82 matches
-
sînt pătrunse de flegma domoală a unui intelectual de interior, o ființă pasivă sub unghi social, căreia istoria i-a rezervat rolul de martor, nu pe acela de protagonist. O ființă cu slăbiciune de inițiativă și preferînd traiul de rang lenevos. Tocmai de aceea impresia memoriilor aduce cu relatarea tacticoasă a unor episoade la care autorul asistă fără să le provoace, împrejurările venind peste el din inerția fatalității istorice. Cînd totuși se întîmplă să reacționeze, Barbu Cioculescu e omul opțiunilor greșite
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
ca pe un univers sacru numai al nostru. Am primit în dar o mașinărie electrică de făcut păine, dar nu am avut deloc satisfacția aceea simțită atunci cănd frământam aluatul în măini și m-am privat în mod voit și lenevos de mirosul îmbietor de pâine coaptă în cuptor. Am făcut maioneză cu mixerul în două minute, dar parcă nu a avut gustul celei frecate cu lingura de lemn, încetul cu încetul. Am aspirat covoarele și totuși, am avut sentimentul că
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
nu spunea niciodată „cât câștigă“ aceștia). Se vedea că, la fel ca și portarul nostru Matei, el crede sincer că veniturile și poziția înaltă a cunoștințelor sale îl ridică grozav în ochii mei. Turuindu-mi toate acestea cu un orgoliu lenevos și amintindu-mi cât de greu a făcut el rost de bilet și ce bacșiș a trebuit să plătească, Stein se apleca spre mine și-și fixa unghia îngrijită a degetului său mare, alb și lăbărțat pe prețul biletului. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bufet, după care se plecă rapid spre Hirghe, spunându-i că și-a terminat tura și că așteaptă jos. Cu mâinile sprijinite de masă și strâmbându-se ca de o rană mortală la șira spinării, Hirghe încuviință cu aceeași silă lenevoasă. 3 După un sfert de oră, noi toți, Nelly, Zander, Mik și eu - eram adunați într-o cameră bine încălzită și cu mobilă în stil vechi în așteptarea lui Hirghe care plecase după cocaină (pe drum mi se spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de pitorescul lor evident. Iar atelierul lui era plin de pânze pe care făcuse portrete de țărani cu ochi mari și mustăți lungi, cu pălării ascuțite, copii ai străzii în zdrențe foarte pitorești și femei cu fuste colorate. Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele erau desenate cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a-l găsi pe Strickland. Mi s-a părut interesant să aflu că este aceeași cafenea la care băuserăm absint împreună când venisem la Paris să-l văd. Faptul că nu se schimbase câtuși de puțin sugera o toropeală lenevoasă a deprinderilor, care mie mi se părea caracteristică. — Uite-l colo! spuse Stroeve când ajunserăm la cafenea. Cu toate că eram în octombrie, era o seară caldă și mesele de pe terasă erau aglomerate. M-am uitat în toate părțile, dar nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era dulgher și stătea într-o căsuță veche de cărămidă roșie, curățică și frumușică, de pe malul unui canal cu apă lenevoasă. Străzile erau largi și pustii. De două sute de ani orașul era pe moarte, dar casele aveau încă măreția din vremurile bune. În ele își duseseră viața calmă și prosperă negustorii bogați, care-și trimiteau mărfurile până în Indiile îndepărtate, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și-și împlinesc veselia pe la Podișca de sub Vârful Crucii și Ghimbav. De-acum, începe joaca noastră cu zbatul chetrei pe apa în curs, cu grija-n mersul pe buștenii rătăciți, aruncatul de bolovani mărioci, ori cu dibăcia prinsului de zglăvoci lenevoase. Toți eram în seamăn de voie bună, cu lipsă de griji și numai statul, culoarea-n păr și vorbe chiteau în osebire. Unii aveau porecle, dar pe cei mai mulți îi chemau Ion și le ziceau Nelu, Ionel, Niță, Țică și unul
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
paradoxal - fix aceleași cu ale contemporanilor noștri: „O, ce ciudă, cât mă mir, / D-al celor mari caractir! / Ce schimbate la ei firi, / Ce gusturi, ce diferiri! / Precum ceriul de pământ, / Așa ei de cei mici sunt. / Toți trândavi, toți lenevoși, / Nestatornici, furtunoși, / N-au ei fapte bărbătești, / Toți au minți copilărești, / Toți de mititei iubesc / Lucruri care nu-i cinstesc. / Toți, de când sunt băieței, / Înclinează lângă ei / Oameni care-i lingușesc, / Care-i laud' și-i slăvesc. / Totdeauna cei mari
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
și calitatea de a se mulțumi cu puțin. Și, atunci, îi dau lui puțin, luând pentru ei tot ce este mai mult. În schimb, se laudă că-i asigură echilibrul. Adică comoditatea unui trai prost, dar obișnuit, confirmându-i tabieturile lenevoase pe care omul le are atât de bine înșurubate, încât de cele mai multe ori se lasă chiar subjugat, înjosit, numai să fie sigur că acestea i se satisfac, iar grija zilei de mâine nu e atât de acerbă, când cineva îi
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
prezentate, reconstituie și pun în lumină un întreg univers, viața în sine, așa cum se desfășoară ea departe de cadrul mioritic. O descriere de natură amintește de romantismul lui Heinrich Heine în “Icoane de călătorie”: “Mă bucur de farmecul mediteranean: soarele lenevos din martie, briza ușoară, nisipul fin și cerul albastru din ilustratele italiene.” Monumentală ca viziune, cartea ar putea avea subtitlul “Cum arată lumea vazută de un român deloc sărac cu duhul”. Scriitorul are capacitatea de a sumariza narativ și descriptiv
DINCOLO DE EUROPA”, UN SPECTACULOS JURNAL DE CĂLĂTORIE ILUSTRAT, SEMNAT DE DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354459_a_355788]
-
după gură, vin flăcăi să bea o dușcă, însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă. Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goală să mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală, să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase, ... Citește mai mult Laptele mi-l beau târziu doar în serile de varăcând ulcică-s plină ochi și târziul mă omoarăși spre ochiul meu albastru, înflorat și smălțuit,scurg cu grijă-încet, șiștarul, în azuru-mi liniștit.Tot ulcică, drag pământ, le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
gură după gură, vin flăcăi să bea o dușcă,însetați sau ponosiți, refuzați de-o muierușcă.Sau decad dintr-o ulcică și mă fac strachină goalăsă mă vândă toți olarii lângă-o pâine rotocoală,să mă umple gospodina cu sarmale lenevoase,... XVII. MAI SCRIU POEZII, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016. Timpul meu, grăbit și el, cu nisipul presărând pașii grei de bătrânețe, fugăriți și-abia umblând, mi-a semnat, candid, plecarea, fără minus, fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
mine zace un porumbel mort. Era cândva purtătorul mesajelor mele Către iubită. Iubita s-a evaporat, A înghețat, s-a transformat Într-un stâlp de sare. Dar ce vină are nevinovata pasăre? În fața mea strălucește pustiul, Marea Moartă se întinde lenevos, Apele ei sunt dense, Porumbelul a murit de mult. Oare, de când? Pe câmpul de luptă, negru de fum, Cădeau soldații, unul câte unul, Morți paralele, departe Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei Tunurile din secolul trecut, Noi, copiii, habar nu aveam
PORUMBELUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374433_a_375762]
-
partener rămânea fără sufletul pereche după unire, era o mare dramă. Dar cu adevărat tragic era cazul invers, al morții înainte de unire, pentru că partenerul rămas nu avea să simtă niciodată vibrația. Anda apăru și ea în bucătărie, dezbrăcată, unduindu-se lenevos ca o pisică. - Hai înapoi în pat, azi e duminică! Și pentru a fi mai convingătoare, dădu să-l apuce pe Andi de organul diferență. În momentul atingerii simțiră amândoi un fel de șoc electric, un cutremur total, care-i
SUFLETE NEPERECHE de DAN NOREA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346930_a_348259]
-
într-o dimineață, pe când avea unsprezece ani, în sala de lectură a unei biblioteci publice de pe Broadway, în apropiere de casa noastră. Era o dimineață de sâmbătă, deci fără școală, fără nici o perspectivă presantă în afară de masa de prânz, așa încât înotam lenevos și ne bălăceam printre rafturile cu cărți, pescuind ocazional câte un autor nou, când, deodată, mi-a făcut semn să vin lângă el să văd ce a descoperit. Extrăsese o grămadă de versuri traduse din P’ang, această minune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sta un alt dactilograf, mai onest. Unul dintre primele legăminte pe care le-am făcut când mi-am ales profesia a fost acela de a-mi descuraja personajele să „zâmbească“ sau să „rânjească“pe pagina tipărită. „Jacqueline a rânjit. Mătăhălosul, lenevosul Bruce Browning a zâmbit plictisit. Un surâs adolescentin a descrețit trăsăturile căpitanului Mittagessen, și așa mai departe.“ Și totuși, aici, zâmbetul a fost iminent. Ca să termin cu partea asta: cred că Seymour avea un surâs foarte plăcut pentru cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tine, bine. Dacă nu, să nu mă aștepți. Am Întins-o. Numai bine!” Și Canafas o luă la trap pe drumul de pământ bătut care bubuia pașnic sub călcătura lui apăsată. Enin se scutură ca de muște când liniștea cea lenevoasă cuprinse din nou satul. O luă către casa lui Titel Meșteru. Drumul Începu, de la o vreme, să i se pară nesfârșit. Privirile Îi poposeau pe case și curți pe care nu le cunoștea și un șerpișor veninos i se Încolăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou la vale. Apoi omul apucă de coada grea a palaniței și Începu să scoată din lenevoasa alcătuire o grămadă de sabiță argintie. Ectoraș, căruia niște prieteni Îi ziceau și Monstrulică, iar În vremea din urmă căpătase numele de Repetentu, o iubea de moarte pe fiica grecului Dagdelinis, Marianti, care habar n-avea de acea iubire răvășitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apoi, pe când sorbeau cu toții ultimele picături cu o relaxare de-a dreptul insuportabilă, m-am oripilat văzând că apucau din nou ceainicul și-și turnau o a doua ceașcă de ceai pe care începeau s-o savureze cu o plăcere lenevoasă. OK, mi-am spus nervoasă, poate după a doua ceașcă? însă minutele se scurgeau, al doilea rând de cești fusese deja băut și toată lumea își aprindea o nouă țigară și își turna o a treia ceașcă - așa că am fost nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze și plesnesc capacele ceasornicelor și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu, brusc, iluminarea: dacă am întrebat a mia oară la informații și ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lanul de grâu de alături era uscat și întins, cât vedeai cu ochii. În spatele lor, cerul începea să se lumineze. Noi aveam să fim în oraș abia peste două ceasuri. Drumul nepietruit era presărat cu gropi, iar boul se mișca lenevos și n-avea chef să le ocolească. Dacă ne apropiam de vreo groapă, taică-meu strângea frâul, cobora din căruță, vorbea cu boul, îl trăgea într-o parte și apoi înainte. Eu n-aveam voie să mă dau jos, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]