51 matches
-
tristețea pe care el însuși o simțea. Cum o să mai trăiască fără el câinele? — Eu cobor... Gaston l-a apucat de umeri pe Endō, care stătea lângă el. A apăsat atât de tare, încât Endō s-a zgârcit de durere. Legăturica cea neagră a căzut pe jos și din ea s-a rostogolit un obiect. Era un pistol Colt. 6 Noaptea în Sanya Bărbatul cu pelerină nu a încercat să-l oprească pe Gaston sau să pună mâna pe pistol. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Garibaldo l-am revăzut întâmplător. După ce s-a uitat la mine îngândurat, m-a luat în brațe spre a-și arăta recunoștința. Așa cum i-am promis, a doua zi dimineața m-am dus la Garibaldo. Mi-a întins o legăturică de cânepă pe care o scosese dintr-un săculeț de piele. Am pipăit-o: era ceva tare și ușor. - Ce este aici? - Ce i-am cerut eu împăratului, mi-a răspuns. - Nu pare cine știe ce. Mi-a surâs compătimitor. - Eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce-mi păsa... cine știe dacă adânc în pământ n-aș fi fost mai fericit... dar aveam un tată bătrân și a muri eu însemna a-l băga pe el în groapă. Într-o zi frumoasă de vară îmi făcui legăturica, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare-mpărătesc. Mergeam astfel printre câmpi cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui... eu îmi pusesem pălăria-n vârful capului, astfel încît fruntea rămânea liberă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zi: aici doarme amorul meu sfînt; Și cîntă la capu-i și cîntă mereu: Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!"93 Apoi cum însuși arată, într-un fragment din Geniu pustiu: "Într-o zi frumoasă de vară, îmi făcui legăturica, o pusei în vîrful bățului și o luai la picior, pe drumul cel mare împărătesc. Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui..." Pentru a trece granița austriacă, el avea pașaportul căpătat încă din toamna anului trecut, "pe zabavă tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
noi timpul cu proștii? Mai bine ne distrăm noi puțin. Și a sunat imediat și a cerut să li se aducă o tavă cu dulciuri, alune și fructe. A oftat, s-a aplecat și a scos dintr-un sertar o legăturică de bețișoare, a ordonat copilului să Încuie ușa pe dinăuntru și până la prânz au jucat toți trei Monopoly, uitând de restul lumii. Amintirea acelei dimineți cu distracția ei ilicită se ivi În mintea lui Fima ca o rază de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata n-a fost factoru poștal care pentr-o ștampilă primește chiar și plata În limas, chirimoyas, papaya și felii dă fructe; mai bine făcea dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îndepărtată, dar n-am primit răspuns. Tocmai de asta am venit. — Unde ați venit? — Adică unde mă voi opri? Păi, încă nu știu... zău așa... — Încă nu v-ați decis? Și amândoi interlocutorii lui izbucniră iarăși în râs. — Și în legăturica asta chiar aveți tot avutul? întrebă oacheșul. — Pot paria că-i așa, interveni funcționarul cu nasul roșu, părând foarte satisfăcut. Sunt sigur că n-are nici un fel de calabalâc în vagoanele de bagaje, deși sărăcia nu-i o rușine, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în vagoanele de bagaje, deși sărăcia nu-i o rușine, lucru pe care, iarăși, nu pot să nu-l remarc. Se dovedi că, într-adevăr, așa era: tânărul blond recunoscu pe loc, cu o precipitare neobișnuită, că lucrurile stăteau întocmai. — Legăturica dumneavoastră are totuși un oarecare preț, continuă funcționarul, după ce râse pe săturate. (Trebuie remarcat că și posesorul legăturicii începuse, în cele din urmă, să râdă, luându-se după cei doi, ceea ce-i înveselise și mai mult pe aceștia.) Și, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l remarc. Se dovedi că, într-adevăr, așa era: tânărul blond recunoscu pe loc, cu o precipitare neobișnuită, că lucrurile stăteau întocmai. — Legăturica dumneavoastră are totuși un oarecare preț, continuă funcționarul, după ce râse pe săturate. (Trebuie remarcat că și posesorul legăturicii începuse, în cele din urmă, să râdă, luându-se după cei doi, ceea ce-i înveselise și mai mult pe aceștia.) Și, cu toate că aș putea face prinsoare că nu conține aur, fișicuri străine cu napoleoni și friedrichsdorfi 1 sau cu arăbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aur, fișicuri străine cu napoleoni și friedrichsdorfi 1 sau cu arăbei 2 olandezi, cum ne putem convinge judecând după ghetrele care vă acoperă bocancii străini, dar... dacă la bocceluța dumneavoastră adăugăm o rudă, cum ar fi generăleasa Epancina, atunci și legăturica ajunge să aibă întrucâtva altă valoare, firește numai în cazul în care generăleasa Epancina vă e într-adevăr rudă și nu greșiți cumva din neatenție... ceea ce i se poate foarte bine întâmpla oricui, măcar din... prea multă imaginație. — O, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îmbrăcat în frac, avea mai mult de patruzeci de ani, o fizionomie preocupată și, fiind ușierul special al cabinetului, cel care-l anunța pe Excelența Sa când venea cineva în audiență, își cunoștea foarte bine valoarea. — Așteptați puțin în anticameră, iar legăturica lăsați-o aici, spuse el și se așeză fără grabă și plin de importanță în fotoliul său, privindu-l cu o uimire severă pe prinț, care se instalase pe scaun chiar lângă el, ținându-și bocceluța în mâini. Dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
secretarului. Pe deasupra, însuși generalul mi-a poruncit să nu-l deranjez oricine ar veni, atât timp cât e cu colonelul. Numai Gavrila Ardalionovici are voie să intre oricând. — E funcționar de stat? — Gavrila Ardalionovici? Nu. Nu, e în serviciu particular, la Companie. Legăturica lăsați-o aici. — M-am și gândit la asta; dacă-mi dai voie. Ce zici, să mă dezbrac și de pelerină? — Sigur că da, doar n-o să intrați cu pelerina la dumnealui. Prințul se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumsecade. — Vă sunt foarte recunoscător, făcu generalul surprins. Dați-mi voie să vă întreb: unde ați tras? — Deocamdată n-am tras nicăieri. — Deci de la gară ați venit direct la mine? Cu toate... bagajele? — Bagaje n-am aproape deloc, doar o legăturică cu rufărie, pe care o duc de obicei în mână. O cameră la hotel pot găsi și diseară. Deci, aveți de gând, totuși, să vă luați o cameră la un hotel? — Sigur că da. — Judecând după cuvintele dumneavoastră, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi făcu cu capul un semn de bun-rămas. — Imediat, numai să-mi iau bocceaua și plecăm, îi spuse prințul lui Ganea. Acesta bătu din picior nerăbdător. Era negru la față de furie. În sfârșit, ieșiră amândoi în stradă; prințul își ducea legăturica în mână. — Răspunsul? Răspunsul? se repezi Ganea la el. Ce v-a spus? I-ați dat scrisoarea? Tăcut, prințul îi întinse biletul. Ganea încremeni. — Cum? E biletul meu! strigă el. Nici măcar nu i l-a dat! Ah, trebuia să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul și se supără. Ganea zice că ați sosit azi din Elveția, așa-i? — Da. — Și-i bine în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată bocceaua. Intră Varvara Ardalionovna. — Matriona vă pregătește îndată așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată bocceaua. Intră Varvara Ardalionovna. — Matriona vă pregătește îndată așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i bocceluța. — A-a! Mă gândeam să nu-l fi șterpelit Ferdâșcenko. Nu vorbi prostii! spuse sever Varia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Statutului. Principatele-Unite potu în viitoru a modifica și a schimba legile care priivescu administrațiunea lor din launtru, cu concursul legal al tutulor puterilor stabilite, și fără nici a intervențiune; se înțelege însă că acesta facultate nu se poate întinde la legăturele care unescu Principatele cu Imperiul Otomanu, nici la tratatele între Înaltă Porta și celelalte Puteri, care sînt și remanu obligatorii pentru aceste Principate. La art. 3. Nici o lege nu poate fi supusă sanctiunei Domnului înainte de a fi discutată și votată
STATUT din 15 iulie 1864. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125703_a_127032]
-
vântului etc. Magia tămăduitoare o realizează doar vracii. Cele mai cunoscute sunt farmecele de dragoste, răspândite pe Întreg pământul, pentru care folosesc obiecte sau substanțe din trupul celui iubit (șuvițe de păr, fragmente din unghii etc.) din care fac o legăturică pe care o poartă asupra sa, sperând să dezlănțuie patima unor fete sau bărbați. Aborigenii poartă la gât talismane, luate În timpul ceremoniei de Înmormântare, Învelite În scoarță, bucățele de os, o șuviță de păr, un petic de piele, sau un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de lucruri de valoare... Țin minte că mama mi-a cusut un săculeț pentru spate, un fel de rucsac, mie și lui văru-meu. Un rucsac a luat mama și un rucsac a luat tata, iar mama a luat și o legăturică În care era un covoraș cu un desen național... Și În cealaltă mână o ținea pe soră-mea, care avea un an, și ne Îndreptam spre comisia care supraveghea modul În care ne-am conformat instrucțiunilor. Tata a trecut, vărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În formă de șarpe), sculptată, i-a crăpat efectiv mușchiul - și i-a strigat ceva ce nici acum n-am uitat: „Nu te-ai săturat, jidoavcă Împuțită, de sânge românesc?”... Și, săraca mama, bineînțeles că i-a căzut din mână legăturica, a plecat, sigur că i s-a umflat mâna... A trebuit ca un medic să-i Închidă rana... Vă referiți la medicii evrei deportați? Bineînțeles... La Mărculești unde ați fost cazați? În niște case părăsite, niște case de lut ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Koller, și după aia a fost Crăciun. Crăciun a fost cel mai dur. De la Aiud v-ați și eliberat? Nu... Am stat la Aiud pe celular până în primăvara lui ’57 când mă văd strigat și să-mi iau bagajele, o legăturică cu un prosop ceva, dacă mai aveai, și m-a dus la gară. Și am cerut să mă pună în lanțuri... E destul de incomod să fii pus în lanțuri, dar ești mai sigur, că așa nu te acuză că ai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vaită unii și alții "că-s turbat"... "Turbato?!" Nooo! protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico! se înclină el și dă să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don Batista, cu legăturica, se retrage de-a-ndărătelea cu plecăciuni bolborosind: Illustrissimi.... Illustrissimi... Cască ochii în spate! strigă Ștefan. În Moldova, din spate ți se poate trage pieirea... Se așează pe jilț, la masă. Ștefan ia de pe farfurie o ciosvârtă de berbec. O figură, 'talianu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sosirea celor cinci copii și a celor doi asistenți. Apare «Casa Buoni Fanciulli» După ce a recitat rozariul și a primit binecuvântarea lui don Calabria, în sacristia de la San Benedetto al Monte, un grupuleț de copii, înfrigurat și înfofolit, fiecare cu legăturica sa de lenjerie în spinare, se îndreaptă spre noul sediu. Cu simplitate, fără inaugurări și nici panglici tăiate, începe Opera «Buoni Fanciulli». E seara de 26 noiembrie 1907. Don Giovanni imită stilul unui alt mare preot veronez, sfântul Gaspare Bertoni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Koller, și după aia a fost Crăciun. Crăciun a fost cel mai dur. De la Aiud v-ați și eliberat? Nu... Am stat la Aiud pe celular până În primăvara lui ’57, când mă văd strigat și să-mi iau bagajele, o legăturică cu un prosop ceva, dacă mai aveai, și m-a dus la gară. Și am cerut să mă pună În lanțuri... E destul de incomod să fii pus În lanțuri, dar ești mai sigur, că așa nu te acuză că ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu ochii vii, cu 2-3 fire mici de mustăți, voinic, bine legat; cu pumnul lui ar fi fost în stare să spargă un perete. Îl chema Nicolae a Anei din Horodniceni. De câte ori venea la schimb, era cu făinuță și cu legăturica cu fasole în traistă și cu asta trăia toată săptămâna până îi venea rândul să-l schimbe altul. Și nu numai el, ci toți băieții de țară trăiau așa. De multe ori, făceau cu toții câte o mămăligă mare și luau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]