1,265 matches
-
și al lui Vladimir Lenin și al Leninismului. În primii ani ai Revoluției ruse, Pannekoek a dat un sprijin critic Bolșevicilor, poziție împărtășită de colegii comuniști consiliali Herman Gorter și Rosa Luxemburg. El a exprimat îndoieli privind tendințele autoritare ale Leninismului, temându-se pentru caracterul socialist al Revoluției ruse dacă nu va fi găsit un sprijin rectificator într-o revoluție proletară în Vest. Analiza sa ulterioară privind eșecul Revoluției ruse a fost că, după ce Lenin și Bolșevicii au venit la putere
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
sale în cartea sa din 1938, "Lenin als filosoof : een kritische beschouwing de filosofische grondslagen van het Leninisme", publicată inițial sub pseudonimul J. Harper, și tradusă în limba engleză ca "Lenin ca filosof - o examinare critică a bazei filosofice a Leninismului" (1948). Într-un pamflet, Pannekoek a atacat și a respins cu putere argumentele darwiniștilor sociali precum Herbert Spencer, pe care Pannekoek i-a numit "darwiniști burghezi". Pe baza scrierilor lui Darwin însuși — în special "" (1871)—Pannekoek a declarat:
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
melc” de la începutul anilor treizeci la industrializarea forțată a planurilor cincinale. Uneori, termenul compus marxism-leninism-stalinism, (sau "învățăturile lui Marx, Engels, Lenin și Stalin"), era folosit pentru a demonstra pretinsa moștenire și succesiune. În același timp, multe persoane credincioase marxismului sau leninismului, vedeau stalinismul ca o pervertire a ideilor marilor gânditori de stânga. Troțkiștii, în particular,sunt antistaliniști virulenți, considerând stalinismul o politică contrarevoluționară care folosește marxismul ca scuză. Staliniștii credeau că Stalin era cea mai înaltă autoritate în materie de leninism
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
leninismului, vedeau stalinismul ca o pervertire a ideilor marilor gânditori de stânga. Troțkiștii, în particular,sunt antistaliniști virulenți, considerând stalinismul o politică contrarevoluționară care folosește marxismul ca scuză. Staliniștii credeau că Stalin era cea mai înaltă autoritate în materie de leninism (după moartea fondatorului statului sovietic din 1924), deseori subliniind că Lev Troțki nu a intrat în partidul bolșevic până în 1917 și argumentând că el nu credea în necesitatea existenței partidului comunist de avangardă. Din 1917 până în 1924, Lenin, Trotski, și
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
posesia manuscrisului romanului "Doctor Jivago", al scriitorului rus Boris Pasternak. Recunoscând capodopera, a decis să o publice, chiar dacă liderii PCI nu erau de acord, întrucât romanul se desfășura în Rusia între 1903 și 1943, intersectând perioade ca Revoluția din Octombrie, leninismul și stalinismul. Decizia s-a dovedit viabilă: "Doctor Jivago" a devenit imediat un best-seller internațional, fiind ecranizat ulterior de mai multe ori. Însă din cauza nerespectării voinței liderilor comuniști, Giangiacomo a fost exclus din PCI. "Feltrinelli Editore" a mai avut ulterior
Giangiacomo Feltrinelli () [Corola-website/Science/297191_a_298520]
-
confirmare aparentă prin eșecul revoluțiilor proletare din alte țări precum Germania sau Ungaria și a justificat schimbarea politicii externe sovietică de la atenția acordată Internaționalei a III-a la acțiunile de negociere cu statele capitaliste. În prima ediție a cărții "Fundamentele leninismului" (1924), Stalin a afirmat că: "Leninismul este marxismul erei imperialiste și a revoluției proletare". Stalin era încă susținătorul ideii leniniste că victoria revoluției într-o singură țară nu era suficientă. Totuși, până la sfârșitul aceluiași an, în a doua ediție a
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
din alte țări precum Germania sau Ungaria și a justificat schimbarea politicii externe sovietică de la atenția acordată Internaționalei a III-a la acțiunile de negociere cu statele capitaliste. În prima ediție a cărții "Fundamentele leninismului" (1924), Stalin a afirmat că: "Leninismul este marxismul erei imperialiste și a revoluției proletare". Stalin era încă susținătorul ideii leniniste că victoria revoluției într-o singură țară nu era suficientă. Totuși, până la sfârșitul aceluiași an, în a doua ediție a aceleiași cărți, poziția lui a început
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
1925, Buharin a dezvoltat ideea în lucrarea " Putem noi să construim socialismul într-o singură țară în absența victoriei proletariatului vest-european?" Această poziție a sfârșit prin a deveni politică de stat după articolul lui Stalin din ianuarie 1926, "Asupra problemelor leninismului" (К вопросам ленинизма). Stalin a caracterizat mai târziu teza lui Troțki despre Revoluția permanentă drept reacționară, deoarecea care cerea lumii să "aștepte" muncitorimea occidentală să declanșeze "simultan" revoluția mondială. Această teză este încă înfierată de antirevizioniști și de alți comuniști
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
alte minorități printre care, nu pe ultimul loc, delincvenții, azi considerați, de stânga mai ales, victime ale „societății neoliberale”, termen care a înlocuit pe cel, cam demodat, de „capitalism”. În Europa, conceptul de „corect politic” și-a avut originea în leninismul de stânga, pentru a desemna pe cineva care aplica cu multă fermitate linia partidului. Cu timpul conceptul a evoluat spre un sens ironic, pentru a desemna pe cei care, exagerând în fermitatea aplicării liniei partidului, deveneau insuportabili. Termenul, preluat în
Corectitudine politică () [Corola-website/Science/311874_a_313203]
-
împotrivit conceptului. Fiind cu totul altceva, despre integrarea europeană ca act politic se putea vorbi doar în perioada tranziției de la comunismul totalitar la democratismul parlamentar al Statului de Drept, adică a tranziției unei țări din „ lagărul” în care o încercuise leninismul, stalinismul și brejnevismul, la libertatea între națiunile libere ale lumii. Or, în măsura în care aspectele morale ale existenței nu-i interesează pe politicieni, problemele astea s-au rezolvat. Mai mare integrare politică poate exista doar în calculele grupului Bilderberg, nicidecum în programul
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
și-a retractat niciuna dintre credințele anterioare, așa cum au făcut mulți alții, sub amenințarea furiei nediferențiate a anticomunismului. Dimpotrivă. Ion Ianoși a avut curajul să atragă atenția asupra valorilor de stânga chiar când acestea au fost asimilate acuzator comunismului, stalinismului, leninismului. Profesorul a avut curajul reeditării și revalorizării lui Marx (2004) drept filozof fundamental al modernității într-o perioadă când la noi el mai trecea drept criminal de război. Polemicile lui cordiale și nuanțate, dar categorice, cu Vladimir Tismăneanu sau Andrei
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
de ani. Trebuie să vă întoarceți la facultate! Nu vă costa nimic dacă stăruiați în prelegerea dumneavoastră și asupra marxismului." "Nu era suficient, puteam s-o fac, dar mi s-a cerut și altceva și anume să stărui și asupra leninismului." "Ei bine, puteați să faceți și acest lucru!" exclamai eu. "Tot nu era suficient, trebuia să afirm că și Stalin și-a adus icontribuția în filozofie, ca un demn discipol al lui Lenin!" "Bun, Stalin e un tip uriaș, se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spiritului de partid în literatură, care consideră literatura ca o armă în lupta de clasă și o unealtă în construcția socialistă". Deviza pe care o afirmă coraportorul cu Probleme ale poeziei, Dan Deșliu, este: dragoste față de adevărul vieții, fidelitate față de leninism, de partidul clasei muncitoare căruia îi datorăm tot ce e mai bun în creația noastră. Aflăm, spus răspicat de autorul lui Lazăr de la Rusca, de unde au izvorul marile creații poetice ale trecutului: din legătura artistului cu poporul, din cunoașterea vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
social, durabile și pozitive. La începutul carierei politice Constantin Titel Petrescu, nu refuză multe teze marxiste, cum ar fi lupta de clasă, dar o înțelegea ca o formă democratică, parlamentară, deschisă dialogului, nu legitimarea violenței, forței brutale sângeroase, propovăduite de leninism și stalinism. În felul acesta el se apropia mai mult de curentul social-democrat reformist inițiat de Leon Blum, care întrezărea soluții dincolo de violență și marxism, pe cale parlamentară și transformării societății prin reforme economice. Astfel Constantin Titel Petrescu respinge „dictatura proletariatului
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
un avocat renumit pe vremea aceea, care a motivat În felul următor acțiunea sa: „Măi, oameni buni, io nu-mi pot permite luxul să fiu om de caracter, fiindcă eu nu pot suporta pușcăria!”. Mai departe a ajuns profesor de leninism și de stalinism pe la Craiova... După ce m-au dat afară, am Încercat apoi să mă angajez În mai multe locuri și nu eram primit nicăieri. Am găsit până la urmă pe un fost coleg care ajunsese șeful centrului de colectare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
reprezintă „cea mai solidă temelie”, negându-se în felul acesta rolul de „conducător al proletariatului în alianță cu țărănimea muncitoare”. Mai mult, s-ar reduce la zero rolul luptei de clasă în mediul rural. Nerespectarea principiilor de bază ale marxism leninismului, lipsa democrației interne de partid, utilizarea unor metode militare de conducere similare cu cele promovate odinioară de Troțki, încălcarea drepturilor elementare ale membrilor de partid, exercitarea de către lideri a unui „regim terorist, curat turcesc, care merge până la excluderea din partid
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
mai bună...“. Pe traseul acestui efort de legitimare se creează legende și mituri cu adresabilitate precisă: masa. Tot semnificativ apare faptul că de-a lungul crizelor regimului sovietic, până la prăbușirea sa în 1991, se discută constant remediul revenirii la bazele leninismului și anume că ideile inițiale au fost deformate, abandonate și chiar trădate în contact au realitățile. Insistăm asupra utilizării legendei și a mitului pentru legitimarea puterii și efortul nostru este declanșat și de controverse asupra celor petrecute la 7 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
momente când Lenin nu vedea șansa păstrării puterii de către bolșevici fără transformarea revoluției în una mondială, cuprinzând țările lumii, pe rând, începând cu Germania. • Herbert J. Muller, op. cit., p. 426 și urm.; Michael Howard, op. cit., passim; Adam B. Ulam, Miturile leninismului, în „Times Literary Supplement“, November 6, 1992, passim; Geofrey Hosking, Heirs of the Tsarist Empire, în ibidem. Tot atâta interes prezintă intervențiile lui Martin Malia și Robert Conquest. • Michel Heller, Aleksandr Nekrich, op. cit., p. 51 și urm. • Paul Dumitriu, Exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a existat în istoria socialismului și Stalin, cu milioanele sale de victime și asasinate. Stalin vorbește despre învățăturile lui Lenin și încearcă, stângaci (se vede că nu știe exact despre ce vorbește) să le interpreteze. În broșura sa ,,Despre bazele leninismului"56, abordează într-un capitol aparte, problematica trecerii de la capitalism la socialismși a dictaturii proletariatului. Am ales aceste teorii, considerându-le edificatoare pentru determinarea și violența cu care socialiștii și comuniștii și-au propus să acționeze în practică și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
O analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 251. 324 Aristotel, în Politica, arată: ,,Diversele forme de sociabilitate sunt opera prieteniei, căci alegerea deliberată de a trăi împreună nu este alteceva decât prietenie...". Apud Alain Besançon, Originile intelectuale ale leninismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 207. 325 L.V. Mises, Socialismul. O analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 250. 326 Pentru o caracterizare, definiție, a magiei și religiei, vezi Marcel Mauss, Henri Hubert, Teoria generală a magiei, Editura Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
orice crimă, orice minciună și orice calomnie când vine vorba de luptă". Ludwig Von Mises, Liberalismul în tradiția clasică, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012, p. 76. 56 Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952. 57 I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 47. 58 Stalin îl citează chiar pe Lenin, care arată: ,,Trecerea de la capitalism la comunism cuprinde o întreagă epocă istorică. Atâta timp cât această epocă nu s-a terminat, exploatatorii nutresc în mod inevitabil speranța
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
urmează prole+tariatul, mâine se sperie de greutățile revoluției, se lasă cuprinsă de panică după prima înfrângere sau semi-înfrângere a muncitorilor, cade într-o stare de nervozitate, se zbate, scâncește, fuge dintr-o tabără în alta". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 49. 59 I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, pp. 47-48. 60 Iată ce spune Lenin: ,,Dictatura proletariatului este o luptă crâncenă, sângeroasă și nesângeroasă, violentă și pașnică, militară
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
după prima înfrângere sau semi-înfrângere a muncitorilor, cade într-o stare de nervozitate, se zbate, scâncește, fuge dintr-o tabără în alta". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 49. 59 I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, pp. 47-48. 60 Iată ce spune Lenin: ,,Dictatura proletariatului este o luptă crâncenă, sângeroasă și nesângeroasă, violentă și pașnică, militară și economică, pedagogică și administrativă împotriva forțelor și tradițiilor societății vechi. Puterea obișnuinței a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
crâncenă, sângeroasă și nesângeroasă, violentă și pașnică, militară și economică, pedagogică și administrativă împotriva forțelor și tradițiilor societății vechi. Puterea obișnuinței a milioane și zeci de milioane de oameni e puterea cea mai de temut". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 120. 61 Lenin arată: ,,Dictatura proletariatului este războiul cel mai necruțător și mai plin de sacrificii al clasei celei noi împotriva unui dușman mai puternic, împotriva burgheziei, a crei rezistență se înzecește prin
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
120. 61 Lenin arată: ,,Dictatura proletariatului este războiul cel mai necruțător și mai plin de sacrificii al clasei celei noi împotriva unui dușman mai puternic, împotriva burgheziei, a crei rezistență se înzecește prin răsturnarea ei". Apud I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 50. 62 Lenin arată: ,,Sub dictatura proletariatului, vor trebui reeducați milioane de țărani și mici patroni, sute de mii de fucționari și slujbași ai statului, de intelectuali burghezi, vor trebui subordonați cu toții statului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]