205 matches
-
unei femei asasinate cu ani în urmă, din a cărei fotografie luminoasă, dar și din al cărui chip tragic rămas pe retina procurorului emană o chemare care transformă timpul pierdut în timpul regăsit. Din ochii ei, ai moartei, vine chemarea, romanța letargică și magia pe care procurorul le retrăiește și prin dispensa pe care i-o acordă romanul încă nescris, reflex al celui pe care l-a trăit el și ceilalți protagoniști. Deși nu a asistat la scena uciderii prietenului său, Pablo
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
nu” hotărât spus hedonismului lipsit de responsabilități al bărbaților, ci și forme coregrafice tradiționale de protest. Cântecul care aruncă ironiile ca pe niște săgeți și dansul care amintește că sexualitatea cunoaște și forme sublimate de articulare lovesc în mândria bărbaților letargici, în virilitatea lor neîntrebuințată în folosul obștei. Tot timpul femeile se mișcă, aleargă, conspiră, se ascund, spală, etc., bărbații sunt mereu statici, ba la umbra unui zid, ba la o cafenea. Lenea orientală a masculului care-și face siesta este
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
A venit în Sala Oglinzilor ca elev la Școala de Literatură, în a doua ei promoție. L-a ascultat pe Sadoveanu citind o povestire de-a lui, moldovenească, a participat, câțiva ani mai târziu, în ’55, la sărbătorirea lui Bacovia, letargic, purtat pe sus de Cicerone Theodorescu și Jebeleanu, aniversare la care a venit și Arghezi. Ion Horea a recitat, apoi, în premieră personală în Sala Oglinzilor, o suită de rondeluri. Antoaneta Ralian, membră a USR de 60 de ani, și-
Despărțirea de Sala Oglinzilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3754_a_5079]
-
spus odată, când eram bolnav: „N-am văzut așa organism care nu se apără”. (Nici n-ar avea de ce, la drept vorbind; de atunci au trecut zece lustri iar eu, cum văd, tot aici sunt.) E adevărat, nu era encefalita letargică, de care se ocupă Lavric, era numai o gripă strașnică, însă s-ar zice că efectul a fost același: în urma bolii, subiecții sunt „lipsiți de vigoare, complăcându-se într-o pasivitate durabilă”. Decât că pasivitatea mea este și mai durabilă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
un bar deochiat, Paradis, unde, dintr-un soi de discreție (scîrbă?) față de ,muncă", decăderea ajunge să însemne oboseală și leșinuri, nimic mai mult, și de unde, pasămite, se scapă printr-o căsătorie cum o fi sau, cu orice riscuri, prin fugă. Letargica lor zăpăceală, în care se amestecă solidaritate plictisită, condescendentă, răutăți de circumstanță, planuri și frînturi de povești din vieți nu tocmai primitoare i se ,pasează", ca atare, cititorului. Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
Băsescu, inclusiv cei mai iubiți fii ai poporului - parlamentarii - ei fiind cei care, nevotând ,chestia" cu DNA-ul, au confirmat adevărul spus televizat de domnul Președinte, cum că este conducătorul unei țări de mafioți. Această întâmplare a trezit din starea letargică muza lui Haralampy și astfel prietenul începe să declame cu mândrie, urcat pe-un taburet: Guvernul stă cu mŕfia pe masă... Doar asta-i cam de multișor poveste! De când avem aleși, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
Versuri > Iubire > DESPĂRȚIRI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-adună norii palizi și grăbiți, Miroase - a toamnă rece și sterilă, Sub stropi amorfi și vânturi fără milă, Ochii tăi luzi, letargici, triști, uimiți. Se simte iz de putregai în noi, O lume geme de nemărginire, Nu mai suntem decât o amăgire... Adio, deci, cumplitelor erori. Din trupurile noastre fericite, Simt, inima lipsește... Solitară, Pierdută e pe veci, sub cer de vară
DESPĂRŢIRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373789_a_375118]
-
o trestie tremurătoare Îl Învăluie În neliniștile ei, Își desface părul, Îi Întinde pe apă ca pe un năvod: vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește, cheamă necuvîntătoarele blînde, Înduplecă stihia, alungă cu brațul chipul letargic al lunii de la fereastră, așteaptă ziua Înaltă, cadența ei imperială. Maximilian se naște azi, În venele lui subțiri se pregătește Într-o sacră alchimie sîngele nostru viitor. E un ceas de rugăciune acesta, un ceas suprem de orgoliu și umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Între 2 Mai și Vama Veche se Întinde pe o distanță de vreo trei kilometri o plajă Îngustă cu nisipul zgrunțuros, presărată cu pietricele poroase și cu valve de scoici sidefii sau albastru Închis, cu crabi de culoarea coralului, mișcîndu-se letargic pe saltele de un verde mustos vegetal cu miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru a atinge umbrele unghiilor mele! Într-o clipă am înțeles că existau ierarhii ale întunericului. Și după asta am fost dezamăgit, mi-a pierit pur și simplu cheful de a-l chinui pe Zaharel. Am căzut într-o stare letargică la gândul că eram nedemn chiar de zestrea bogată în umbre a bunicului meu. Într-un vis l-am întâlnit chiar pe bunicul, care fusese un mare spirit chinuitor. Spunea: - Ce-ai făcut, netrebnicule? - Totul din cauza ta, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr-de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În afară de o umbră de sfială, simțea că vechea legătură cinică dintre el și maică-sa nu se uzase deloc. Cu toate acestea, În primele zile a hoinărit prin grădină și pe faleză Într-o stare de suprasingurătate, găsind o satisfacție letargică În a fuma țigări „Bull“ la garaj, cu unul dintre șoferi. Pe cele vreo șaizeci de pogoane ale proprietății erau presărate case de vară noi și vechi, precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să mai fie stimulat sau transportat, Amory a coborât din mașină și, urcându-se Înapoi pe promenada de scânduri, s-a Îndreptat cu pași vioi spre hotel. Iarăși se afla Într-o zonă de calm plat, Într-un golf adânc, letargic, fără chef de muncă sau de scris, de amor sau de destrăbălare. Pentru prima oară În viață, ar fi vrut ca moartea să dea iama În cei de-o generație cu el, obliterându-le entuziasmele, zbaterile și exaltările meschine. Tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi la prezentarea mea și își scoase din servietă un dosar, pe care îl deschise. — Când Josef Kahn era copil, zise ea, a făcut encefalită letargică acută, boală care a afectat într-o formă epidemică, între 1915 și 1926, copiii din Europa Occidentală. Aceasta produce o modificare vizibilă a personalității. După faza acută a bolii, copiii pot să devină mult mai neastâmpărați, iritabili, agresivi chiar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Deșertul alb Elena Marin Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în: Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pașii mei incoerenți, tăcuți Lasă urme adânci pe asfaltul grizonant Durerea mă poartă pe culmile furiei... Simt gustul cărnii tale Cum mușcă din angoasa inimii mele Trezindu-mi sentimentele letargice... Privesc cu ochi de gheață Orizonturile nedeschise Iar lacrimile surde mi se întind pe față... Caut răspunsuri zdrobitoare În voluptatea buzelor tale Ce mă încolțește cu vicleșugul unei fiare... Aș ucide pentru un sărut! E cel ce mă transcende Din
AŞ UCIDE PENTRU UN SĂRUT! de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367498_a_368827]
-
și se uită stupefiat la vitrina imaculată dincolo de care, pe un panou mare de circa trei metri, se înfățișa o fotografie veche, alb-negru, cu două chipuri extreme de cunoscute. Inima începu să-i bată cu putere, reînviind brusc din starea letargică în care se cufundase. Nu-i venea să creadă. În fața ochilor era chiar fotografia părinților lui, mare cât un afiș, iar deasupra stătea scris: “Expozitie de artă fotografică - Henri Miller”. - Incredibil! Aceștia sunt chiar părinții mei..., murmură emoționat. Păși cu
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
rațiune și nebunie are de suferit în străduința lui de a refuza orice gând care să întineze imaginea Ericăi. Astfel de gânduri îl asaltează și nu mic este efortul de a le reprima. Înfrânt de oboseală cade într-un somn letargic ce se transformă în coșmar. Odată trezit nu resimte pic de oboseală dar este cu totul altul. Atunci când ne împotrivim firescului, peste puterile noastre firești, ne pândește nefirescul, alienația care, pentru a prinde rădăcini asemeni unei plante parazitare, așteaptă apariția
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
ce ar presupune însă un grad de centralizare atât de marcant încât se sperie gândul numai la ideea unei astfel de “închisori a națiunilor”. Ambele variante sunt riscante pentru noi. În toată această fierbere, România pare să fie o țară letargica și nepregătita pentru vremurile și provocările nelipsite ale viitorului imediat. Suntem nepermis de relaxați, inconștienți, ușuratici și nepăsători cu adevăratele mize ale zilei. Inclusiv sau, poate, mai ales noi, ortodocșii, parem decuplați de la tensiunea reală a împrejurărilor istorice pe care
ROMÂNIA ÎNCONJURATĂ! CÂND VOM CONŞTIENTIZA PE CE LUME TRĂIM? de REVISTA RAZBOI INTRU CUVANT în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355269_a_356598]
-
-l cunoști, după care îl și-nțelegi! Venit printre noi să-mbogățească litera cuvântului, să aducă un suflu nou poeziei românești, versul lui George Stroia sporește dorința cititorului de-a continua parcursul lecturii. E chemarea existentă în noi, dar trăită letargic în ultimii ani. Ce se-aude, oare vine/ Peste ceruri zvon pornește/ Cade ploaia din genune/ Lumea toată răcorește. Câtă simbolistică există în ploaia care vine să răcorească întreaga fire! Suntem oare capabili să-i lăsăm stropii curați să ne
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
de la numarul nouă/unde se bea un cocktail mult prea tare/ programat pe viață la patru nunți și o înmormântare ai asudat visând că faci amor în lift cine-ți plătește pâinea zilelor de schimb fumezi două țigări în dormitor letargic/ marihuana nopților sporadic/ mi te-ai îmbolnăvit subit în ascensor/ salvând un nou-născut contratenor/ bea ceai de mentă cu lămâie scrie pe ask fm de ce iubești femeile ascultând mărgineanu deschide telefonul/bestseller reeditat/ și amintește-mi să te salvez o dată
CONVALESCENŢĂ DE O STEA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354403_a_355732]