3,597 matches
-
și încotro ne îndreptăm? Iar plângerea sorții înșelătoare, cât timp vom exista sub determinările implacabile ale speciei, va rămâne la fel de universală și proaspătă. De fapt și aici "poetul național" va pune punctul pe i: oare nu e păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat?
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
postmodern aspect)/ și verdictele și la obiect etc.", "în temnița lui iată poetul/ vai pasul iuțește-l nu plînge/ fereacă-ți matale femeea/ hii neam de curcan sau de hiară"; sau reciclări: "oareșicare ar fi și oareșiunde/ voa ea să mă lepede de la ea// au prin miroasele floarei au/ cu femei tîmplătoriu din scăldătoare// cu dobîndă va să zică/ numai ruinuri în pîntece". Amorul se topește în sexual, inefabilul trece spre kitsch și carnaval: "la femei vițel vrednic în turmă/ vorbe de prunc bălegam
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
funcție nu se temea decît că ar putea suna telefonul, fără să-l găsească la post. Acum, de cînd cu telefoanele mobile, ministrul nici măcar grija asta n-o mai are. E adevărat că nici viața de parlamentar nu e de lepădat, dar ministrul e o persoană specială. El a fost numit, nu ales de cetățeni care își fac iluzii despre partidele în care cred, punînd ștampila votat pe liste din care răsar nume care nu interesează pe nimeni. Ministrul e floarea
Răspunderea miniștrilor români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15183_a_16508]
-
o thamisho-ta kai. Amortizează, ghiolbanul, trece mișto din izazura în samuro, intră în bush-quin și finalizează spre plexul meu kazuka în foarfece, cu fandare. (...) Eu făceam «Ha!», el făcea «Ha!». Dom’le, și cînd ziceam « Gata, l-am terminat!» îmi leapădă un fu-thu-thei între felinare că mă dă grămadă.” (p. 95) Nu știu în ce măsură cuvintele subliniate, care aparent aparțin unei limbi asiatice, denumesc cu adevărat procedee de arte marțiale sau sunt, pur și simplu, inventate de autor. De altfel aproape că
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
nu s-au obligat cu nici un milimetru față de noi. Or, asta schimbă cu totul datele problemei. Din acest moment, pesedeii nu vor mai putea spune că "am fost trădați", că europenii "au întors-o ca la Ploiești", că s-au lepădat de noi, îngerii imaculați ai estului. Trădarea născută din fraudă are cu totul alte sedii decât Bruxelle-sul. Centrul duhorii se află în Piața Victoriei și de acolo se răspândește în întreaga țară. Pe de altă parte, minciuna cum că Europa
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
-mi descopăr acea zonă a corpului în care îndeobște se înfig, pentru că e loc destul, injecțiile aducătoare de sănătate. Am șovăit o clipă: sub uniforma ei de soră medicală, femeia aceea era o țărancă robustă cu o înfățișare deloc de lepădat. Mi-am amintit de instrucțiunile primite: supunere strictă la tot ce mi se va prescrie, drept care m-am decis, așa cum mi se ordona, să-mi descopăr fundul. Dar cum aș fi putut să fac asta fără să-mi las la
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
se tot zguduia,/ Să mă salvez nu mai puteam./ Căci bula de săpun ce mă adăpostea/ Piere.../ Sub acțiunea soarelui,/ În tăcere". ( Timea Silvia Kengyvel, Satu Mare) * Ce sunt tristețile? "Jurnale intime/ Ținute/ La vedere". Ce nu știai? "Când ți-ai lepădat/ Și ultimul bănuț/ Al iluziilor/ M-ai prins de mână./ Nu știai că sînt,/ de fapt,/ Prăpastia pe care ai săpato ( sic)/ Cu timpul/ În mine". Ce e mai important pe lume și de ce? Poți căuta și găsi/ De toate
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
spontană și firească este intuitivă și nu discursivă, Augustin avea să acuze simptomele unei defazări interioare de tip ideativ: imaginea pe care o avea despre lume nu putea ține pasul cu sentimentul din al cărui imbold se hotărîse să se lepede de ea. Altfel spus, metamorfoza sufletească devansa primejdios de mult răsturnarea de optică. Ceea ce va urma de acum încolo în viața lui Augustin va fi efortul de a-și plia viziunea despre lume pe credința sa religioasă. Augustin va porni
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
ce pentru noi înseamnă ultravioletul pe care nu-l percepem decât prin ureche". Oare să fie numai atât? Aproape toată viața a bricolat și a lustruit idei. în cele din urmă le-a părăsit sau, pur și simplu, le-a lepădat. A venit însă vremea să le transcrie și să le trieze. Să deschidă ușa de la camera cu provizii pe care le-a tot îngrămădit și care, oricum, amenință să se reverse ca o lavă încinsă de amintiri și de fapte
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
pe Hristos. Dintru început stă ca mărturie exemplul Sfântului Apostol Petru, bătut și închis pentru Hristos, dar și pe cel al Sfântului Arhidiacon Ștefan, ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
uciși prin tăierea capului (decapitare) ori prin ardere de vii sau prin răstignire, prin aruncare la fiare sălbatice și înfometate etc. Înainte de a fi judecați, erau închiși în camere fără lumină, fără aer, cu hrană puțină, fiind torturați ca să se lepede de credința în Hristos. Se inventau diferite metode de tortură, cât mai înfricoșătoare. Martirii, privind supliciile ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre viață, căci pentru ei, Hristos era viața lor și a trăi
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
trăi însemna Hristos. Șiau îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului. Ei nu au dorit nici suferința, nici moartea, ci au fost convinși că merg spre viață, pe care cred că au descoperit-o. Au avut de ales între a-și lepăda credința și a muri o dată cu convingerile pe care le împărtășeau. Însă, în timpul torturilor felurite la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în PSB, vol. 75, p. 420) „Atât au câștigat împărații<footnote Pe lângă împăratul roman persecutor, Dioclețian, citat mai sus, au mai fost și alți împărați care au prigonit și persecutat pe creștini, supunându-i la nenumărate chinuri pentru a se lepăda de credința creștină: Claudiu, Nero, Domițian, Traian, Maxențiu, Adrian, Antonin Piosul, Marcus Aurelius, Comodus, Septimius Severus, Caracalla, Decius, Valerianus, Galerius, Maximianus Daia etc. - n.n. footnote> din lupta lor împotriva noastră, că au căpătat faima de sălbatici. Purtându-se, din pricina mâniei
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
supuși mucenicii „... Și poporul de jos în zadar se bucură de chinurile noastre. Căci bucuria, pe care și-o socotește numai a lui, este în întregime a noastră, ca unii care voim mai bine să îndurăm chinul, decât să ne lepădăm de Dumnezeu. Dimpotrivă, cei care ne urăsc pe noi ar trebui să se întristeze, iar nu să se veselească, pentru că noi suntem aceia care am dobândit ceea ce am ales”. (Tertulian, Apologeticul, XLIX, 6, în PSB, vol. 3, p. 107) „O
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lui Dumnezeu, n-a reușit nimic contra nici unuia. Căci prea viteazul Germanicus a învins teama lor prin răbdarea lui, ca unul care s-a luptat cu cel mai mare curaj cu fiarele. Voind, deci, proconsulul să-l convingă să se lepede de Hristos, zicându-i că-i pare rău de tinerețea lui, el a întărâtat singur fiara împotriva sa, lovind-o, voind a scăpa mai repede de nedreapta și nelegiuita viață (ce-i oferea)”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Policarp - episcopul Smirnei
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lasă batjocorit! (Gal. 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar voi pierde toată veșnicia! Ca să fug de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
creștini au pierit prin sabie: pe unii îi găseau ascunși magii, căutându-i cu sârg prin orașe și adăposturi, alții însă, fără să spună nimic, se predau singuri, de bună voie, ca să nu se creadă că, prin tăcerea lor, se lepădau de Hristos”. (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a III-a, capitolul II, în PSB, vol. 75, p. 115) „Trebuie să relatez și ceva deosebit ce s-a petrecut în Edesa Mesopotamiei. În orașul acesta se afla biserica apostolului Toma, nu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
junghiați pentru numele Lui, ci chiar și acelora care doar au suferit ocări și cuvinte insultătoare. Hristos a spus: Fericiți veți fi când vă vor urî pe voi oamenii și când vă vor alunga și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca un rău din pricina Fiului Domnului; bucurați-vă în ziua aceea și săltați căci, iată, plata voastră multă este în ceruri (Lc. 6, 22-23)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Apologia vieții monahale, 4, în vol. Despre Feciorie, Apologia
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
22-23)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Apologia vieții monahale, 4, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 192) „Sângele martirilor sămânța creștinilor”<footnote Tertulian - n.n. footnote> „Nu vezi că sunt dați creștinii la fiare, ca să se lepede de Domnul și nu sunt învinși? Nu vezi că, cu cât sunt pedepsiți mai mulți, cu atât numărul lor se înmulțește? Acestea nu par a fi fapte de om, ci puterea lui Dumnezeu”. (Epistola către Diognet, cap. VII, în PSB
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Mă simt ca acasă, ajunsă la liman, după un drum cu emoții. Aici e deci insula poetului, locaș de odihnă pentru spiritul rătăcitor! Nu-i nevoie de multe cuvinte pentru a înțelege că e un loc în care te poți lepăda de grijile trecătoare și de teama de a nu greși cumva. Nimeni nu verifică aici lecturile din copilărie, legendele Olimpului. Ca de obicei, mesajele simple, oneste, directe, se transmit cel mai bine din ochi, fără nevoia de a apela la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
trupul pe rug Erau vremuri când tot ce-ți trebuia, ca vântul să-ți umfle pieptul, carnea să-ți astâmpere foamea Da, în ciuda a orice, vara mă retrag la Bodrum, unde vinul cel mai aspru se preface-n miere Unde lepăd pielea veche, solzoasă și îmbrac mătasea, soarele, măslinii înnegriți de noapte. Da. Anabasis (istorisirile tânărului Menon, hoplitul cu vulpea ) Trecerea Eufratului Se spune că niciodată n-a fost fluviul mai darnic cu vreo armată, Căci apele lui ne-au mângâiat
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
și bârnele - o paradigmă dar cine îți scrie pe prag cu încețoșate culori aici nu stă nimeni Esențe Golaș, anotimpul de toamnă spre iarnă se risipesc nori cromatica-i stinsă peste nopți coboară neputința destinderii o dorință de care te lepezi o imagine ce-ți stârnește privirea stoluri de gânduri îmbracă veșmintele vechi împletite cu nodul tăcerii în urma lor esențe de tuberoze târzii undeva o lumină de veghe aprinde steaua cea neagră din ceruri Firimiturile zilei Sorbi aburi din firimiturile unei
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
un poem fiindcă nu poate fi pană în aripa lui zgomotoasă. În 2 aprilie am văzut primele berze de lângă zero, dar nu-mi închipuiam că vor fi ultimele. Orice începe azi și se sfârșește ieri. 9. Ca o rufă murdară, lepădată-ntr-un loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]