51 matches
-
îndepărtată, dar n-am primit răspuns. Tocmai de asta am venit. — Unde ați venit? — Adică unde mă voi opri? Păi, încă nu știu... zău așa... — Încă nu v-ați decis? Și amândoi interlocutorii lui izbucniră iarăși în râs. — Și în legăturica asta chiar aveți tot avutul? întrebă oacheșul. — Pot paria că-i așa, interveni funcționarul cu nasul roșu, părând foarte satisfăcut. Sunt sigur că n-are nici un fel de calabalâc în vagoanele de bagaje, deși sărăcia nu-i o rușine, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în vagoanele de bagaje, deși sărăcia nu-i o rușine, lucru pe care, iarăși, nu pot să nu-l remarc. Se dovedi că, într-adevăr, așa era: tânărul blond recunoscu pe loc, cu o precipitare neobișnuită, că lucrurile stăteau întocmai. — Legăturica dumneavoastră are totuși un oarecare preț, continuă funcționarul, după ce râse pe săturate. (Trebuie remarcat că și posesorul legăturicii începuse, în cele din urmă, să râdă, luându-se după cei doi, ceea ce-i înveselise și mai mult pe aceștia.) Și, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l remarc. Se dovedi că, într-adevăr, așa era: tânărul blond recunoscu pe loc, cu o precipitare neobișnuită, că lucrurile stăteau întocmai. — Legăturica dumneavoastră are totuși un oarecare preț, continuă funcționarul, după ce râse pe săturate. (Trebuie remarcat că și posesorul legăturicii începuse, în cele din urmă, să râdă, luându-se după cei doi, ceea ce-i înveselise și mai mult pe aceștia.) Și, cu toate că aș putea face prinsoare că nu conține aur, fișicuri străine cu napoleoni și friedrichsdorfi 1 sau cu arăbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aur, fișicuri străine cu napoleoni și friedrichsdorfi 1 sau cu arăbei 2 olandezi, cum ne putem convinge judecând după ghetrele care vă acoperă bocancii străini, dar... dacă la bocceluța dumneavoastră adăugăm o rudă, cum ar fi generăleasa Epancina, atunci și legăturica ajunge să aibă întrucâtva altă valoare, firește numai în cazul în care generăleasa Epancina vă e într-adevăr rudă și nu greșiți cumva din neatenție... ceea ce i se poate foarte bine întâmpla oricui, măcar din... prea multă imaginație. — O, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îmbrăcat în frac, avea mai mult de patruzeci de ani, o fizionomie preocupată și, fiind ușierul special al cabinetului, cel care-l anunța pe Excelența Sa când venea cineva în audiență, își cunoștea foarte bine valoarea. — Așteptați puțin în anticameră, iar legăturica lăsați-o aici, spuse el și se așeză fără grabă și plin de importanță în fotoliul său, privindu-l cu o uimire severă pe prinț, care se instalase pe scaun chiar lângă el, ținându-și bocceluța în mâini. Dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
secretarului. Pe deasupra, însuși generalul mi-a poruncit să nu-l deranjez oricine ar veni, atât timp cât e cu colonelul. Numai Gavrila Ardalionovici are voie să intre oricând. — E funcționar de stat? — Gavrila Ardalionovici? Nu. Nu, e în serviciu particular, la Companie. Legăturica lăsați-o aici. — M-am și gândit la asta; dacă-mi dai voie. Ce zici, să mă dezbrac și de pelerină? — Sigur că da, doar n-o să intrați cu pelerina la dumnealui. Prințul se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumsecade. — Vă sunt foarte recunoscător, făcu generalul surprins. Dați-mi voie să vă întreb: unde ați tras? — Deocamdată n-am tras nicăieri. — Deci de la gară ați venit direct la mine? Cu toate... bagajele? — Bagaje n-am aproape deloc, doar o legăturică cu rufărie, pe care o duc de obicei în mână. O cameră la hotel pot găsi și diseară. Deci, aveți de gând, totuși, să vă luați o cameră la un hotel? — Sigur că da. — Judecând după cuvintele dumneavoastră, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi făcu cu capul un semn de bun-rămas. — Imediat, numai să-mi iau bocceaua și plecăm, îi spuse prințul lui Ganea. Acesta bătu din picior nerăbdător. Era negru la față de furie. În sfârșit, ieșiră amândoi în stradă; prințul își ducea legăturica în mână. — Răspunsul? Răspunsul? se repezi Ganea la el. Ce v-a spus? I-ați dat scrisoarea? Tăcut, prințul îi întinse biletul. Ganea încremeni. — Cum? E biletul meu! strigă el. Nici măcar nu i l-a dat! Ah, trebuia să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul și se supără. Ganea zice că ați sosit azi din Elveția, așa-i? — Da. — Și-i bine în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată bocceaua. Intră Varvara Ardalionovna. — Matriona vă pregătește îndată așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată bocceaua. Intră Varvara Ardalionovna. — Matriona vă pregătește îndată așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i bocceluța. — A-a! Mă gândeam să nu-l fi șterpelit Ferdâșcenko. Nu vorbi prostii! spuse sever Varia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndepărteze. Am mai avut de înfruntat și ostilități fiindcă, chiar și în satele îndepărtate de civilizație răspândite în imensitatea siberiană, chiar și acolo există câțiva medici și mai ales multe doftoroaice și "șamani". Într-o zi am găsit într-o legăturică, rătăcită ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata n-a fost factoru poștal care pentr-o ștampilă primește chiar și plata În limas, chirimoyas, papaya și felii dă fructe; mai bine făcea dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa Etel cerea zaharnița și cafeaua. Apoi desfăcu o legăturică murdară, plecându-și nasul coroiat și ochii mici spre ea. Haia o urmărea cu privirile prin casă, fără nici un cuvânt. Înțelegea că i se pregătește ceva, avea nădejdi, avea temeri de moarte. Pleoapele-i căzură deodată peste lumini și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-mi orânduiesc bagajul... În cele din urmă, am ieșit să mă mai pătrund de starea locului... Când m-am întors, am constatat că totul era pus într-o ordine desăvârșită. Până și rucsacul cu bastonul erau lângă ușă... O legăturică cu plăcinte poale-n brâu se afla pe colțul mesei, alături de o sticluță cu lichior și câteva mere rumene. “Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce mi-a dat în această
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noi timpul cu proștii? Mai bine ne distrăm noi puțin. Și a sunat imediat și a cerut să li se aducă o tavă cu dulciuri, alune și fructe. A oftat, s-a aplecat și a scos dintr-un sertar o legăturică de bețișoare, a ordonat copilului să Încuie ușa pe dinăuntru și până la prânz au jucat toți trei Monopoly, uitând de restul lumii. Amintirea acelei dimineți cu distracția ei ilicită se ivi În mintea lui Fima ca o rază de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tristețea pe care el însuși o simțea. Cum o să mai trăiască fără el câinele? — Eu cobor... Gaston l-a apucat de umeri pe Endō, care stătea lângă el. A apăsat atât de tare, încât Endō s-a zgârcit de durere. Legăturica cea neagră a căzut pe jos și din ea s-a rostogolit un obiect. Era un pistol Colt. 6 Noaptea în Sanya Bărbatul cu pelerină nu a încercat să-l oprească pe Gaston sau să pună mâna pe pistol. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Și a dispărut. Cât a rămas în sală, după ce și-a găsit un loc, Ducu a tot întors capul spre culoar așteptându-se să-l vadă pe Mihai Lupu întorcându-se. Dar el n-a mai apărut. Ducu a lăsat legăturica cu pești jos la picioare și și-a înălțat privirea către ecran. Era un film cu război. O mitralieră se auzea trăgând fără încetare, cu furie, încă din clipa când pășise în sală zgomotul acela infernal care i se păruse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
furibund al mitralierei. La un moment dat l-a văzut pe unul din soldați în prim-plan, de bună seamă eroul filmului, schimbând câteva cuvinte cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
undeva cu atâta înverșunare încât nimeni dintre soldați nu putea să facă vreo mișcare fără să-l trăsnească moartea țăcănitoare de foc. Din când în când se auzea strigătul unui comandant care le cerea să aștepte momentul potrivit pentru atac... Legăturica cu pești abia se distingea, ca o pată întunecată în întunericul sălii, la piciorul lui Ducu. I se părea că o vede la o depărtare atât de mare, acolo într-o altă lume, în lumea subterană a rândurilor dintre scaune
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-a întrebat Ducu cu sufletul la gură din legăturica cu pești ce zăcea în subterana scaunelor? Ceea ce s-a ivit acolo n-a fost un pește. A fost un rac. Un rac pipernicit pe care l-a văzut târându-se cu cleștii îndreptați către piciorul său desculț. A dat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și uitându-se în jos speriat. Încă puțin și racii aveau să se răspândească prin toată sala, provocând tresăriri și strigăte. S-a trezit când lumina era aprinsă și spectatorii se ridicau și ieșeau dintre rânduri. A ridicat de jos legăturica cu pești și a ieșit în hol. Ochii i-au căzut pe un afiș de pe perete, pe care nu-l remarcase până atunci. Ceea ce îți sărea în ochi acolo era o explozie violentă numai zig-zaguri în roșu, galben și alb
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
săptămână să macin o pungă cu porumb. Da' asta, hăt cu ani în urmă!... Ducu n-a mai stat s-o asculte pe bătrână. A ieșit în noaptea de afară. Trecuseră aproape cinci ore de când se întorsese de la râu cu legăturica plină cu peștișori. Noaptea a avut un vis. Se făcea că maică-sa răsturnase batista cu pești într-o cratiță cu apă. Grămăjoara de pești se vedea, prin apa limpede, ca o moviliță întunecată pe fundul cratiței. Ducu a privit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Femeia a ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut pentru ce a venit el. Eu am să alerg cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sfânta cruce, că nici cei bătuți și nici cei ce-și așteptau rândul nu sunt vinovați și nici nu s-au mișcat de la casele lor în noaptea cu năpasta. Și mai erau câteva femei, speriate și bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți, ca să nu mai îndure și foame, dacă s-ar întîmpla să-i ție mai mult jandarmii. Când reluă ancheta și fură aduși în antreu bănuiții, plutonierul văzu nedumerit că au mai rămas țărani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zi: aici doarme amorul meu sfînt; Și cîntă la capu-i și cîntă mereu: Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!"93 Apoi cum însuși arată, într-un fragment din Geniu pustiu: "Într-o zi frumoasă de vară, îmi făcui legăturica, o pusei în vîrful bățului și o luai la picior, pe drumul cel mare împărătesc. Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui..." Pentru a trece granița austriacă, el avea pașaportul căpătat încă din toamna anului trecut, "pe zabavă tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]