357 matches
-
vorbitorilor de latină către arii rurale, pe lângă apropierea morfologică ale limbilor, au dus la dispariția limbii galice, nu mai târziu de secolul al VI-lea. Galica este una dintre cele mai vechi limbi celtice și atestările ei scrise, comparate cu lexemele irlandeze, galeze ș.a.m.d. au ajutat foarte mult la reconstruirea limbii protoceltice Lingviștii au reușit să stabilească următoarele schimbări fonetice care au avut loc în galică: Nu se poate spune mult cu certitudine despre fonologia limbilor moarte. Valorile fonetice
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
se află de obicei la sfârșitul acestuia. Alcătuirea și folosirea noilor noțiuni se instituie specific în registrele de onomasiologie, semantică și semiotică a graiurilor regionale. Limba germană standard cuprinde cca 75.000 de cuvinte de bază , iar numărul total de lexeme este apreciat la 300.000 - 500.000, în funcție de autor și mod de numărare. De exemplu: Astfel de cifre indică însă doar ordinul de mărime al volumului de cuvinte din lexicul german, deoarece aprecierile acestea conțin de regulă Criteriul primordial pentru ca
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
efectuate în teren, aproape de Zakopane, de unde extrage fapte de limbă inedite: strónga vátra „locul unde se face focul în stână”, kóšar „coșarul oilor”, dzer „zăr”, húrda „urdă” etc. Nandriș prezintă 31 de hărți, analizându-le și propunând corespondent românesc pentru lexemele polone. Autorul articolului intră apoi în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare. G. Nandriș arată că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
influențată de limbile germanice, deși, odată ajunși acolo, goții și lombarzii au stăpânit Italia timp de veacuri. Cuvintele românești comune cu echivalente albaneze pot fi explicate fie prin moștenirea în comun a unor resturi de lexic daco-moesic (de altfel, unele lexeme românești din substrat nici nu au echivalent în albaneză), fie prin migrația din nord-est spre sud-vest a „dacilor liberi” (mai anume Carpii) izgoniți din Dacia de Huni, Slavi și Avari. Izvoarele care nu menționează populația romanică din nordul Dunării, nu
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
prezumtiva limbă gotică din peninsulă. Busbecq a fixat în scris mai multe cuvinte și explicațiile date de cei doi crimeeni. Consemnările au fost remise acasă ca raport diplomatic, cuvintelor prezumtiv gotice puse în listă adăugându-le traducerea în limba latină. Lexemele au caracteristici importante de tip german (mai ales din dialectele germanei de jos), ceea ce face controversată ipoteza gotică în sânul comunității lingvistice de specialitate. Exemple: broe "pâine" (germană: Brot); plut "sânge" (Blut); hoef "cap" (Haupt); schieten "a trage cu săgeți
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]
-
este instrument muzical care are coarde întinse vertical și paralele cu una dintre lațurile unui cadru triunghiular. Coardele au lungimi și acordaje diferite. Face parte din categoria instrumentelor cu coarde ciupite. Ciupirea coardelor e făcută cu degetele de la ambele mâini. Lexemul harpa apare și cu alte nume: harfa (cf. germ. Harfe), arpa (cf. grecul, it., spaniolul și iudeospaniolul arpa, si turcul arp), arfa. Harpa este unul din cele mai vechi instrumente, ea fiind întâlnită la sumerieni și egipteni cu circa 3
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
cu celelalte categorii ale populației. Lexicul francez din Africa Subsahariană se caracterizează prin faptul că a păstrat mai puține arhaisme decât variantele din America. Exemplu de asemenea cuvânt este "honnir" „a face de rușine”. În variantele subsahariene există nu numai lexeme folosite și în Franța, ci și cuvinte comune cu alte variante francofone decât cele din Franța: Împrumuturi provin din mai multe limbi în franceza din Africa Subsahariană: Formare de cuvinte: Franceza vorbită în țările și regiunile din Oceanul Indian nu are
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
al graiului ceangău din Moldova, în care accentul cade pe numeroase cuvinte maghiare sau apropiate acestora, în graiul respectiv. Față de toate aceste insuficiențe și informații contradictorii, Ioan Dănilă se angajează într-o cercetare de teren, pentru realizarea unui corpus de lexeme și forme care apar în idiomul ceangăilor din 29 de localități în care se manifestă bilingvismul româno-ceangăiesc. Ceangăii sunt răspândiți pe Valea Siretului, în bazinul mijlociu al acestuia, având ca reper orașul Pașcani, în Nord, la confluența Trotușului cu Siretul
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
limbii române, fiind o limbă romanică sau neolatină. La formarea acesteia, rolul principal l-au jucat cele trei componente principale: stratul romanic, substratul presupus daco-moesic (format în mare parte din vocabular împărtășit de limba albaneză, cel puțin aproximativ 160 de lexeme) și adstratul slav. Repartizarea vocabularului de proveniență din cele trei straturi este reflectată în vocabularul limbii române moderne în felul următor, potrivit unei statistici anterioare, făcută de lingvistul Dimitrie Macrea: compoziția etimologică a 49.642 de cuvinte și variante înregistrate
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
vechi 7,98%, bulgare 1,78%, bulgaro-sârbe 1,51%. Alte elemente lexicale: turce 3,62%, maghiare 2,17%, neogrecești 2,37%, franceze 38,42%, latine literare 2,39%, italiene 1,72%, germane 1,77%. Din categoria substratului pot face parte lexemele de origine nesigură 2,73%, de origine necunoscută 5,58% și lexemele nomatopeice 2,24%. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sînt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținând cuvintelor
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
turce 3,62%, maghiare 2,17%, neogrecești 2,37%, franceze 38,42%, latine literare 2,39%, italiene 1,72%, germane 1,77%. Din categoria substratului pot face parte lexemele de origine nesigură 2,73%, de origine necunoscută 5,58% și lexemele nomatopeice 2,24%. Din cele 9.920 cuvinte latine numai 1.849 sînt primite direct din latină, 8.071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținând cuvintelor moștenite din latină. O statistică mai recentă v. în articolul Limba română
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
mic citat nerămânând netradus în română. De același tratament beneficiază și vocabularul lui Augustin Bunea, în care figurează, pe de-o parte, termeni teologici și ecleziastici catolici (mai puțin sau deloc cunoscuți cititorului de altă confesiune), iar pe de alta, lexeme reziduale ale latinismului blăjean. Toate acestea sunt competent explicate în Glosar-ul care încheie lucrarea. Ediția este bine concepută și la nivelul aparatului critic. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au editat un text care, în versiunea tipărită la 1900, avea
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
clubul UTA ridică încă semne de întrebare. (interviu cu un finanțator sportiv, site-ul publicației "Observator.info", www.observator.info/sport, 6.VIII.2008) Expresiile lexicale adverbiale cu punct de vedere au ca sinonim contextual construcția adverb + vorbind; în corpus, lexeme precum arhitectonic, artistic, calitativ, clinic, creștin, cultural, estetic, fizic, fotbalistic, instituțional, intelectual, istoric, juridic, logic, matematic, moral, politic, principial, psihic, semantic, spiritual, statistic, stilistic, strict, structural, teologic, valoric, vizual apar în ambele tipuri structurale de circumstanțiale de relație. Deși referințele
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
prezintă frecvența expresiilor lexicale adverbiale în cele cinci tipuri de texte avute în vedere. Anexa IV conține tabele care redau tipurile de lexicalizare adverbială (adverb nemarcat morfematic, care are un corespondent adjectival; adverb sufixat; expresii lexicale adverbiale) a 20 de lexeme (absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real, serios, statistic, strict, teoretic), urmărindu-se, și în acest caz, repartizarea stilistică a ocurențelor. ANEXA I Frecvența adverbelor în -mente în corpus Adverbe în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
nemarcate morfematic cu un corespondent adjectival, la adverbele sufixate și la construcțiile adverbiale de tipul în mod/din punct de vedere + adjectiv ori adverb + vorbind. Pentru ca descrierea adverbialelor cu această structură formală să fie mai completă, nu au fost excluse lexemele de alt tip decât cele de mod (precum actualmente). 2 Vezi capitolul "Circumstanțialul de mod" din GALR II: 523-536. 3 Construcțiile de tipul în mod/din punct de vedere + adjectiv vor fi numite expresii lexicale adverbiale, iar prima lor parte
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
IV și pentru tabelul de la 3.3., a fost redus numărul textelor jurnalistice de la 101.278 de articole din perioada 1 ianuarie-15 octombrie 2007, la 5.925, din intervalul 1-15 octombrie 2007. 40 În liste vor fi redate pentru același lexem adverbializat de același categorizator și situațiile tipice, și cele în care topica nu este cea obișnuită sau în care a fost păstrat contextul cel mai apropiat. De aceea, același adjectiv apare într-o listă și "singur", și contextualizat. În alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
jurnalismul este o altă ipostază a prozei. Structuraliștii au rezolvat această dilemă, tratând limbajul poetic în sens de literatură, nedespărțită în genuri. Ipoteza noastră este că facem o comparație între două texte scrise în aceeași limbă și formate din aceleași lexeme și din aceleași construcții sintactice. Singura deosebire dintre ele constă în aceea că unul este parte a unei structuri artistice, iar celălalt nu. (I.M. Lotman, 1970, p. 83) Diferența între jurnalism și literatură stă în intenționalitate și în scop (a
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care Ladima, aflat la băi, la Movilă, o anexează într-o scrisoare expediată Emiliei. La o primă impresie, am fi îndreptățiți să susținem că, asemenea oricărui poet cerebral, Ladima nu face altceva decât să ermetizeze, printr-o asociere șocantă de lexeme, imaginea lacului din această stațiune: "Triunghiul Tău înscrie albatroșii, / Și doare mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la o insolită reprezentație a Uciderii lui Gonzago: "Crește în mine o durere mărăcinoasă și sunt actor într-un teatru care, ca teatrul în teatru din Hamlet, corespunde unei drame adevărate."211 Un alt enunț, mai succint, reliefează prin alăturarea lexemelor "gânduri" și "apă" (conotând împreună o debordantă mobilitate), un posibil și seducător complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă". În fapt, întregul context în care este inclus acest enunț merită o atenție aparte: "Iar trebuie să mă întrerup
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
transmite informații, cât de conștienți suntem de utilizarea lui în cadrul interacțiunilor cotidiene, pentru a-i evidenția astfel natură indispensabilă în desfășurarea adecvată a procesului. Precizam că, întrucât, prin natura lucrării, suntem interesați de dimensiunea nonverbală a limbajului, raportarea la rolul lexemului în comunicare vizează doar considerentele operaționale. P. Watzlawick dezbate ideea că procesul de comunicare este un schimb de informație, care se produce doar ca rezultat al intenționalității. El extinde conceptul conform căruia comunicarea include întregul comportament al altei persoane (în
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
mondenă"9, deși "emanația de senzualitate" pe care Călinescu o pune pe seama simbolului șarpelui din viziunea gnosticilor, "o vizează îndeosebi pe Dorina, corespondentul tipologic al lui Egor"10), Ovid S. Crohmălniceanu ("simbolul bărbăției"11) și că semantismul său transpare în lexemele alcătuitoare: Matei Călinescu, Ștefan Borbely și Lăcrămioara Berechet (cu perspective de interpretare diferite). Eugen Simion remarca în romanul Lumina ce se stinge semnificația numelui lui Manuel, mântuire, precum și frecvența inițialei M din numele celor mai multe personaje din roman: Marta, Melania, Mauro
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
interpretativă, semnificația, formată din semele inerente în limbă, și sensul, format din semele inerente și aferente actualizate în context, autorul își situează analiza pe palierul morfemului și al cuvântului. Relativ la conținutul în limbă, Hébert afirmă existența a trei tipuri de lexeme (cu gramemele, unul dintre cele două tipuri de morfeme) care participă la numele propriu, adică trei feluri de structuri semantice susceptibile a fi învestite cu seme de diferite denumiri: 1) numele neologice sau asimilabile neologismelor, ca Jxpty (vide de semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
limbă sau în context, dar că numele specializate par a fi singurele morfeme care nu posedă în inerență decât seme macrogenerice. În limbă, elementele care aparțin altor clase morfologice pot fi vide de sens ca numele neologice (de ex. un lexem verb neologic) sau să fie dotate cu patru tipuri de seme ca numele de notorietate (multe din substantivele comune). Dacă pentru semanticile clasice, unitatea analizei principale, chiar minimale, este cuvântul, Hébert propune, pentru a înțelege cuvântul, trecerea la nivelul morfematic
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
feminin/. Trăsătura inerentă din morfemul "e" sau morfemul zero care redă trăsătura /sex masculin/ fac dificil de susținut asemanticitatea în limbă a cuvintelor Louis/Louise. Numele propriu neologic Jxpty pe care autorul îl dă ca exemplu conține grameme, dar niciun lexem inerent. Singura problemă de analiză morfemică pe care o are în vedere Hébert este cea a transferului diacronic care produce un nume propriu (blanc→Blanc), când două cuvinte-sursă produc un singur cuvânt-scop (du și pont→Dupont). Pornind de la două teze
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Singura problemă de analiză morfemică pe care o are în vedere Hébert este cea a transferului diacronic care produce un nume propriu (blanc→Blanc), când două cuvinte-sursă produc un singur cuvânt-scop (du și pont→Dupont). Pornind de la două teze (1) lexemul Dupont, nume specializat, nu conține niciuna din trăsăturile lexemului pont de unde provine din punct de vedere diacronic, ci mai degrabă trăsături ca /uman/, și 2) acest lexem există în limbă; în consecință, lexemul Dupont are un conținut în limbă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]