492 matches
-
O femeie se plimbă cu soțul ei sub clar de lună. Nu știe că acesta a înșelat-o și admiră veleitățile poetice ale Craiului Nou. În mintea lui se întîmplă cu totul altceva: "Ce virgulă de aur, ce surîs?! Era leit rînjetul tras spre o ureche, a lui Popeye Marinarul. La cine dracu' se rînjea?!" Pentru astfel de reușite, pentru poveștile sale savuroase, iubitori ai literaturii ("înaltă" sau "de consum") nu o uitați pe Rodica Ojog-Brașoveanu... Rodica Ojog-Brașoveanu, Grasă și proastă
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
Dar tot îi scapă ceva și-l apucă furia. E suficient să te uiți la reportajele din străinătate ale jurnaliștilor noștri de televiziune. Sau să le privești pe femeile noastre care se întorc de acolo. Din Germania , toate vin tunse, leit nemțoaice. Rămâi cu gura căscată, nu alta. Această imitare, oricât ar fi de mediocră, tot e mai bună decât nimic. Dar nu cu mult. Nu există în momentul de față un stil rusesc și asta e o catastrofă. Nu ne-
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
cum să reziști la o zi grea de leneveală doar cu fructe. O VOCE: Ferește-te de mărul galben. ALEX: S-a sculat devreme. Nu apare de obicei mai-nainte de cum îi spui tu. MARTY: Lăsatul serii. (Apare Dumnezeu. Este leit capelanul închisorii dintr-o scenă ulterioară. Îmbrăcat în alb imaculat și cu o barbă lungă. Se așază pe o buturugă.) ALEX: Bog. DUMNEZEU: Ce e aia? ALEX: Bog. N-ai zis să dau nume la toate cele? Puiankă - aia de-
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
Cel Rău Căci rod preasfînt au vrednicit să lege Și fără stricăciune trupul Tău... Să viețui voi?, să mor într-astă lege! Bătînă sînt, muiere nevoiașa, Nimic nu știu, nici dslușire líteri; La schit vaz, unde sînt enoriașa, Un răi leit cu cínghii și cu țíteri, Și-un iad cu osîndiți; ne spun presvíteri Că-i unul spaimă, altulbucurie. Doar bucuria hărăzită-mi fie Căci păcatoșii rodu-i pot culege De se smeresc păstrînd credință vie... Să viețui voi?, să mor într-
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
vin. Nuanțe de fum, de ciocolată, de vanilie, de soc și câte și mai câte... Și am aflat că gustul vinului e influențat de atâtea și atâtea lucruri încât nu se poate spune că o sticlă din aceeași marcă seamănă leit cu vreo soră de-a ei. Mâncarea, locul, oamenii cu care îl bei, starea ta de spirit, toate își pun amprenta asupra licorii care mai poartă deja multe alte amprente în momentul în care a ajuns în paharul tău, de la
Vinul care își spune povestea la tine acasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20805_a_22130]
-
în contextul unei discuții despre obiceiul oamenilor de la țară de a-și boteza animalele cu nume de politicieni, am aflat lucruri interesante. Mai exact, că și tataie a avut ceva politiceni prin curte: pe vițelul Meleșcanu (botezat așa, fiindcă “semăna leit”) și pe măgărușul Monica Macovei (care cică avea breton ca al Monicăi Macovei). Amuzant, îmi pare rău că nu i-am cunoscut pe ultimii doi. N-am întrebat dacă li se-ntâmplă prin curte și vreo găină Bianca lui Bote
Căţelul Boc şi viţelul Meleşcanu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21025_a_22350]
-
de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă leit cu o stepă rusească: este profund, panoramic și cu orizonturi joase. Adică numai bun pentru călătorii interminabile, ca în Jules Verne, și pentru popasuri solitare, ca în internatele de băieți. Însă în vreme ce în spațiul edilitar, arhitecții, adică aceia care construiesc
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
se află neașteptat de aproape, îngropată sub dealul acesta, căci de n-ar fi, nu s-ar povesti."(pag. 111) O nuvelă agreabilă și profundă e dată - absolut injust - peste cap de însuși autorul ei. O carte din mânecă, semănând leit cu un as, în al cărei al patrulea colț (multă vreme dosit) strălucește, trist, inofensiva cifră 7.
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
castel cu figura lui de halucinat, urlă după Grégoire, îl scutură, iapa mea, repede, iapa. Ca să se mai calmeze nițel, călărește. În vremea asta cel puțin nu mai dă târcoale pe la fereastra lui Magdeleine. Grégoire merge pe zece ani, e leit taică-su, doar că nu are barbă. A îndrăgit animalele, iubește câinii, dar și mai mult caii, a devenit într-un fel grăjdarul dlui de l'Aubépine. Pe loc trebuie să pună șaua pe iapa rotată, care e bătrână acum
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
discontinuitate, trei neplăceri pe care un teolog le-ar trece în seama Sfîntului Duh, în vreme ce Kant le-ar adjudeca de partea lucrului în sine. Un volum ce place tocmai prin perplexitățile omului de știință, ale cărui tribulații ajung să semene leit cu cele ale lui Hume și Vaihinger.
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
care s-ar putea preface în fulger, în țipăt. (Râsul tăcut) Râsul tăcut este, deci, și un mijloc de cunoaștere, dar unul fals, pentru că toate adevărurile lui Emil Botta sunt false: Pane, Sâmbotine, sunt în posesia unui fals adevăr: semănăm leit unii cu alții. Nebunia lumii este aceeași. Numai că unii o trăiesc așa și așa, și atunci nebunia lor este râsul tăcut al vieții, și alții o trăiesc cu totul și cu totul altfel... Râsul tăcut) Ce anume generează falsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a făcut Toader treabă și a luat de tânăr o babă. Și să vezi că haina l-a iubit, bate-o-ar vina, că a rămas însărcinată și a născut băiat, nu fată. Și apoi, cât era de mititel, semăna leit cu el. Ochi albaștri, față albă, frumos, o splendoare neagră și să vezi după aceea, ce pocituri i a născut femeia, mai urâți nici că se poate, așa cum e neagră noaptea, care mai buzați și cu ochii holbați. Unde mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
unchilor după tată, mai precis a lui Petrache și a lui Sava, ajutat de mătușa lui Maria, zis Cociocoaia. Astfel, Lucache a cunoscut greul de mic copil, fiind obligat să muncească. Ajuns de acum și el flăcău, semăna la statură leit cu tatăl lui, adică cu Dumitru B....ă, bărbat înalt la peste doi metri, având laba piciorului pe măsura înălțimii, că rar se întâmpla să găsească să și poată cumpăra încălțăminte. Fiind orfan, a învățat și fapte bune, dar și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
întâlnească pe Mihai, băiatul tău. I-a împins unul către celălalt patima pentru muzică. Tu nu știai nimic, eu, când am aflat, nu mai puteam schimba nimic... și am lăsat lucrurile să evolueze "cum o vrea Domnul". Mihai seamănă fizic leit cu tine, e un mare talent, un tânăr simpatic, educat, cu capul bine așezat pe umeri, o iubește pe Beatrice și ea e înnebunită după el... Sper din tot sufletul ca povestea lor de dragoste să n-o repete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă, învârtindu-și ca o morișcă vârful alb și privind cu ochii albaștri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
atinse. Sarcinile de integrare internă vizează crearea consensului relativ la limbajul comun, granițele grupului, criteriile de alocare a statutului, criteriile pentru definirea relațiilor interpersonale (prieteniei), criteriile de recompensare, concepțiile referitoare la realizarea sarcinilor imposibile (controlul incontrolabilului). Cultura organizațională și brandul intern Leit motivul analizei asupra culturii organizaționale este acela că ne arată percepția angajaților față de munca lor în cadrul companiei, adică realitatea brandului. Este forța invizibilă care îi face pe oameni să acționeze, care le orientează comportamentele. În același timp, cultura se află
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
planurile, cu puțin timp înainte ca Hannah și Martin să plece dintre cei vii. Și astfel se pune capăt unei cărți al cărei conținut ilustrează foarte bine ce va să zică rețeta facilă a succesului trecător. O carte frivolă și țeapănă, semănînd leit cu spiritul autoarei ei.
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Elena" - și așa avea să rămână - pereche nedespărțită. Avură, împreună, doi băieți. întâi pe Radu și apoi pe Călin, ingineri amândoi la o fabrică de avioane din Germania. I-am cunoscut, de mici. De Radu, se putea spune că "era leit" Gelu - Călin cred că aducea mai curând cu maică-sa, mai gingaș... Prin 1994, trecând prin Brașov, îi făcusem lui Gologan o vizită. El locuia pe strada Warthe la nr. 8, - dar aveau și una apartament în centru, pe Bd.
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
strecurat printre clienți până la tejghea. Proprietarul magazinului de bijuterii se numea domnul Hobmeier. Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul lui. Fiul domnului Hobmeier semăna leit cu taică-său, doar că n-avea mustață. Și nici acel râs înspăimântător. Amândoi erau așa de servili față de mama, încât ți se făcea greață. Cum l-am zărit pe fiul domnului Hobmeier, am început să dau din mâini, de parcă
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
se mai potrivesc. Se subînțelege că hainele sunt litera unor cuvinte care, deși sunt de origine grecească, nu mai sunt de semnificație grecească. Le-am rebotezat înțelesul și le-am reciclat hramul semantic, transformîndu-le în ceva care, cu toate că le păstrează leit litera, nu le mai păstrează spiritul. Pe scurt, paradigma în care facem azi filozofie nu mai are decît vagi legături cu tiparul spiritual al întemeietorilor filozofiei, de aici senzația incomodă, de obicei nemărturisită, că acribia filologică aplicată limbii grecești seamănă
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
fructificată în publicații - ale învățatului român stabilit în capitala portugheză. Amintita menționare a articolului lui Scarlat Lambrino trebuie pusă probabil și pe seama prieteniei care l-a legat de întemeietorul - în 1893 - și primul director al muzeului, arheologul și etnologul José Leite de Vasconcelos, comemorat în această vară printr-o expoziție în același muzeu. Forțe comune, luso-române, ar putea la un moment dat să pună în lumină chiar opera și personalitatea savantului român care, în exil, a făcut atât de mult pentru
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
de l'Héraclée du Latmos (1942), Le "vicus quintionis" et le "vicus secundini" de la Scythie Mineure (1948), Le décret en honneur de l'architecte Epicratčs (1950), Bibliographie de l'antiquité classique 1896 - 1914 (Paris, 1951), Inscriptions latines du Musée Dr.Leite de Vasconcelos (1951), Le dieu lusitanien Endovellicus (1952), La déesse Coventina de Parga (Galice) (1953), L. Fulcinius Trio, gouverneur de Lusitanie, sur une tabula patronatus de Juromenha (1953), Les inscriptions de Săo Miguel d'Odrinhas (1953), Q. Fuficius Cornutus, gouverneur
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
1955), Les Celtes dans la Péninsule Ibérique selon Aviénus (1956), La déesse celtique Trebaruna (1957), Sur quelques noms de peuples de Lusitanie (1958), Tomis, cité gréco-gčte chez Ovide (1958), Notes d'épigraphie lusitanienne (1959), Les inscriptions latines inédites du Musée Leite de Vasconcelos (1960), Le nom Aefus et la cité d'Avobriga en Lusitanie (1960), Décret d'Histria en l'honneur d'Agathoclés (1960), Sur certaines divinités du Nord-Ouest de la Peninsule Ibérique (1964), Les cultes indigčnes en Espagne sous Trajan et
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
cité d'Avobriga en Lusitanie (1960), Décret d'Histria en l'honneur d'Agathoclés (1960), Sur certaines divinités du Nord-Ouest de la Peninsule Ibérique (1964), Les cultes indigčnes en Espagne sous Trajan et Hadrien (1965), Catalogue des inscriptions latines du Musée Leite de Vasconcelos (1967). A observa că învățatul român a îmbinat hărnicia cu erudiția ține de domeniul evidenței. Anii portughezi i-au fost benefici din punct de vedere profesional și, spre deosebire de mulți alți compatrioți - care adesea însă nu au recunoscut și
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
relief cât de centrală în peisajul istorico-cultural portughez este instituția de care este legat compatriotul nostru. Muzeul conține în biblioteca sa două articole ale lui Scarlat Lambrino, publicate în periodicul științific al instituției, "Arqueólogo portuguęs", iar în corespondența lui José Leite de Vasconcelos, păstrată în biblioteca Muzeului, ar putea fi poate găsite și scrisori ale lui învățatului. Căsătorit cu o franțuzoaică - Marcelle Flot -, antichizantă și ea, autoare a unei cunoscute lucrări despre ceramica de la Histria (1938), Scarlat Lambrino nu s-a
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]