158 matches
-
a avut loc la inițiativa lui Eufemius din Messina, un comandant bizantin care se temea de pedeapsa împăratului Mihail al II-lea Amorianul. După cucerirea temporară a Siracusei, Eufemius a fost proclamat împărat, însă a fost constrâns de forțele bizantine legaliste să fugă, drept pentru care s-a refugiat în Africa, la curtea emirului Ziyadat Allah I, căruia i-a propus cucerirea insulei. Emirul a fost de acord să ocupe Sicilia, cu promisiunea de a-l menține pe Eufemius la conducere
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
lui Asad ibn al-Furat. Forța musulmană număra 10.000 de infanteriști, 700 de călăreți și 100 de vase, la care se adăuga flota lui Eufemius li, după debarcarea de la Mazara del Vallo, mai mulțti cavaleri. Prima bătălie cu trupele bizantine legaliste s-a dar în 15 iulie 827, în apropiere de Mazara, și s-a încheiat cu victoria aghlabizilor. Asad a cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de asediu (827-828) și o
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
acest fapt a fost înțeles în mod limpede. Într-o critică adresată armatei, Galliffet anunța: „incidentul este închis”. Manifestații antifranceze au avut loc în douăzeci de capitale străine; presa internațională s-a scandalizat. Reacțiile au fost de două categorii. Anglo-saxonii, legaliști, s-au concentrat pe cazul de spionaj și au contestat destul de vehement condamnarea fără vreo dovadă. În acest sens, raportul redactat de "" al Angliei, , adresat reginei Victoria la 16 septembrie 1899, este un simbol al repercusiunilor mondiale ale "Afacerii" în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Chină, în special standardizarea forțată a limbii chineze, standardizarea unitățlor de măsură, a lungimii axului carului și standardizarea monetară. Dinastia Qin a durat doar cincisprezece ani, prăbușindu-se la scurt timp după moartea lui Qin Shi Huang, întrucât politicile sale legaliste și autoritare, dure, au dus la rebeliuni pe scară largă. Ulterioara dinastie Han a condus China între 206 î.Hr. și 220 dHr, creând o identitate culturală durabilă, care s-a păstrat până în prezent în rândul populației chineze. Dinastia Han a
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
a devenit treptat cea mai mare economie a lumii antice. Dinastia a adoptat confucianismul, o filozofie dezvoltată în Perioada Primăverilor și Toamnelor, ca ideologia oficială de stat. În ciuda abandonului oficial al Legalismului, ideologia oficială a dinastiei Qin, instituțiile și politicile legaliste au rămas și au stat la baza guvernării Han. După prăbușirea Hanului, a urmat o perioadă de dezbinare cunoscută sub numele de Perioada celor Trei Regate. În anul 581 dHr, China a fost reunificată sub dinastia Sui. Cu toate acestea
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
de ani. Forța musulmană număra 10.000 de infanteriști, 700 de cășăreți și 100 de vase și a întărit poziția lui Eufemius, contribuind cu vase și, după debarcarea de la Mazara del Vallo, cu călăreți. O primă bătălie împotriva trupelor bizantine legaliste a avut loc în 15 iulie 827, în apropiere de Mazara, și s-a încheiat cu o victorie a trupelor aghlabide. Asad a cucerit în continuare malul sudic al insulei și a supus Siracusa asediului. După un an de asediu
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
fiind adoptat ca filozofie oficială de stat. Un alt curent ideologic, care a apărut în perioada luptei pentru un stat unic (mai precis în secolele al VII-lea - al IV-lea î.Hr.) este "Fajia" ("fa" - "legea", "gia" - "familie") sau Școala legaliștilor/legiștilor. Adoptat ca filozofie guvernamentală oficială, în opoziție cu confucianismul, suținea că statul nu trebuie să se bazeze pe tradiție și ritual, ci pe legi. Un alt curent politico-filozofic a fost cel daoist. Apărut din îmbinarea filozofiei clasice cu operele
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
prea conservatoare. E acceptată de baptiștii moderați care se identifică cu trezirea spirituală din Statele Unite din secolul XVIII, cunoscută ca Prima Mare Trezire. La rândul lor, evanghelicii resping eticheta de fundamentalism, crezând că descrie o poziție teologică prea extremistă și legalistă.
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
ale căror civilizații au datorat enorm Babilonului cucerit. Și exemplele ar putea continua. “Marea Fiară Qin”, cum era numit statul, datora o mare parte a succeselor sale unui ministru de la curte, nobilul Shang. Acesta formase un guvern puternic, urmând filosofia legaliștilor, dintre aspectele căreia multe vor face parte pentru totdeauna din regulile imperiale. Nobilul Shang nu avea timp pentru noțiuni confucianiste pioase, dar abstracte, ca umilința, onoarea tradiției și exemplul nobil. El și-a încredințat soarta în mâinile norocului, a vicleniei
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
și Imperiul Otoman, în timp ce, după 1350, în Arabia dispare. Comunitatea musulmanilor, ummah, stabilește atitudinea față de artă, în funcție de indicii istorici și politici, astfel, reprezentarea fiind diferită în cadrul lumii islamice. Spațiul sunnit abordează o anumită exigență în domeniul artei, impusă de islamul legalist, în timp ce șiiții nu se sfiesc a fi reprezentaționali. În ambele cazuri, însă, regăsim o sobrietate ce asigură menținerea conceptului de unicitate și unitate a divinității ("tawhīd"). În prezent, conceptul de aniconism în islam coexistă cu o viață încărcată de imagini
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
pe care se afla chipul Fecioarei Maria cu Pruncul, arsă la rândul său într-un incendiu ulterior. Aniconismul islamic capătă anvergură odată cu dezvoltarea școlilor de jurisprudență islamică ("fiqh"), care se consideră cele mai ortodoxe autorități religioase și predică un islam legalist, autoritar și arid. În diverse pasaje din Coran, Dumnezeu cheamă pe oricine să compună o scriere asemănătoare textului sacru, acest lucru fiind imposibil, datorită perfecțiunii și inimitabilității Coranului ("„Dacă ei spun: „El l-a născocit”, spune: „Aduceți o sură care
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
detalii ale numărului de a doua zi. La sfârșitul dupăamiezei, Zola s-a prezentat la ziar și a citit articolul în fața redactorilor. Clemenceau a tresărit. El nu era de aceeași părere cu Zola, întrucât "l'Aurore" apăra o viziune oficial legalistă asupra afacerii Dreyfus. Nevinovăția lui Dreyfus trebuia, după părerea lui, demonstrată într-un nou proces, nu într-un articol de ziar. Cu toate acestea, el s-a înclinat în fața calităților textului, exclamând: „C'est immense cette chose là!” („Ce lucru
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
perioadă a susținut un sistem meritocratic pentru guvernământ și societate. Acesta a fost Han Feizi, care a fost un precursor al susținătorilor „Școlii legii” („legalism”). Principiul de bază era supremația absolută a legii, dar apăreau și numeroase elemente meritocratice. Alt legalist, Shang Yang, a introdus reforme legaliste și meritocratice în statul Qin prin abolirea aristocrației și promovarea oamenilor pe baza aptitudinilor, inteligenței și spiritului de inițiativă. Asta a dus la faptul că armatele Qin erau superioare celor ale altor state, conduse
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
pentru guvernământ și societate. Acesta a fost Han Feizi, care a fost un precursor al susținătorilor „Școlii legii” („legalism”). Principiul de bază era supremația absolută a legii, dar apăreau și numeroase elemente meritocratice. Alt legalist, Shang Yang, a introdus reforme legaliste și meritocratice în statul Qin prin abolirea aristocrației și promovarea oamenilor pe baza aptitudinilor, inteligenței și spiritului de inițiativă. Asta a dus la faptul că armatele Qin erau superioare celor ale altor state, conduse prin vechiul sistem aristocratic. Legalismul, ca
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
numită adesea de către istorici drept China Imperială. Deși statul unificat de primul împărat Qin a durat doar 12 ani, el a reușit să subjuge mari părți din ceea ce constituie azi nucleul patriei han și să le unească sub un guvern legalist, bine centralizat, așezat la Xianyang (aproape de prezentul Xi'an). Doctrina legalistă care a ghidat Qinul sublinia respectarea strictă a unui cod legal și puterea absolută a împăratului. Aceasta filozofie, deși eficientă pentru extinderea imperiului într-o manieră militară, s-a
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
primul împărat Qin a durat doar 12 ani, el a reușit să subjuge mari părți din ceea ce constituie azi nucleul patriei han și să le unească sub un guvern legalist, bine centralizat, așezat la Xianyang (aproape de prezentul Xi'an). Doctrina legalistă care a ghidat Qinul sublinia respectarea strictă a unui cod legal și puterea absolută a împăratului. Aceasta filozofie, deși eficientă pentru extinderea imperiului într-o manieră militară, s-a dovedit nefuncțională pentru guvernarea sa pe timp de pace. Împăratul Qin
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
în Germania, prin separare de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Schisma, condusă de Otto Welp, Wilhelm Maas și alții, a izbucnit din motive critice, rigoriste, în urma tulburărilor provocate de participarea adventiștilor în armată și război, Ei insistă în sens legalist, asupra reformei sănătății, în timp ce adventiștii de Ziua a Șaptea nu au făcut din toate aceste aspecte, condiții ale calității de membru. Grupul acesta există și în România (AZSMR), unde numără câteva mii și sunt activi în domeniul promovării stilului de
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
, care a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939, a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști ale celei de a doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
de detaliu, vă pot spune că suntem convinși că noua conducere de la Kiev va lua în calcul tot ceea ce nu a putut să facă vechiul executiv, din varii motive. Și suntem convinși că noua conducere de la Kiev este o conducere legalistă, o conducere ce respectă semnătura dată pe convențiile internaționale, fie ele de mediu, fie ele tehnice, de delimitare a spațiilor continentale exclusive. Indiferent de asta, acele convenții trebuie respectate și cuvântul dat este întotdeauna, mai ales în politica internațională, termenul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
desuetudine; la fel, dacă ajunge să fie privit în general ca indiferent la percepțiile votanților și grupurilor de interese, va cultiva și mai mult cinism, nu privind doar politicienii, dar și politica în sine. În acest sens, chiar un răspuns legalist la un act politic conține inevitabil elemente politice. În țările cu un nivel ridicat de corupție, situația este, desigur, mult mai dificilă, deoarece sistemul nu dispune de impulsul intern necesar pentru reformă și nu există nicio posibilitate pentru supravegherea internă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
definește, în fond, însuși "tradiționalismul" său). Sub titlul Imaginația după canon, sunt abordate poemele din volumul Biserica de altădată, care nu-i pun criticului prea dificile probleme de interpretare. Afirmând, nu fără dreptate, că Ion Pillat este, "structural, un imaginativ legalist", el are cu atât mai multe motive de a vorbi, în legătură cu acest moment al creației, despre "un indice de conformism și chiar de docilitate canonică", desigur, față de ideologia gândiristă. Cum a procedat însă și în capitolele precedente, unde vorbea despre
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
au reușit să fugă deasemeni sărind prin ferăstruicile vagoanelor”129. Magistratul și ofițerul de jandarmerie Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" nu a Înțeles nici măcar În vara lui 1945 intensiatea grozăviei la care a luat parte. Formulările sale prudente, Întemeiate pe argumente legaliste, nu lasă loc nici unei Îndoieli: el s-a cutremurat nu de proporțiile și caracterul atrocității ci de faptul că el, om fin și civilizat, a fost Însărcinat să ia parte la ea - de aceea a fost cuprins de „indignare” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
curajoși sau de abili încât să evite semnarea unui contract bazat pe considerații patriotice și cu atât mai puțini erau cei dispuși să întrebe ce lege îi obliga la o astfel de activitate neremunerată. Victimele sigure ale frazeologiei patriotarde și legaliste erau în primul rând oamenii simpli, angajații întreprinderilor strategice, soldații, recrutați, în general, de contrainformațiile militare, adolescenții ori naivii de bună-credință, ce semnau copleșiți de importanța „misiunii” lor secrete, de care atârna „soarta țării”. Plasată în asemenea circumstanțe, semnarea „Angajamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și normele sociale adoptate și impuse de indivizi în societate ajută la creșterea gradului de predictibilitate a comportamentului lor și stabilizează așteptările mutuale ale agenților. Dar este viabilă ordinea instituită doar de instituții informale? Nu! La fel cum teza centralismului legalist (toate disputele individuale sunt cumva rezolvate prin lege) este eronată, la fel este și teza conform căreia în timpurile moderne o societate fără stat ar fi viabilă. Asta deși instituțiile informale conferă ordine. În grupurile mari nu mai sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
aflate într-o funcție publică (prin alegere sau numire) din motive ce țin de sfera privată (personală, familială sau de grup) sau de dobândirea bunăstării sau a unui anumit statut social (Nye 1967, 417). Această viziune se înscrie în perspectiva legalistă asupra corupției. Carl Friedrich (1989), urmând viziunea aristoteliană, a văzut corupția drept un tip de comportament deviant asociat unei motivații personale, respectiv realizarea unor câștiguri personale pe cheltuiala statului (Johnston și Heidenheimer 2009, 3). Friedrich a susținut de asemenea că
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]