971 matches
-
textele vechi. Sînt convocate în acest colocviu al vechiului cu noul texte de Mihail Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Ion Marin Sadoveanu, Ion Vinea, Gib Mihăescu și Șerban Foartă. Epilogul volumului oferă un montaj parcă de inspirație dadaista, cu fraze decupate din Letopisețul cantacuzinesc și din Sorin Titel, într-un cocktail deloc neverosimil, ba chiar reconfortant pentru cititor, care în final va răsuflă ușurat: deci asta e - sub straiul studiului academic se ascund de fapt condeiul autorului de ficțiune și ochiul lectorului pasionat
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
arhaisme, care evocă mai curînd pasaje din cronicari decat relatări sordide de la periferiile orașelor contemporane: a necinsti, a batjocori. Nu am găsit încă, e drept, sinonimele și mai arhaice a silui, a pîngări sau a rușina; ultimul, bine cunoscut din Letopisețului lui Costin, din fragmentul în care doamna lui Ieremia vodă "lăcrămîndu au dzis: ăBoieri, m-au rușinat păgînulă". Contrastul dintre conotațiile termenilor folosiți de ziariști în contextul paginilor "Cotidian", "Infracțiuni", "Eveniment" etc., e destul de șocant. Terminologia tradițională implică aproape întotdeauna
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
exact, modul in care au descoperit românii alteritatea. I-au servit drept material, în primul rând, bogată istoriografie românească, deși acest lucru a presupus o încercare de îmblânzire a subiectivității, ca să spunem așa, date fiind deșele alunecări spre literatura: vechile letopisețe de curte, scrierile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, cronicile muntenești (Stoica Ludescu, Radu Popescu, Radu Greceanu), dar și tratate de istorie, cosmografie, biografii, hagiografii, proza oratorica, literatura parenetica, jurnale de călătorie, acte de cancelarie sau codice de
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
Duminică, 30 martie Miron Costin Se împlinesc 370 de ani de la nașterea cronicarului Miron Costin, cea mai însemnată personalitate a literaturii române din Moldova secolului al 17-lea. Opera lui cuprinde, pe lângă poemul de meditație filosofică „Viața lumii“, lucrările istorice „Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace“ și „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor“, o lucrare de referință în istoriografia română. A scris și două cronici în limba polonă - „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“ și „Istoria în
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
centrat în jurul meselor bogate, udate din plin cu vin („Umbra lui Istrate Dabija-Voievod”)[29]. Dabija Vodă nu are, chiar și pentru mulți specialiști, altă rezonanță în istorie decât întâmplarea prin care Miron Costin și-a sfârșit odată cu domnia acestuia faimosul Letopiseț (adică la 1661), început acolo unde îl lăsase vornicul Grigore Ureche, adică la Aron Vodă (1595). Altminteri, nu a rămas pomenit prin vreo faptă semnificativă. Eminescu însă îl arată „sus, în cetate la Suceava”, printre „ziduri negre” și „icoane numai
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
ceva mai timpuriul Basarab (cu „Tugomir Basarab”, cum zice poetul, voievod sud-carpatic de prin 1310-1352), având un pisar din vremea mult mai târzie a lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561; 1564-1568)[38]. „Scornirea” aceasta și altele - legată de folosirea prea laxă a letopisețelor - este blând criticată (mai mult semnalată) de Călinescu[39], deși poetul are două scuze perfect valide: mai întâi, literatul poate modela istoria cum dorește, fiindcă el operează cu imagini artistice (construite prin imaginație) și fiindcă trecutul joacă adesea, în atare
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
adânci în gânduri. În evocările sale Ștefanelli ne mărturisea: „ Câte amintiri din copilărie îi vor fi trecut atuncea prin creerii săi înferbântați de atâtea gânduri, de atâtea impresii, bucurii și nevoi!” S-o fi văzut din nou în bibliotecă printre „Letopisețele” cronicarilor, tipărită de M. Cogălniceanu, sau cu „Istoria mondială” a lui Wellter, coborând la originea popoarelor lumii antice... Își aminti, probabil, o noapte geroasă de ianuarie, când sta îndurerat lângă corpul neînsuflețit al iubitului învățător și se ruga către „frumoasa
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
-și înveșminteze sufletul cu impresii și simțiri sacre. Iar în clipele de reverie codrii Cosminului cu Dumbrava Roșie din apropiere, Lencăuții și Șipenițul îi aduceau în memorie pe Ștefan cel Mare cu arcașii lui, care prin aceste locuri scriseseră în letopisețul Țării pagini glorioase. Aici într-un vis frumos, s-a văzut și El adăugând alte pagini de glorie la cronica acestui neam. L-a văzut mai târziu o lume. Dragoș OLARU, șef de secție la Arhiva Regională de Stat Cernăuți
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
spații mici e pigmentată neconcludent întreaga Istorie a Manuelei Tănăsescu. Excepție nu fac decât două capitole, situate la cuprins printre ultimele, ce se ridică deasupra mediei modeste: cel despre Psaltirea lui Dosoftei (intitulat Vremea verșului tocmit) și cel despre pamfletarele letopisețe muntenești (intitulat, cu umor caragialesc, Ludescu și Popescu). În rest, insistența în a explica totul coboară multe din paginile cărții în spațiul platitudinii dezinteresate. Nu o dată, încercările de introspecție colectivă au rezultate ridicole. Aflăm, bunăoară, cum trebuie să fi gândit
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
de persoane. De asemenea, s-au dezvoltat releele de poștă numite "menziluri", așezate la distanțe de circa 20 km, conduse de un căpitan de menzil. Denumirea de menzil a fost folosită și înaintea secolului al XVIIIlea. Cronicarul Ion Neculce, în ,,Letopisețul Țării Moldovei”, arăta că: "Antonie Vodă ține menzilul din Ștefănești păn în Camenița"(Antonie Ruset Rosetti, 1675-1678), în urma obligațiilor ce căzuseră asupra țării după cucerirea Cameniței de către turci, printre care și asigurarea unei comunicații cu noua posesiune din Polonia. Aceste
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
întîmpla vreodată să mai vie niște lucruri ca aceste în țara noastră... să nu pățiți și voi ca noi...) Punere în gardă înduioșătoare. Dar, de pățit, pățirăm cu mult mai mult decât își putea închipui cronicarul. El scoate capul din Letopiseț, iese o clipă din lucrul său, și, ridicându-se nițel din jilț, să ne vază mai bine, ne face obosit semn cu mâna pierdută în fumul lumânărilor, - nouă, de la nouă sute nouăzeci și nouă. Nu se știe niciodată ce vine, de unde
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
al demonstrației de plagiat. Prima secvență arată, fără dubii, cum "cronicile se fac din cronici" (p. 3-64). Macarie, Azarie și Mihail Moxa preiau din Manasses. Ureche copiază pasaje din cosmografia lui Münster, dintr-o cronică a polonezului Bielski, dintr-un letopiseț de la Putna și din Azarie (și el îndatorat altora). Miron Costin preia din Twardowski. Nicolae Costin preia "copios", fără a recunoaște, fragmente din textele tatălui său și din numeroase alte surse. Nu numai cronicarii moldoveni sunt vinovați de păcatul plagiatului
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
Al. Dobrescu reia, semnalând ajutorul, argumente dezvoltate de savanți cunoscuți, ca B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan, P. P. Panaitescu și G. Mihăilă. Singurul caz în care nu aș fi întru totul de acord cu Al. Dobrescu e chiar primul invocat: Letopisețul de la Putna preia pasaje dintr-un letopiseț anonim anterior; ambele sunt fără autori declarați, deci textele circulă, ca adesea în vechime, fără orgoliul proprietății. Al doilea capitol (p. 67-132) se ocupă de "știința de contrabandă" a unor istorici: Nicolae Milescu
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
de savanți cunoscuți, ca B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan, P. P. Panaitescu și G. Mihăilă. Singurul caz în care nu aș fi întru totul de acord cu Al. Dobrescu e chiar primul invocat: Letopisețul de la Putna preia pasaje dintr-un letopiseț anonim anterior; ambele sunt fără autori declarați, deci textele circulă, ca adesea în vechime, fără orgoliul proprietății. Al doilea capitol (p. 67-132) se ocupă de "știința de contrabandă" a unor istorici: Nicolae Milescu (în numărul 41 din România literară, Daniela
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
făce cheltuială țării, că era un moșneagu fără doamnă (frumos!). Și ave doi ficiori, beizadele, pre Antiohii și pe Dimitrie... (ostateci la Poartă). Dimitrie și Antohie. Fala culturii noastre. Poate că paginile cele mai cu miez și mai actuale ale Letopisețului sunt cele în care intră în scenă Petru cel Mare, prietenul lui Dimitrie Cantemir, - momentul Stănilești. Tată ignar al primului domnitor intelectual din istoria țărilor noastre, și autor moral al executării altui mare intelectual autohton, după cum am citit. Deocamdată, pe
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
Habar nu aveam atunci că drumul spre confesiune va continua. Că după "Uitarea" de la Cluj a venit "Odihna" de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
scris: „Cade-se judecătorului... să fie tuturor miloser, neaducătorul aminte de rău, nemânios, nefățarnic, neluător de mită, drept, să nu creadă lesne, fără de întrebare, propunerile și pârile și bănuielile”. Oricare abatere de la aceste reguli era sever pedepsită. Miron Costin în Letopisețul Moldovei spune că domnii erau severi nu numai față de popor, dar și față de judecătorii care se lăsau corupți, aceștia fiind pedepsiți după vechile legi. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, fenomenul corupției devenise atât de răspândit, încât
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa sculptor mi a sădit În suflet și dragostea de istorie. Și cum cele mai la Îndemână au fost Letopisețele Țării Moldovei, scrise de Ion Neculce, de Grigore Ureche și de Miron Costin, le-am citit din scoarță În scoarță de multe ori... Mai ales după ce m-am Întors din Infern... Îmi amintesc chiar ce spune Ion Neculce În Predoslovie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Moldovei, scrise de Ion Neculce, de Grigore Ureche și de Miron Costin, le-am citit din scoarță În scoarță de multe ori... Mai ales după ce m-am Întors din Infern... Îmi amintesc chiar ce spune Ion Neculce În Predoslovie la Letopisețul Țării Moldovei: „Deci, fraților cetitorilor, cu cât veți Îndemna a ceti pre acest letopisățu mai mult, cu atât veți ști a vă feri de primejdii și veți fi mai Învățați a dare răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au murit oaste mai bine de giumătati, înghețată și leșinată, că era pe la Noiemvrii. Iar caii le-au murit toți din obuz, de le-au rămas carele și caretili și pușcili cele mari toate la Ropcea. scrie I. Neculce în Letopisețul Țării Moldovei despre dezastrul oștirii lui I. Sobieski la străvechea așezare de răzeși a Ropcii, la anul de la Hristos 1691. Aceleași afirmații cu privire la urgia de la Ropcea le întâlnim, în oglindă, și la cronicarul polonez N. Diakowski, pentru a imortaliza parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vârstă: „o puștoaică arbitrează în Liga a IV-a” (sport.ro, 5.02.2010). Familia lexicală a lui puști e destul de bogată, cuprinzând și alte derivate (puștan, puștancă, puștime, puștism). Prima atestare a cuvântului (înregistrată de dicționarele noastre) e în Letopisețul lui Neculce, într-un paragraf care rezumă o serie de lupte pentru putere în Imperiul otoman: „Și-mpăratul cel mazîl i-au fostu puștu lui, și el făcè ce-i era voia” (Ion Neculce, ed. I. Iordan, 1960: 168). Vechiul
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
Iulian Bol Concluzia studiului e că „valoarea estetică a operei lui (Costin, n.m. I.B) e o realitate". Criticul e de părere chiar că „asemenea vinurilor puse la învechit în beciuri tăinuite, valoarea estetică a Letopisețului crește cu trecerea vremii, sporind voluptatea lingvistică a lecturii". Monografia Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) e o carte care își propune să disocieze și să interpreteze raportul dintre spontaneitate și elaborare din poezia barbiană: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
se poate de veche. Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul VII, Litera N, 1971) înregistrează o primă atestare a construcției, în varianta fără de număr, în secolul al XVI-lea, la Coresi: „cad... ca picăturile fără de numărr nevoi și năpăști". În Letopisețul lui Ureche întâlnim chiar varianta fără număr: „oaste fără număr". Citatele continuă, de-a lungul secolelor, confirmând folosirea constantă a locuțiunii în texte religioase, istorice, literare; în amintirea multor cititori e posibil să fi rămas ecouri din Umbra lui Mircea
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
ani, în 1678, acesta s-a ilustrat, spun cronicile, prin dreptate și milostenie. Numai de dreptate și milostenie n-a avut însă, el, parte. Rămâne de neuitat scena torturilor care-au urmat înlăturării de pe tron, povestită de același Neculce în Letopiseț: „Cu acestu fel de mulțămită boierii i-au mulțămit, că l-au închis turcii, și l-au bâtut, și l-au căznit? cu fel de fel de cazne. Păn’ și tulpanuri supțiri îl făcè de înghițiè ș-apoi le trăgè
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
cu glosarea „adică nu există”); alte variante ale acelorași formule sunt legate de imaginea turcului: „la turc dragostea e pe genuchi” și „prietenia turcului e prietenie pe picior” (vol. VI, p. 416-417). Pentru lămurirea acestor ultime zicători, Zanne trimite la Letopisețul lui Neculce, la un episod care se încheie cu afirmația „Așa țin turcii prieteșugul, pentru voia banilor”. Iar în Povestea vorbei, proverbul despre prietenia judecătorului e ilustrat de o istorioară despre mituire: Pann pare să încerce motivarea expresiei printr-o
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]