KorAP: Find »[drukola/base=lexie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

107 matches

Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065

sărac • Exprimare: ο corectă ο greoaie ο incorectă • Expresivitate: ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Slabă • Conduita de ascultare: ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Nesatisfăcătoare • Deficiențe de limbaj: ο oral / de pronunție dislalie ο citit / lexie dislexie ο scris / grafie disgrafie ο altele (bâlbâială, rinolalie, mutism, întârzieri în dezvoltarea vorbirii etc.) ¾ Memoria • Memorează: ο ușor ο dificil ο mecanic ο logic • Reactualizează: ο recunoaște ο reproduce materialul de învățat • Reține: ο pentru timp scurt ο pentru

Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic (2009) [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780

Rastier, care echivalează fără rest gramatica cu "sistemul" și lexicul - inclusiv "discursul repetat" - cu "norma" limbii (în sens coșerian), nu poate fi acceptată ca atare: "dacă se poate admite că inventarul de morfeme aparține sistemului funcțional al limbii, inventarul de lexii (cuvinte și locuțiuni) și fixarea referinței lor se revendică de la norme"29. După cum a arătat Coșeriu însuși (în Sprachkompetenz, 1988) și după cum vom detalia în capitolul IV al lucrării noastre, opoziția gramatică/lexic nu este identică cu opoziția sistem/normă

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
detalia în capitolul IV al lucrării noastre, opoziția gramatică/lexic nu este identică cu opoziția sistem/normă. Totuși, studiul lui Rastier comportă câteva merite indiscutabile: acela de a propune o definiție semantică atât pentru "fixare" (unde "cuvintele care alcătuiesc o lexie complexă nu au autonomie contextuală, iar parcursul interpretativ atribuie un sens lexiei, dar nu și componenților săi"30), cât și pentru "defixare" (care, prin contrast, relevă "incidența contextului asupra lexiei și, într-un sens mai amplu, a globalului asupra localului

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
identică cu opoziția sistem/normă. Totuși, studiul lui Rastier comportă câteva merite indiscutabile: acela de a propune o definiție semantică atât pentru "fixare" (unde "cuvintele care alcătuiesc o lexie complexă nu au autonomie contextuală, iar parcursul interpretativ atribuie un sens lexiei, dar nu și componenților săi"30), cât și pentru "defixare" (care, prin contrast, relevă "incidența contextului asupra lexiei și, într-un sens mai amplu, a globalului asupra localului"31); de a stabili o tipologie a "defixării" textual-discursive (care se realizează

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
definiție semantică atât pentru "fixare" (unde "cuvintele care alcătuiesc o lexie complexă nu au autonomie contextuală, iar parcursul interpretativ atribuie un sens lexiei, dar nu și componenților săi"30), cât și pentru "defixare" (care, prin contrast, relevă "incidența contextului asupra lexiei și, într-un sens mai amplu, a globalului asupra localului"31); de a stabili o tipologie a "defixării" textual-discursive (care se realizează prin "modificarea sintagmatică a lexiei", prin "substituție paradigmatică" sau prin acțiunea "contextului concurent"); și, nu în ultimul rând

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
săi"30), cât și pentru "defixare" (care, prin contrast, relevă "incidența contextului asupra lexiei și, într-un sens mai amplu, a globalului asupra localului"31); de a stabili o tipologie a "defixării" textual-discursive (care se realizează prin "modificarea sintagmatică a lexiei", prin "substituție paradigmatică" sau prin acțiunea "contextului concurent"); și, nu în ultimul rând, de a identifica principalele funcții ale "defixării": ludică și subversivă/ "satirică"32. 2.2. Chiar dacă este cu patru decenii mai "tânără" decât frazeologia franceză, frazeologia rusă/sovietică

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873

momentele compozițional, structural (relațional) și hermeneutic de elaborare a sensului. Cronologia celor trei este parcursă de la 1 la 3 de către autor și de la 3 la 1 de către cititor. Cele trei clase intertextuale sunt: o intratextul cuprinde elementele inferioare dimensional textului (lexie, frază, capitol etc.); o textul privit în unitatea sa; o intertextul stabilit relațional, în "societatea" textelor, sub cerul genurilor, epocilor, bibliotecii universale etc. (Vom prelua pentru necesitățile hermeneuticii asupra prozei eminesciene noțiunile de intratext și intertext, considerând că linia de

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
la noi, Cristina Hăulică (1981, pp. 26-27) propune noțiunea de text-fragment pentru a urmări fenomenul intertextual. Unul după altul, diferite tipuri dimensionale vor putea îndeplini rolul acesta: o secvența (dimensiona lizare arbitrară, conformă necesităților momentane și corespunzând, în linii mari, lexiei lui Barthes; ea este inferioară, din punct de vedere cantitativ, unității textuale; o unitatea textuală (denumire convențională, care va fi atribuită oricărui fragment textual de dimensiuni reduse, care să poată fi considerat în termenii teoriei tradiționale o unitate literară independentă

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
tipul ansamblului analizat, vom avea mai cu seamă în vedere speciile prozei scurte; o textul total produs de scriitura aceluiași "autor" ("operele complete" ale acestuia) și deschis, în același timp, către marele TEXT universal (infinit) reprezentat de civilizația umană. În ceea ce privește lexia, Cristina Hăulică (1981) o atribuie lui Roland Barthes (1970 și 1973), Théodore Thvilitis (1998) îl invocă pe Francois Rastier (1987) (elementele fiecărui nivel textual sunt interpretate în contextul entității de nivel textual superior), pentru ca autorul Semanticii interpretative să îl invoce

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
lui Roland Barthes (1970 și 1973), Théodore Thvilitis (1998) îl invocă pe Francois Rastier (1987) (elementele fiecărui nivel textual sunt interpretate în contextul entității de nivel textual superior), pentru ca autorul Semanticii interpretative să îl invoce pe Bernard Pottier (1974) cu lexiile simplă, compusă, complexă, textuală. Ca și pentru intertext, și în cazul lexiei, Roland Barthes manifestă o generozitate noțională care o face atractivă prin dimensiunea arbitrară (după necesități), dar nu o ajută deloc. Dacă pentru autorul Semanticii generale, lexia compusă corespunde

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Francois Rastier (1987) (elementele fiecărui nivel textual sunt interpretate în contextul entității de nivel textual superior), pentru ca autorul Semanticii interpretative să îl invoce pe Bernard Pottier (1974) cu lexiile simplă, compusă, complexă, textuală. Ca și pentru intertext, și în cazul lexiei, Roland Barthes manifestă o generozitate noțională care o face atractivă prin dimensiunea arbitrară (după necesități), dar nu o ajută deloc. Dacă pentru autorul Semanticii generale, lexia compusă corespunde unui cuvânt compus/locuțiune, lexia complexă ar trimite la o secvență în

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
1974) cu lexiile simplă, compusă, complexă, textuală. Ca și pentru intertext, și în cazul lexiei, Roland Barthes manifestă o generozitate noțională care o face atractivă prin dimensiunea arbitrară (după necesități), dar nu o ajută deloc. Dacă pentru autorul Semanticii generale, lexia compusă corespunde unui cuvânt compus/locuțiune, lexia complexă ar trimite la o secvență în curs de lexicalizare, iar cea textuală deja atinge dimensional și semantic enunțul sau textul, pentru Roland Barthes, lexia este...quelque chose, nedefinit, dar convenabil: unitate de

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Ca și pentru intertext, și în cazul lexiei, Roland Barthes manifestă o generozitate noțională care o face atractivă prin dimensiunea arbitrară (după necesități), dar nu o ajută deloc. Dacă pentru autorul Semanticii generale, lexia compusă corespunde unui cuvânt compus/locuțiune, lexia complexă ar trimite la o secvență în curs de lexicalizare, iar cea textuală deja atinge dimensional și semantic enunțul sau textul, pentru Roland Barthes, lexia este...quelque chose, nedefinit, dar convenabil: unitate de lectură, "acest decupaj (...) nu va implica nicio

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
o ajută deloc. Dacă pentru autorul Semanticii generale, lexia compusă corespunde unui cuvânt compus/locuțiune, lexia complexă ar trimite la o secvență în curs de lexicalizare, iar cea textuală deja atinge dimensional și semantic enunțul sau textul, pentru Roland Barthes, lexia este...quelque chose, nedefinit, dar convenabil: unitate de lectură, "acest decupaj (...) nu va implica nicio responsabilitate metodologică, pentru că el are ca obiect semnificantul. Lexia va cuprinde uneori câteva cuvinte, alteori câteva fraze; dimensiunea va fi în funcție de cum ne este comod

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
de lexicalizare, iar cea textuală deja atinge dimensional și semantic enunțul sau textul, pentru Roland Barthes, lexia este...quelque chose, nedefinit, dar convenabil: unitate de lectură, "acest decupaj (...) nu va implica nicio responsabilitate metodologică, pentru că el are ca obiect semnificantul. Lexia va cuprinde uneori câteva cuvinte, alteori câteva fraze; dimensiunea va fi în funcție de cum ne este comod; va fi suficient ca ea să ne ofere cel mai bun spațiu posibil unde putem observa sensurile" (Barthes: 1970, pp. 20-21). Lexia depinde de

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
obiect semnificantul. Lexia va cuprinde uneori câteva cuvinte, alteori câteva fraze; dimensiunea va fi în funcție de cum ne este comod; va fi suficient ca ea să ne ofere cel mai bun spațiu posibil unde putem observa sensurile" (Barthes: 1970, pp. 20-21). Lexia depinde de densitatea conotațiilor, care, la rândul lor, variază în funcție de momentele textului. Unități semantic-textuale depind de entropia semantic-textuală...ceea ce duce, inevitabil, la metafore: textul este un cer, plat și profund, în același timp, infinit (de n-am uita să renunțăm

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
și pe noi, peste 40 de ani, de impresionism critic vreun lector înclinat spre taxinomii)...măcar dacă s-ar fi oprit la țesătură (imaginea etimologică a textului), cititorul ar fi fost ajutat de simțul tactil, pe când așa, infinitul îl inhibă. Lexia lui Barthes pare să fie o parte dintr-un întreg curgător și adânc, o secvență dintr-un tot infinit. Sunt neliniștitor de nedefinite: și întregul, și partea. Marc Eigeldinger (1987, 15) sistematizează cinci câmpuri intertextuale: o câmpul intertextual literar: roman

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
estetice, în cazul nostru) care derivă atât din continuitate, cât și din diferență" (Hutcheon: 1997, 99). Intertextul presupune acțiune reciprocă vechi-nou, unul îl pune în valoare pe celălalt. Este o dialectică (asemeni oricărei dialectici, ambiguă, cf. Gilbert Durand ) altul/același. Lexie. Mitemă. Secundă. Motiv literar. Teoria literaturii, prin natura obiectului ei, nu atinge exactitudinea altor științe, în sensul că nu face aprecieri matematice, în ciuda demersurilor de operaționalizare a unor concepte, de altfel, dificil de cuantificat. Să luăm, de pildă, entropia 8

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
încercare. Și din acest motiv ne-am limitat cercetarea la intratextualitate: având în față hipotextul, hipertextul, dar și drumul parcurs între ele, mecanismul intertextual devine mai vizibil, cu toate "rotițele" lui. Un punct de plecare l-ar putea constitui utilizarea lexiei ca unitate de măsură a intertextului. Cristina Hăulică echivalează conceptul barthesian cu secvența, cu atât mai mult cu cât aceasta este convenabilă, ca dimensiune: arbitrară, pliată pe necesitățile analizei. Pentru lexie interpretarea este relativ eseistică: "segment continuu și în general

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Un punct de plecare l-ar putea constitui utilizarea lexiei ca unitate de măsură a intertextului. Cristina Hăulică echivalează conceptul barthesian cu secvența, cu atât mai mult cu cât aceasta este convenabilă, ca dimensiune: arbitrară, pliată pe necesitățile analizei. Pentru lexie interpretarea este relativ eseistică: "segment continuu și în general foarte scurt (o frază, o porțiune de frază sau maximum un grup de trei sau patru fraze). Aceste segmente sunt unități de lectură (s.n.), fapt pentru care le-am numit lexii

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
lexie interpretarea este relativ eseistică: "segment continuu și în general foarte scurt (o frază, o porțiune de frază sau maximum un grup de trei sau patru fraze). Aceste segmente sunt unități de lectură (s.n.), fapt pentru care le-am numit lexii. O lexie este evident un semnificant textual, [...], trebuie să acceptăm să decupăm semnificantul fără decupajul subiacent al semnificatului". Lexia, această generoasă entitate (inter)textuală, poate atinge dimensiuni reduse. Întrebarea este: cât de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
este relativ eseistică: "segment continuu și în general foarte scurt (o frază, o porțiune de frază sau maximum un grup de trei sau patru fraze). Aceste segmente sunt unități de lectură (s.n.), fapt pentru care le-am numit lexii. O lexie este evident un semnificant textual, [...], trebuie să acceptăm să decupăm semnificantul fără decupajul subiacent al semnificatului". Lexia, această generoasă entitate (inter)textuală, poate atinge dimensiuni reduse. Întrebarea este: cât de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în cronotehnologie), ne

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
maximum un grup de trei sau patru fraze). Aceste segmente sunt unități de lectură (s.n.), fapt pentru care le-am numit lexii. O lexie este evident un semnificant textual, [...], trebuie să acceptăm să decupăm semnificantul fără decupajul subiacent al semnificatului". Lexia, această generoasă entitate (inter)textuală, poate atinge dimensiuni reduse. Întrebarea este: cât de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în cronotehnologie), ne interesează submultiplii și multiplii ei. În spațiul mitului, unitatea-reper ar fi mitema, care descrie cele mai mici

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
pentru care le-am numit lexii. O lexie este evident un semnificant textual, [...], trebuie să acceptăm să decupăm semnificantul fără decupajul subiacent al semnificatului". Lexia, această generoasă entitate (inter)textuală, poate atinge dimensiuni reduse. Întrebarea este: cât de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în cronotehnologie), ne interesează submultiplii și multiplii ei. În spațiul mitului, unitatea-reper ar fi mitema, care descrie cele mai mici componente ale mitului, prezentări pe scurt ale succesiunii evenimentelor în narațiune. În comparatism, motivul literar este

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
descrie cele mai mici componente ale mitului, prezentări pe scurt ale succesiunii evenimentelor în narațiune. În comparatism, motivul literar este cea mai mică particulă a materialului tematic (Tomașevski apud De Grève: 1995, 20). Segmentul minim al repetării intertex tuale... submultiplii lexiei... Un cuvânt ? Se poate. De pildă, un titlu, un autor, vocabula producătoare (painjiniș). Dar ar fi un submultiplu prea extins, care încă poate fi divizat. Unitatea textuală (sau doar semantică ?) pe care o căutăm are un exponent atât de ridicat

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]