126 matches
-
de suflet a Bourbonilor, condusă de ducesa Caroline de Berry, mama contelui Henri de Chambord, pretendent legitimist la tron sub numele de „Henric al V-lea”. Ducesa a fost capturată la sfârșitul anului 1832 și întemnițată până în 1833. După aceasta, legitimiștii au renunțat la război și au început să folosească presa ca pe o armă politică. Republicanii erau conduși de societăți secrete formate din membrii cei mai hotărâți ai mișcării lor. Aceste grupuri plănuiau să provoace revolte similare cu cele care
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
si surori În 1951 la Nancy s-a căsătorit cu Prințesa Regina de Saxa-Meiningen (1925-2010). Din căsătoria lor s-au născut șapte copii, cei mai cunoscuți dintre ei fiind "Karl von Habsburg-Lothringen" (fiul cel mare - adică noul prinț moștenitor după legitimiști), din 2007 șeful casei de Habsburg și mezinul "Georg von Habsburg-Lothringen", președintele Mișcării Maghiare de Crucea Roșie și candidat europarlamentar în 2009 al partidului "Forumul Democrat Maghiar" (MDF) din Ungaria. La data decesului a avut 23 de nepoți și 2
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
o anumită indiferență față de chestiunea socială, dorința de a rupe izolarea internațională prin alianța cu Rusia și dezvoltarea Imperiului. Această politică de centru a provocat instabilitate ministerială, anumiți republicani din guvern alăturându-se uneori radicalilor sau anumiți orléaniști asociindu-se legitimiștilor, și între 1893 și 1896 s-au succedat cinci guverne. Această instabilitate guvernamentală a fost dublată de una prezidențială: președintele a fost asasinat la 24 iunie 1894, și i-a urmat în funcție moderatul care a demisionat la 15 ianuarie
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
franceze că are nevoie de palat pentru încoronarea sa care a avut loc în vara anului 1836. Louis Antoine, Carol al X-lea și anturajul lor s-au stabilit la castelul din Graffenberg în Gorizia la 21 octombrie 1836. Mulți legitimiști nu au recunoscut abdicarea ca fiind validă și l-au recunoscut pe Carol al X-lea drept rege până la moartea acestuia în 1836 și pe Louis al XIX-lea ca succesorul său. Louis Antoine a murit la Görz, Austria, în
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
1848 - 18 iulie 1909) a fost membru senior al Casei de Bourbon din 1887 până la decesul sau. A fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Carlos al VII-lea din 1868 (abdicarea spaniolă a tatălui său) și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XI-lea după decesul tatălui său în 1887. Carlos s-a născut la Ljubljana, capitala Carniolei (astăzi în Slovenia) că fiul cel mare al lui Juan, Conte de Montizón și a soției
Carlos, Duce de Madrid () [Corola-website/Science/322770_a_324099]
-
un sentiment de milă amestecată cu dispreț suveran: fără personalitate pregnantă, căzînd pradă demagogilor, foarte ușor de manevrat, poporul portughez anonim apare în povestirea lui Eliade drept un personaj colectiv derizoriu; cu toate că, în forul său intim, era catolic, regalist și legitimist, i-a lăsat pe internaționaliștii masoni corupți să-și facă de cap de-a lungul secolului al XIX-lea. Scrisă uneori convingător și cu talent, istoria-roman a lui Mircea Eliade nu rămîne mai puțin o ficțiune. Autorul omite ori distorsionează
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
luptat împotriva regimului separatist de la Tiraspol. Unitatea militară a Armatei a 14-a (fostă sovietică) a fost respinsă de sătenii înarmați care doreau să trăiască sub controlul de autorităților legale ale Republicii Moldova. De atunci, Cocierii sunt centrul administrativ al părții legitimiste din raionul Dubăsari (al cărui soviet raional se pronunțase pentru Republica Moldova), în timp ce orașul Dubăsari (al cărui soviet orășenesc se pronunțase pentru regimul de la Tiraspol) este capitala părții separatiste din raionul Dubăsari. Populația totală este estimată la aproximativ 4500 de locuitori
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
în ducat, Carol stătea puțin timp în capitală preferând să rămână la țară, în Marlia. În 1845, fiul său s-a căsătorit cu Prințesa Louise Marie Thérèse d'Artois, o fiică a ducelui de Berry și singura soră a pretendentului legitimist francez, Contele de Chambord. În urma nemulțumirii generale, a început să se formeze o mișcare liberală în Lucca, unde au existat în 1847 o serie de demonstrații, culminând în luna iulie printr-o revoltă pe scară largă. La început Carol Louis
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
propriul nume și a dispus să fie menționată la rugăciunea de vineri. Când emirii l-au ales sultan pe comandantul ei suprem, , se căsătorește cu el. În primii ani de domnie, Aybak este foarte preocupat să îi înfrângă pe ayyubizii legitimiști din Siria, să îl îndepărteze pe co-suveranul minor al-Ašraf și să își ucidă propriul general care se remarcase în luptele împotriva lui Ludovic IX. Aflând că acesta intenționează să își mai ia o soție, Šağar îl ucide în timp ce făcea baie
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
Don Juan Carlos María Isidro de Borbón, Conte de Montizón (15 mai 1822 - 18 noiembrie 1887) a fost pretendent carlist la tronul din Spania din 1860 până în 1868 și pretendent legitimist la tronul din Franța din 1883 până în 1887. Juan s-a născut la Palatul Regal din Madrid, ca fiul mai mic al Infantelui Carlos al Spaniei (fratele regelui Ferdinand al VII-lea) și a primei lui soții, Infanta Maria Francisca
Juan, Conte de Montizón () [Corola-website/Science/320270_a_321599]
-
Juan s-a separat de soția lui care s-a întors la Modena unde și-a crescut copiii. La 24 august 1883, vărul său îndepărtat și în același timp cumnatul său, Henri, conte de Chambord a murit. Henri fusese pretendentul legitimist la tronul Franței. Văduva lui Henri, Arhiducesa Maria Theresa de Austria-Este și o minoritate a susținătorilor lui Henri au apreciat că Juan este descendentul pe linie masculină a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. L-au proclamat Jean al
Juan, Conte de Montizón () [Corola-website/Science/320270_a_321599]
-
baza pe cooptarea la putere a elitelor. Marea Burghezie a fost asociată la putere, iar rolul aristocrației, deși atașată dinastiei de Bourbon, a fost estompat. Ia naștere un nou curent politic-Legitimismul, susținut de partizanii Bourbonilor din rândul aristocrației și clerului. Legitimiștii au boicotat viața politică franceză încercând să readucă la putere dinastia de Bourbon. Ludovic Filip a întâmpinat dificultăți pentru consolidarea regimului. Între 1830-1835 au loc frământări, conflicte grave care pun sub semnul întrebării autoritatea. Legitimiștii și Republicanii (deceptțonați de rezultatul
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
din rândul aristocrației și clerului. Legitimiștii au boicotat viața politică franceză încercând să readucă la putere dinastia de Bourbon. Ludovic Filip a întâmpinat dificultăți pentru consolidarea regimului. Între 1830-1835 au loc frământări, conflicte grave care pun sub semnul întrebării autoritatea. Legitimiștii și Republicanii (deceptțonați de rezultatul revoluției din iulie 1830) erau taberele beligerante ce se vor infrunta pe parcursul timpului. Franța devenise un stat de azil politic pentru militanți, revoluționari și politicieni din Europa care se refugiau. Franța, alături de Marea Britanie, avea un
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
și situației materiale precare, au loc incidente grave. În 1831 a fost create Legiunea Străină care va avea un rol în continuarea cuceririi Algerului și reprimarea rezistenței. În 1832 are loc o tentativă de insurecție regalistă care a fost anihilată. Legitimiștii au încercat declanșarea unei insurecții în Vandeea. În Alger, sub conducerea lui Abd-el Kader, algerienii încep un “jihad” împotriva francezilor și timp de un deceniu sunt duse lupte crâncene între armata franceză și trupele lui Abd-el Kader. Abd-el Kader îl
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
9 milioane de francezi. S-au programat alegeri pe baza votului universal, iar participarea în masă arăta că există un interes major pentru politică. Republicanii moderați au câștigat un număr mare de locuri, urmați apoi de monarhiști a căror cauză legitimistă era reprezentată de fiul ducelui de Berry. Apare însă un nou curent: Orleanismul care era reprezentat de nepotul lui Ludovic Filip, Contele de Paris, care va dori instaurarea monarhiei constituționale. De pe urmă alegerilor din 1848 a rezultat formarea unei Adunări
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Bordeaux, Adolphe Thiers este ales președinte al statului, fiind un compromise între monarhiști și republicani.Consideră că încă nu era momentul potrivit să se abordeze formă de guvernare. Acesta a încălcat acest acord ulterior și s-a proclamat în favoarea republicii. Legitimiștii și Orleaniștii susțineau revenirea monarhiei, ambele formând o mică majoritate. Cele două grupări cădeau de acord că Contele de Paris (candidatul grupării orleaniste) să fie desemnat “monarh”. Legitimiștii doreau o monarhie autoritară. Orleaniștii doreau o monarhie militară. Contele de Chambaud
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Acesta a încălcat acest acord ulterior și s-a proclamat în favoarea republicii. Legitimiștii și Orleaniștii susțineau revenirea monarhiei, ambele formând o mică majoritate. Cele două grupări cădeau de acord că Contele de Paris (candidatul grupării orleaniste) să fie desemnat “monarh”. Legitimiștii doreau o monarhie autoritară. Orleaniștii doreau o monarhie militară. Contele de Chambaud era atașat de simbolurile regaliste și nu voia să renunțe la drapelul alb, deși tricolorul era deja utilizat de câteva decenii și acceptat de întreagă populație a Franței
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
întâia oară particula nobiliară inventată de tatăl său. De aici înainte va semna pe întregul parcurs al vieții ca “de Balzac”. Pentru a avea o șansă în alegerile din 5 iunie, Balzac e dispus să se căsătorească cu fiica unui legitimist ce luptase în armata lui Condee, cu care se împrietenise la Villeparisis: Eleonore de Trumilly. Dar dl. de Trumilly se opune, găsind opiniile scriitorului prea liberale, reproșându-i faptul că aprecia monarhia constituțională și nu regretase căderea autocratului Carol al
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
îi analiza scrierile. Descoperă, nu după mult timp că autoarea scrisorii era marchiza de Castries, care îl va invita în curând la ea. Are ocazia de a face cunoștința cu ducele de Fitz-Jammes, unchiul marchizei, astfel devenind fondator al ziarului legitimist Le Rénovateur. Spre sfârșitul anului apare prima parte din "Femeia de treizeci de ani", al cărei subiect îi este inspirat, fără îndoială, de viața doamnei de Berny. În 1832 după moartea la 7 aprilie a Dl. de Trumilly de holeră
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
însă a fost obligat să abdice, grantând toate drepturile Ducelui de Orléans, care a devenit Louis-Philippe, rege al francezilor. Cu toate acestea, urmașii lui Carol al X-lea au refuzat să renunțe la pretențiile lor. Din această luptă au apărut legitimiștii, care l-au susținut pe Henri, conte de Chambord, nepotul regelui Carol al X-lea, si orleaniștii, care l-au susținut pe Ludovic Filip, Conte de Paris, nepotul regelui Louis-Philippe. Henri, Conte de Chambord a murit fără copii la 24
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
legii de succesiune din Franța, drepturile de succesiune au trecut descendenților regelui Filip al V-lea al Spaniei, Philippe de Franța, Duce de Anjou, care a fost al doilea nepot al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Unii dintre legitimiști îl recunosc pe nepotul lui Louis-Philippe, Philippe, Conte de Paris, ca moștenitor de drept. Alții, transfera loialitatea lor membrilor familiei regale spaniole, care descind din Filip al V-lea al Spaniei. În urmă Războiului Succesiunii Spaniole, Philip, Duce de Anjou
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
Terrace din Edinburgh pentru o vreme.. În 1831 s-a întors cu familia la Neapole via Olanda, Prusia și Austria. Mai târziu, totuși, cu ajutorul lui Emmanuel Louis Marie de Guignard, viconte Saint Priest, a încercat fără succes să restabilească dinastia legitimistă a bourbonilor în timpul monarhului orléanist, regele Ludovic Filip I al Franței (1830-1848). Rebeliunea ei nereușită de la Vendée din 1832 a fost urmată de arestarea ei și întemnițarea în noiembrie 1832. A fost eliberată în iunie 1833 după ce a născut o
Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry () [Corola-website/Science/317791_a_319120]
-
al X-lea a acceptat-o la curte. La 27 august 1820, Prințul de Condé a fost găsit spânzurat în dormitorul său atârnat de două batiste înnodate legate de mânerul ferestrei. Nimic din viața prințului nu sugera o sinucidere. Imediat legitimiștii au răspândit zvonul asasinatului, acuzându-l pe Ludovic Filip și pe soția acestuia, Maria Amélia, că și-au dorit ca fiul lor cel mic să moștenească imensa avere a prințului. Teoria asasinatului afirmă, fără dovezi, că prințul bulversat de Revoluția
Louis Henri, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/323016_a_324345]
-
Segiucizii aveau o armă în plus contra imperiului grecesc în persoana împăratului Alexios al III-lea (care, după o lungă ședere în partea europeană, se întorsese la curtea sultanului). Sultanul putea să dea planurilor sale de cucerire aparența unei revendicări legitimiste în favoarea lui Alexios al III-lea. La începutul anului 1211, basileul a pornit, în fruntea a numai două sute de kaballarioi și 8 sute de mercenari, în întâmpinarea seldjukizilor, pe care ex-împăratul Alexios III Angelos îi condusese în spatele Imperiului, în toiul
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
a monarhiștilor în alegerile legislative din 18 februarie 1871, Adolphe Thiers a fost numit șef al executivului provizoriu al Republicii Franceze, în așteptarea semnării tratatului de pace și a restabilirii ordinii. Cu toate acestea, intransigența contelui de Chambord, șeful monarhiștilor legitimiști care insistau pentru adoptarea drapelului alb în locul celui tricolor, a îndepărtat orice posibilitate de restaurare în scurt timp a monarhiei, deși acesta obținuse susținerea orleaniștilor. Monarhiștii l-au menținut pe Adolphe Thiers la putere pentru a rezolva problemele cauzate de
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]