KorAP: Find »[drukola/base=lexicaliza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

76 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

de abordare explică de ce argumentele care îndeplinesc toate criteriile de agentivitate sunt întotdeauna, în toate limbile, exprimate ca subiecte în propozițiile nonpasive 70. Dowty arată că aceste reguli nu reprezintă un pas al derivării, ci sunt constrângeri: un verb poate lexicaliza sau poate determina o pereche de tipuri de argumente și de relații gramaticale, care însă trebuie să fie conforme cu constrângerile definite de regulile de selecție a subiectului și a obiectului. Deși Dowty este interesat în primul rând de verbele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
evenimentului, nu evenimentul în sine (Levin și Rappaport Hovav 2005: 18−19). Multe dintre teoriile de tip construcționist folosesc noțiunea de telicitate. Krifka (1998)76 observă că telicitatea este o proprietate a descrierii evenimentului, nu a evenimentului în sine. Verbele lexicalizează proprietăți ale întâmplărilor din realitate, iar evenimentele sunt întâmplări ale căror proprietăți sunt lexicalizate de către verb. Anumite întâmplări sunt construite ca evenimente în diferite feluri, în funcție de limbă: engl. blush (proces) și it. arrosire (schimbare de stare) redau aceeași întâmplare folosind

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
teoriile de tip construcționist folosesc noțiunea de telicitate. Krifka (1998)76 observă că telicitatea este o proprietate a descrierii evenimentului, nu a evenimentului în sine. Verbele lexicalizează proprietăți ale întâmplărilor din realitate, iar evenimentele sunt întâmplări ale căror proprietăți sunt lexicalizate de către verb. Anumite întâmplări sunt construite ca evenimente în diferite feluri, în funcție de limbă: engl. blush (proces) și it. arrosire (schimbare de stare) redau aceeași întâmplare folosind descrieri diferite. Levin și Rappaport Hovav (1995: 167−168) pornesc de la observația că abordarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se potrivească perfect la situația din limba română, în care nici schimbarea de stare nu constituie (singură) informația semantică relevantă, nici cauza externă vs cauza internă ci, mai degrabă, posibilitatea existenței unei cauze externe (absentă în cazul perechii inacuzative și lexicalizată în cazul celei tranzitive) este responsabilă de producerea alternanței. Am considerat, urmând o soluție propusă frecvent în bibliografie, că perechile de verbe care participă la alternanță sunt derivate în Lexicon (deci constituie intrări lexicale diferite), printr-o operație de reducere

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Cornilescu (2001: 489−490) stabilește următoarea distincție: ● verbele ergative, ca și tranzitivele, desemnează schimbări; sunt compatibile cu ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situațiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic; ● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și O. GAVIĂO Limbă din familia MONDÉ, vorbită în statul brazilian Rondônia. 350 de vorbitori. Prefixul auxiliarului conține informații despre S și A, iar prefixul verbal, despre S și O. Afixele pronominale sunt folosite numai când grupurile nominale nu sunt lexicalizate. GAZALI Limbă australiană din sud-estul Queenslandului. Marcare diferită pentru S, A, O (indiferent de tipul de constituent nominal). GE − Vezi ĴE. GEORGIANĂ Limbă sud-caucaziană din familia KARTVELIAN, vorbită în Georgia (limbă oficială), Turcia, Iran, Azerbaidjan, Rusia. Circa 4 milioane de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este un sufix generat odată cu numele și nu lexicalizează în mod direct poziția D(eterminant), ci stabilește o relație de ACORD cu poziția D. Pe lângă construcția cu articol hotărât inferior, analiza structurilor discontinue (v. §1.3 infra) din limba română veche confirmă această ipoteză (v. Brăescu, Dragomirescu și Nicolae

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tip TOPIC și FOCUS care găzduiesc constituenți cu relevanță pragmatică. Ipoteza lui Rizzi (1997) este verificată în mod direct de limba română: Stan (2007) arată că structura românească ca... să este o structură în care ambele poziții de complementizator sunt lexicalizate, iar constituenții care ocupă spațiul dintre ca și să sunt focalizați sau topicalizați (53). (53) a. Cine vrei să vină? Vreau ca NUMAI ION să vină, nu și ceilalți (focus contrastiv 36) b. Ce ai vrea să facă Ion? Aș

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să vină, nu și ceilalți (focus contrastiv 36) b. Ce ai vrea să facă Ion? Aș vrea caIonsă traducă introducerea. (topic) Rizzi (1997: 295-300) arată că poziția de focus este unică, pe când poziția de topic este recursivă și se poate lexicaliza și la stânga și la drepta focusului 37: (54) a. Cred că TREABA ASTA mâine ar trebui să i-o spunem lui Ion. (focus > topic) b. Cred că mâine TREABA ASTAar trebui să i-o spunem lui Ion. (topic > focus) (55

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
beau. Astfel, structura domeniului C propusă de Rizzi (1997: 297) este următoarea, simbolul * marcând caracterul recursiv al proiecției de topic 38: (57) FORCEP > TOPP* > FOCP > TOPP* > FINP > IP Proiectarea ambelor centre C nu este întotdeauna obligatorie; de exemplu, complementizatorul că lexicalizează uniform proiecția Force; complementizatorii nonfiniți de infinitiv și supin (a și, respectiv, de) reprezintă centre care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (v. discuția în §III.3.1.1). Odată cu apariția Teoriei fazelor (Chomsky 2001, 2008)39, periferiile au fost considerate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Maria pe toți copiii. În aceeeași linie de argumentare, posibitatea de lexicalizare joasă a copiei obiectului direct se observă și structuri de tipul (48), în care OD este deplasat în periferia stângă propozițională și cuantificatorul flotant care îl reia se lexicalizează la dreapta subiectului. Această distribuție indică o configurație inițială VSO, nu o configurație VOS în care obiectul s-a deplasat prin object shift la periferia internă propozițională, la stânga subiectului in situ. (48) a. Pe copii i-a ajutat Maria pe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
singurul tip de adjuncție permis în gramatica antisimetrică (Kayne 1994) • în concordanță cu dezideratul (exprimat mai sus) conform căruia fiecare limbă selectează din mulțimea de trăsături puse la dispoziție de gramatica universală o submulțime de trăsături pe care să le lexicalizeze prin material morfolexical, rămâne de stabilit în cercetări viitoare printr-o comparație transparadigmatică a verbului românesc (pusă în acord cu rezultatele din gramatica structurală, v. Guțu Romalo 1968) tipologia trăsăturilor lexicalizate de română, rezultat care ne va permite să identificăm

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
universală o submulțime de trăsături pe care să le lexicalizeze prin material morfolexical, rămâne de stabilit în cercetări viitoare printr-o comparație transparadigmatică a verbului românesc (pusă în acord cu rezultatele din gramatica structurală, v. Guțu Romalo 1968) tipologia trăsăturilor lexicalizate de română, rezultat care ne va permite să identificăm mai exact proiecțiile discrete din câmpurile sintactice de mod, timp și aspect; pentru moment, trăsături aspectuale ca perfectiv / imperfectiv, temporale ca prezent / non-prezent și de mod ca indicativ / subjonctiv/imperativ, bine

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
NEGP > IP • efectele de blocare sunt induse de natura mărcilor de negație: ne- este un centru și se încorporează în aceeași manieră ca alte centre (mai, cam, prea, tot); nu este un adverb plin, se proiectează ca specificator, astfel că lexicalizează [Spec, NEGP] și blochează tranzitarea acestei poziții de către verb • efectele de blocare cauzate de adverbul plin nu, inserat ca Grup Adverbial (ADVP) în poziție de specificator, reprezintă un argument suplimentar pentru deplasarea ca grup a verbului în română, instanțiind un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca DOAR PE IONsă-l văd. b. Ce ai vrea să facă Ion? Aș vrea ca Ion să facă traducerea. Mai puțin discutată în literatură este construcția cu recomplementare / dublarea complementizatorului (v. Fontana 1993: 163-165, pentru definirea termenului) în care să lexicalizează ambele poziții C, FORCE și FIN. În limba contemporană, recomplementarea lui să este determinată de prezența în periferia stângă a constituentului nu cumva / nu care cumva, deci este parțial idiomatică, însă în româna veche structura permitea mai mare flexibilitate (v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
contemporană, recomplementarea lui să este determinată de prezența în periferia stângă a constituentului nu cumva / nu care cumva, deci este parțial idiomatică, însă în româna veche structura permitea mai mare flexibilitate (v. §IV.2.2). În structurile subordonate, primul să lexicalizat este echivalent cu ca (din structura ca... să) (131). Diferența dintre structura ca... să și structura să... să este vizibilă în propozițiile principale, unde doar structura din urmă este permisă (132a). (131) a. Mă tem să nu cumva să (nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se poate combina și cu alți complementizatori / conjuncții, e.g. cu dacă, cum (134a-b) (nu toate combinațiile sunt posibile din cauza trăsăturilor de selecție: că nu se poate combina cu să, întrucât că selectează indicativ sau condițional, nu și subjonctiv); primul complementizator lexicalizează poziția FORCE, iar să, poziția FIN; intercalarea de constituenți în periferia stângă este, conform analizei, posibilă (134c). Combinarea cu alți complementizatori a fost luată ca argument în sprijinul interpretării lui să ca marcă flexionară; considerarea lui să drept un complementizator

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
daui ti ti unde să -l daui ti ti (că îl daui ti ti) Rezultate de reținut • prin cartografierea limitei stângi a domeniului flexionar (i.e. a spațiului dintre domeniile IP și CP), am identificat proiecțiile funcționale (și elementele care le lexicalizează) care ajută la stabilirea apartenenței unui element la domeniul flexionar și, respectiv, la domeniul complementizator; astfel, apariția unor elemente la stânga negației și/sau a cliticelor pronominale le califică drept aparținând domeniului complementizator: elementele care proiectează grupuri (nominale, prepoziționale etc.) complexe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
elemente la stânga negației și/sau a cliticelor pronominale le califică drept aparținând domeniului complementizator: elementele care proiectează grupuri (nominale, prepoziționale etc.) complexe sunt elemente deplasate pragmatic în proiecțiile de topic sau de focus din periferia stângă; elementele X0 sunt complementizatori lexicalizând fie FIN0 (să), fie FORCE 0 (că, dacă; ca din structura ca... să sau ca să;cum etc.) Extensiuni • o situație specială prezintă a din structura infinitivului verbal: după cum au observat și Alboiu și Motapanyane (2000), a fuzionează centreleFORCE 0 și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de la subjonctiv are același statut în româna veche și în româna modernă: este un centru complementizator generat în poziția FIN0 (v. și Hill 2013); doar în structurile cu recomplementare (să...să) cele două proiecții ale complementizatorului (FORCE și FIN) sunt lexicalizate prin dubla realizare a lui să. Vom menține aceleași diagnostice sintactice aplicate în §III.3.4: poziția față de negație și de pronumele clitice care indică faptul că să este un element extern domeniului flexionar; structurile cu scindare/dublare sunt relevante

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și 3 (ACP.1714: 10r) (50) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Există o singură situație în care să poate coexista cu inversiunea subjonctivului, și anume structura cu recomplementare, în care să neelidat lexicalizează proiecția completivă superioară FORCE 0, nu FIN0, iar să inferior este elidat de deplasarea verbului la [Spec, FINP]. Inversiunea subjonctivului se diagnostichează prin substituția complementizatorului să generat în FIN0 (51), eventual secondată de encliză pronominală (51a-b). (51) a. sănu cândvamânie-se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
italiana, care organizează domeniile de topic și focus în câmpuri ierarhizate (câmpul de topic > câmpul de focus (>FINP)) (v. Ledgeway 2012: 158-168 și bibliografia), româna modernă pare să verifice formularea propusă inițial de Rizzi (1997), în care topicul se poate lexicaliza și la stânga și la dreapta focusului (TOP1P > FOCP > TOP2P (>FINP)) (v. discuția din §II.2.2)36. Așadar, ca și în cazul inversiunii din româna modernă, sub analiza V-la-FOC rămâne neexplicată adiacența strictă a verbului la pronumele clitic și/sau

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
acest aspect face obiectul unei cercetări viitoare. În orice caz, la prima vedere, propoziții ca (95f) în care între verbul inversat (deplasat la FINP, v. §3.2.2.1.3 infra) și elementul interogativ (care ocupă Spec, [FOCP]) se pot lexicaliza și alți constituenți verifică în mod direct ipoteza că și în limba veche topicul se poate lexicaliza și la stânga și la dreapta focusului. (95f) Până cându păcătoșii, Doamne, până cându păcătoșii laudă-se? (CC2.1581: 32) 3.2.2.1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care între verbul inversat (deplasat la FINP, v. §3.2.2.1.3 infra) și elementul interogativ (care ocupă Spec, [FOCP]) se pot lexicaliza și alți constituenți verifică în mod direct ipoteza că și în limba veche topicul se poate lexicaliza și la stânga și la dreapta focusului. (95f) Până cându păcătoșii, Doamne, până cându păcătoșii laudă-se? (CC2.1581: 32) 3.2.2.1.3 V-la-FINP Materialul lingvistic analizat mai sus arată că proiecțiile FORCEP și FOCP nu găzduiesc verbul deplasat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de Rizzi (1997), proiecție constituind limita de jos a domeniului C. Analiza românei moderne din capitolul anterior (§III) și din prima parte a acestui capitol (§2 supra) a scos în evidență faptul că singurul element care se poate considera că lexicalizează nonambiguu poziția FIN0 este complementizatorul să37. Diagnosticele sintactice care indică generarea complementizatorului să în FIN0, discutate pe larg în §2.2 supra, sunt: lexicalizarea sa la stânga negației și a pronumelor clitice (chiar și în rarele cazuri de encliticizare pronominală la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]