126 matches
-
viziuni "deterministe": Hennion (1993, 2001), Boltanski (1990), Heinich (2001), Menger (1997), Boudon (1995). Legitimism • Legitimism și mizerabilism Potrivit criticii aduse de Jean-Claude Passeron și Claude Grignon (1989), foști coechipieri ai lui Bourdieu, acesta din urmă adoptă un punct de vedere "legitimist", supraestimând efectele capitalului cultural în jocul social și negându-le culturilor "dominate" orice autonomie. El dă astfel preeminență grupurilor dominante. Descrierea sa rapidă și mediocru restitutivă a mediilor populare este taxată de aceiași drept "mizerabilistă". Grupul sociologilor englezi uniți sub
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
membru în Comitetul de finanțe, căci, sub Constituantă 9, membrii opoziției nu erau excluși sistematic din toate Comisiile; sub acest aspect, Constituanta acționa înțelept. L-am auzit pe domnul Thiers 10 zicând: Mi-am petrecut viața combătând oamenii din partidul legitimist și din partidul clerical. După ce pericolul comun ne-a apropiat, după ce i-am frecventat, după ce i-am cunoscut, după ce ne-am vorbit de la suflet la suflet, mi-am dat seama că nu sunt monștrii pe care mi i-am imaginat
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
stabilește că atât diplomele de bacalaureat cât și gradele academice să se confere de cătră autoritățile scolastice ale statului său sub privigherea lor. Instrucția clericală din Franța nu putea fi mulțumită cu aceasta, din care cauză multe suplici din provințiile legitimiste cearcă a opri votarea acelor măsuri. Cu toate acestea legea se va vota și aceste petiții vor rămânea mai mult un protest decât o piedică. Altfel lumea politică e mișcată de schimbările din Orient. [23 mai 1876] {EminescuOpIX 114} GERMANIA
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aceasta trebuie stabilit. În începutul dezvoltării lor ele au nevoie de un punct stabil împrejurul căruia să se cristalizeze lucrarea lor comună, statul lor, precum roiul are nevoie de o matcă. Dacă albinele ar avea jurnale, acestea ar fi foarte legitimiste. Când mersul liniștit și regulat al afacerilor este lovit în centrul, în regulatorul său, treaba nu poate merge bine. Și cu toate aceste noi românii de sute de ani n-am avut altă plăcere mai mare decât a ne răsturna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dezbateri privind apartenența la un grup, cu toate că afirmațiile acesteia datează din 1913. În revista Drepturile femeii (anul II, 1913) scrie că ...din punctul de vedere al culorii politice, femeia, înainte de a fi conservatoare, liberală, junimistă, democrată, naționalistă, radicală, progresistă, socialistă, legitimistă, clericală, trebuie să fie „Feministă”, adică: unirea tuturor femeilor fără deosebire de culoare politică a familiei sub un singur steag... steagul revendicărilor feministe. Având în vedere că se pot identifica o serie de probleme cu care se confruntă femeile ca
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
nici dreapta, nici stînga" după expresia lui Zeev Sternhell, vor fi studiate împreună cu partidele naționaliste. Vom păstra termenul de "extrema-dreaptă" sau, altfel spus, dreapta extremă pentru a denumi vechii reacționari, conservatori rămași fideli valorilor și tradiției lor, care întruchipează dreapta legitimistă a lui René Rémond. Numai Mișcarea pentru Franța, MPF, a lui Philippe de Villier a putut să aibă parlamentari la Paris și la Strasbourg, aceștia dînd dovadă de un real dinamism. 2. "Poujadiștii". Această categorie cuprinde partidele care exprimă mînia
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
disting trei tipuri diferite de partide periferiste: tipul naționalist-populist, tipul na˛ionalitar și tipul neo-centralist. Primul se deosebește prin caracterul non-etnic în timp ce celelalte două sînt marcate de perioada formării lor sau de o structură economică particulară. 1. Tipul naționalist-populist. Partidele "legitimiste ale periferiei" au dispărut din peisajul politic al Europei Occidentale. Ele au dat naștere după modelul carlismului basc sau al iacobismului irlandez unei conștiințe autonomiste care a încercat să se exprime printr-un discurs naționalist inventat de centru. Aceste partide
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
luxemburghezi. Ecologismul, curent politic nou care provine dintr-un vechi clivaj, reușește o fericită sinteză între noutate și tradiție, între trăsături de stînga și de dreapta. El grupează pe toți cei care au pierdut lupta împotriva instaurării capitalismului, adică dreapta legitimistă, pe de o parte, stînga rousseauistă, apoi proudhonistă, pe de altă parte. El reconciliază pe copiii lui Jean-Jacques cu cei ai lui Louis Bonald. Pe lîngă forțele precapitaliste, ecologismul mai cuprinde și o parte din moștenirile stîngismului de după anii '68
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de Restaurație, recuzînd atît indiferența Statului în ceea ce privește religia, cît și galicanismul, el a cunoscut o evoluție pe care o cunoscuse anterior baronul Ferdinand d'Eckstein: acest israelit de origine daneză dar de naționalitate prusacă, convertit la luteranism apoi la catolicism, legitimist și tradiționalist, prieten cu Lamennais, apăra tezele ultramontane în revista sa Le Catholique (1826/1829), sfîrșind prin a revendica cu fermitate libertățile. Lamennais s-a raliat ideii de guvern format din reprezentanții poporului, fidel, prin aceasta, propriei sale filosofii a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Mayeur scria: "Dincolo de o Biserică ideologică aparent bine delimitată și datorită căreia războiul nu-și găsea explicația, rădăcinile se unesc pentru a se hrăni din același sol"18. Dar creștin-democrații sînt democrați și se diferențiază de mulți dintre catolicii sociali legitimiști, care visau revenirea la monarhia tradițională și corporatistă: La Tour du Pin a ajuns în cele din urmă la Acțiunea Franceză, iar de Mun n-a acceptat Republica decît pentru a se supune papei și a rămas neîncrezător în ceea ce privește democrația
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din 1938. Ständestaat-ul nu a putut rezista șocului totalitar. Partidul Creștin Social Austriac nu aderase la valorile democrației liberale. Tendințele democratice întruchipate de sindicalistul Leopold Kunschak și de al său Linzer Programm, care acorda libertăților un spațiu important, și de legitimistul Ernst Karl Winter care spera în restaurarea habsburgilor, erau minoritare și nu au putut niciodată să se exprime, negăsind ecou la un cler atașat ideilor guvernului. Experiența Statului autoritar și corporatist nu era prea departe de cea a lui Tiso
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
societăți locale, incluse într-o comunitate națională față de care se simte diferită". Pe criteriul modalității de acțiune, autorul le împarte în trei categorii: în afara sistemului, tribuniciene și guvernamentale. Utilizând criteriul orientării ideologice, Seiler a construit o a doua diferențiere, între "legitimiste" (interesate în special de situația economică a unui grup social care nu s-a format în urma unui proces de construcție "stato-națională"), "naționalist-populiste" (reprezentante ale unor grupuri cu conștiințe autonomiste, non-etnice), "naționalitare" sau "regionaliste" (cu caracter etno-identitar evident, promovând proiecte naționaliste
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Stănescu se află astăzi între idolatrie și negare, iar asta nu spune prea multe despre personalitatea sau opera lui, ci mai ales despre climatul în care azi sânt judecate valorile în România. Se înfruntă azi în cultura noastră o atitudine "legitimistă" și una "revizionistă", amândouă fiind silite de simpla prezență a celeilalte să își deformeze către extreme atitudinea onestă. Criticii din prima tabără recurg la odioasele comemorări, la ceremoniale complicate de îmbălsămare, la dogme ex cathedm prin care "geniul din Ploiești
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spiritul Constituției, ce este strâmbat, și pentru a garanta pe cât se poate mai mult libertatea alegerilor. Noi, inițiatorii și propagatorii acelor libertăți de a căror dezvoltare ne bucurăm astăzi, n-avem nimic de căutat înapoi. În țara noastră nu există legitimiști, nici orleaniști, sau imperialiști sau clericali; nu avem o nobleță, nici privilegiuri de reconstituit. De asemenea, nu avem republică de răsturnat, nici monarhie de restabilit. Posedăm din fericire o Constituțiune și o dinastie la care ținem. Aceea ce nu voim
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru mult timp; îi părea rău de Afanasi Ivanovici: „Ce avere și ce om iscusit!“ Puțin mai târziu, generalul află că lui Afanasi Ivanovici i se aprinseseră călcâiele după o franțuzoaică aflată în trecere prin Rusia, care era marchiză și legitimistă, că această căsătorie va avea loc și că Afanasi Ivanovici va fi luat la Paris, iar apoi undeva prin Bretania. „Asta-i, cu franțuzoaica e pierdut“, își zise generalul. Iar doamnele Epancin se pregăteau să plece la începutul verii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei sunt adevărat popor; sunt oameni a căror inteligență au fost și puternică și vergină, de au absorbit cu toată setea ideile nimicirii. Țandăra nu sare departe de trunchi. Tatăl, pentru motive reversibile, renunță la republica universală și devine monarhist legitimist; fiii vor face ca prezidentul republicei Ploieștilor care, din cap al împărăției Fefeleiului, a devenit azi om cu leafă. Dar nu este tot astfel cu oamenii de cari vorbim mai sus. Mintea acestora nu se poate vindeca prin îmbunătățirea sorții
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Înainte, când vă jucați de-a republica, calea-vale! Serurie publica pe-atunci Parisul în America, iar teoria "om și om" era foarte favorabilă republicei compuse din orice ființe cu care-a umplut Dumnezeu lumea. {EminescuOpXII 286} Azi sînteți monarhiști, regaliști, legitimiști? Apoi se schimbă treaba. Monarhianu se întemeiază decât pe elemente istorice, nu pe venetici și parveniți. Nu căutați cu lumânarea printre conservatori numiri cari pot fi de origine străină, dar se află în cronicele noastre în veacul al Xvi-lea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Stoica de Hațeg" , În acord cu logica oricărei lecții de geografie a vremii, Europa este identificată și structurată În funcție de componentele sale politice, respectiv stăpânirile suveranilor care o guvernează. Este vorba, după cum se observă, de o „Europă politică” definită conform viziunii legitimiste a „erei Metternich”. Pe această filieră se evidențiază și locul românilor În ansamblul continentului. Mai este de menționat, În fine, atributul de „crai” (pe lângă cel de Împărat) al lui Francisc I XE "Francisc I" , ceea ce face trimitere la calitatea sa
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
siŁcle (vol. I) de E. Faguet ar fi încă de consultat. Dar critica formelor fără fond are o circulație mai largă decât rezultă din aceste cercetări, destul de depășite în ansamblul lor. Chateaubriand, în Essai sur les revolutions (1797), pledând teza legitimistă, respinge, la fel, această furie de a da popoarelor constituții uniforme fără nici o preocupare pentru gradul de civilizație la care au ajuns (1, II, ch. X). Iar socialistul utopic Saint-Simon va susține și el, în L'Industrie (1818), că nici o
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
martie 1882, sub titlul " Ce este o națiune?". Va începe prin a afirma că națiunea este o "o ființă, un principiu spiritual"; în consecință, o noțiune mentală, fără stare obiectivă, ca la Herder, fără legătură cu "spiritul colectiv" al gînditorilor legitimiști. Apoi va urma termenul deseori reluat în definirea națiunii colective: "O națiune este așadar o mare solidaritate constituită pe baza sentimentului de sacrificiu al celor ce l-au făcut și al celor dispuși să-l mai facă. Ea presupune un
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sau Charivari, deveniseră zilnic una dintre cele mai puternice arme ale opoziției. Pentru un timp presa a fost nevoit(, în consecință, să-(i modereze atacurile dar, în schimb, a continuat să se bucure de o destul de mare libertate de expresie. Legitimiștii au contat întotdeauna pe Gazette de France; în 1847 a ap(rut l'Union (monarhist) care, pînă în 1883, a fost organul intransigent al contelui de Chambord. În această perioadă (i-au f(cut apari(ia mai multe ziare catolice
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Imperiul autoritar (1852-1860). Sub regimul instaurat de decretul din 17 februarie 1852, presei i se hărăzise o soartă fără precedent. Guvernul avusese grijă să fie autorizate publica(iile cu o anume diversitate de tendințe: Univers catolic intransigent, Gazette de France, legitimist(, Débats liberal de centru dreapta, Moniteur universel oficial, Pays, Constitutionnel, Patrie oficioase, Presse guvernamental, Siècle al lui Havin "monitor al opoziției", anticlerical și aparent democratic. B) Imperiul liberal (1860-1868). Creșterea nemulțumirilor (ruptura cu catolicii și cu protecționiștii), eșecurile externe și
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
și L'Action française. F) Presa monarhistă.După ce fusese foarte activă pînă în 1879, presa bonapartistă împărțită între foile jeromiste și cele victoriene, și-a pierdut popularitatea foarte repede. Moartea contelui de Chambord în 1883 antrenează o hecatombă de foi legitimiste, dintre care L'Union, Le Solei și La Gazette de France au supraviețuit cu dificultate pînă la război. Le Gaulois, sub conducerea lui Arthur Meyer, director de mare clasă ale cărui calități de ziarist făceau să fie iertate ridiculitățile, devine
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
autoritatea personală în fața puterii ministeriale. El nu își atinge scopurile decît începînd din 1840. La începuturile sale, regimul, în efervescența născută în revoluție, trebuie să facă față agitației muncitorilor, răzmerițelor stîrnite de societățile secrete republicane frustrate de victoria lor, intrigilor legitimiștilor. Noul regim va extinde oare reformele liberale și va susține mișcările revoluționare care tocmai izbucneau în Europa? Este promisiunea cabinetului Laffitte și a "partidului mișcării". Dar, la 13 martie 1832, Ludovic-Filip cheamă la guvernare pe bancherul Casimir Périer, care definește
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
linia de mijloc": "În interior, ordine fără sacrificarea libertății, în afară pace fără să știrbească deloc onoarea". Casimir Périer, apoi succesorii săi (liderul "partidului rezistenței" este răpus de holeră în aprilie 1832), triumfă asupra tulburărilor sociale, asupra tentativei de revoltă legitimistă animată de ducesa de Berry, a societăților secrete republicane. Represiunea este dură, mai ales în aprilie 1834, cînd sînt ridicate baricade în cartierul primăriei, la Paris, și cînd soldații îi masacrează pe locuitorii unei case de pe strada Transnonain, din care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]