. Un căpitan-aviator pornește motorul, regele urcă și, curând, pasărea de construcție autohtonă își ia zborul, câștigă înălțime și face viraje largi deasupra orașului. Regele are o figură mulțumită. Legănarea ușoară și zumzetul motorului îi dau o stare plăcută. Depărtarea de această mulțime gălăgioasă, care poate fi, vorba unui scriitor de aici, o hidră cu multe capete, îi face bine. Totuși, pentru această uriașă adunătură încearcă astăzi un gest generos
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de mișcarea aceea lină, ca o adiere blândă de primăvară. Închise ochii savurând cu înghițituri mici cafeaua aromată din cănița roșie. Legănarea leagănului o purta în pași de vals pe un ring de dans. Plutea în îmbrățișarea aceea caldă, care îi ghida fiecare mișcare. Îi era frică să deschidă ochii pentru a nu risipi vraja, dar voia să știe cine e acel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de pe un picior pe altul din teama de a nu cădea din ring. Și cum astăzi a-ți schimba greutatea de pe un picior pe altul e totuna cu a-ți schimba convingerile din nevoia de securitate personală, Mircea Platon, în contrast cu legănările de paie plutitoare ale contemporanilor, are ceva din stabilitatea fixă a corăbiilor cu ancoră adîncă. Ancora lui e una singură: tradiția și valorile ei; creștinism, națiune și memoria trecutului. Marele avantaj pe care i-l dă această ancoră este că
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
e în corpul nostru, chiar și numai pentru faptul că acest cap se naște prins bine de corp; noi suntem cei care, pe urmă, din prostie sau neglijență, îl vom deșuruba. Aș putea spune acum câteva cuvinte frumoase despre strania legănare pe care o simțeam, dar nu e nevoie, nu-i așa? Înainte de a vedea știam deja, ieșiserăm în larg. Am privit prin tambuchiu și ceea ce am văzut nu era deloc liniștitor: nimic, nimic, decât un imens orizont albastru, un albastru
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea zilnicului mic dejun. Brusc, ceva Îi atrase atenția, dar legănarea vaporului fu pe punctul de a-l face să-și piardă echilibrul și, cînd privi din nou, Îndreptîndu-și telescopul spre cea mai Înaltă stîncă dinspre capul nord, nu mai avu nici o Îndoială cu privire la descoperirea lui. Își ridică privirea. — Strajă! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul prăfos. Miss America spune: Să nu crezi c-am terminat cu asta... Și agită lama cuțitului spre toți cei prezenți în hol. O legănare rapidă a brațului, un tremur și-un zvâcnet al mușchilor ei, și cuțitul s-a înfipt în spătarul unui scaun Empire din celălalt capăt al încăperii. Lama cuțitului zbârnâie înfiptă în catifeaua albastră, mânerul încă vibrează. Din spatele camerei lui video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
paște vreun pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]