196 matches
-
au loc numeroase festivaluri ce atrag un număr mare de pelerini la Srirangam. Printre aceste festivaluri se numără: "Vaikunta Ekadeshi" (decembrie-ianuarie), "Rathothsavam" (ianuarie-februarie), "Brahmotsavam" (martie-aprilie), "Vasanthothsavam" (mai-iunie) și "Jyestabisheka" (iunie-iulie). În timpul acestor festivaluri au loc procesiuni prin oraș, servicii religioase, libații ale idolilor, dăruirea de ofrande și diverse spectacole.
Templul Sri Ranganathaswamy () [Corola-website/Science/336460_a_337789]
-
chiar și în timpul abandonării Daciei, au continuat să refacă și să întrețină unele cetăți importante de la nord de Dunăre, precum Drobeta. În Templul principal din Drobeta, la începutul celui de-al doilea război dacic (105 - 106 d.C), este menționată libația (jertfa) celebrată de Împăratul Traian, o jertfă pentru care istoricii, încă astăzi, nu pot preciza sigur scopul religios: consacrarea podului construit peste Dunăre, mulțumire pentru respingerea unui atac dacic împotriva castrului, o binecuvântare pentru familia imperială, fie o jertfă în
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
jertfă pentru care istoricii, încă astăzi, nu pot preciza sigur scopul religios: consacrarea podului construit peste Dunăre, mulțumire pentru respingerea unui atac dacic împotriva castrului, o binecuvântare pentru familia imperială, fie o jertfă în onoarea zeiței Virtuții și a Onoarei. Libația (jertfa) implica sacrificarea a trei animale masculine, un porc, un berbec și un taur, care erau purtați în procesiune sacră în locul unde credincioșii voiau sa fie purificați.. Înainte de retragerea autorităților civile romane din Dacia (271 d.C.) creștinismul, deși avea adepți
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
altele fiind folosite de către stat, altele fiind dărâmate și distruse, inclusive comorile și obiectele artistice valoroase, ca faimosul temple al zeului Serapis, Serapeum. În 392, Teodosiu a promulgat un ultim edict pentru interzicerea definitive a sacrificiilor, arderii tămâii, atârnarea ghirlandelor, libațiilor, divinațiilor, practicarea lor fiind considerate o ofensă adusă împăratului și sacrilegii chiar dacă el însuși a introdus un obelisc în Hipodromul de la Constantinopol, ce aparținuse templului de la Karnak din timpul domniei faraonului Tutmes al III-lea. În 393 s-au organizat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
frapieră cu trei sticle de vin-pelin, din comerț, la gheață, apă minerală, un tirbușon, precum și un platou cu cașcaval, cu jambon feliat, cu pâine, cu măsline și cu un mezelic tare și uscat, probabil ghiudem. Plus paharele suplimentare, absolut trebuincioase libației. Hai noroc și la mulți ani, fiindcă p...la e pe bani! reeditează gazda Patru-Dește un alt leit-motiv, din repertoriul creației poetice diseminate treptat în foclor, a Lunganului. Pentru Boss, un suc, un ness, o apă, cu scuzele mele! Am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu o ucidere a acestuia în inconștient. Nu e nici o exagerare aici, pentru că Freud demonstra încă din studiul Totem și tabu că trebuie să-ți ucizi tatăl pentru a deveni tatăl Operei tale. Extinzând raționamentul, să conchidem că festinurile și libațiile din Hanu-Ancuței sau din oricare scriere sadoveniană se constituie într-un imens prânz totemic. Din cealaltă perspectivă, a relației de profundă devoțiune față de Profira Ursaki, aceasta are ca rezultantă inegalabilele pagini de natură din întreaga sa creație, care îl singularizează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
argint ori de fum celebrate de cea mai mare parte a oamenilor. Moare la puțină vreme după aceea, la șaptesprezece ani. Se pare că s-a bucurat de onorurile aduse unor zei, beneficiind de temple, altare, sanctuar, muzeu, sărbători, sacrificii, libații, banchete, cântece, imnuri... Clement din Alexandria, la fel de înverșunat în a-i critica pe gnostici, salvează în mod miraculos câteva din ideile susținute de acest „Rimbaud gnostic”, după expresia plastică a lui Jacques Lacarrière. Printre acestea, abolirea proprietății și critica radicală
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a unui tânăr care servește de mediator 23, prezența câinelui lângă poartă, așteptarea pe prag, apoi rugămințile, pregătirea ospățului, consumarea și terminarea acestuia, băutura de după masă, schimbul de informații, distracția și amuzamentul, binecuvântarea gazdei de către vizitator, participarea comună la o libație sau la un sacrificiu, scena băii, dorința gazdei de a prelungi șederea oaspetelui, cadourile, masa de dinaintea plecării și libațiile, conducerea oaspetelui până la următoarea destinație. O micro-scenă poate fi, de altfel, descompusă în mai multe elemente. Astfel scena numită recepția include
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
consumarea și terminarea acestuia, băutura de după masă, schimbul de informații, distracția și amuzamentul, binecuvântarea gazdei de către vizitator, participarea comună la o libație sau la un sacrificiu, scena băii, dorința gazdei de a prelungi șederea oaspetelui, cadourile, masa de dinaintea plecării și libațiile, conducerea oaspetelui până la următoarea destinație. O micro-scenă poate fi, de altfel, descompusă în mai multe elemente. Astfel scena numită recepția include momentul în care gazda îl zărește pe vizitator, cel în care ezită dacă să-i ofere ospitalitate, cel în
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și de androginie, Dumuzi și Amos, Adonis și Attys reprezintă principii și profesiuni înainte de toate, nu biografii individualizate. Dumuzi se delimitează și atîta tot de demonii Galla, spirite ale răului și ale morții. Aceștia nu cunosc hrana binefăcătoare, apa pentru libații, colacul ca jertfă ritualică, nici „dulcea” iubire omenească; prin urmare, se opun, tot la nivelul principiilor, comportamentului stimulator de viață ce-l caracterizează pe zeul-păstor, Dumuzi. Osiris se diferențiază și el de Seth, fie direct, fie prin intermediul fiului său, Horus
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un tain de vin recomandat de cărțile sacre, deoarece erau în același timp și sacerdoți. Abia sub domnia lui Psammeticos au început și ei să bea; mai înainte de aceasta, vinul nu le era îngăduit și nu-l foloseau nici pentru libații, convinși fiind că nu este pe placul dumnezeirii, deoarece sîngele titanilor, cei care, odinioară, s-au luptat cu zeii, amestecîndu-se cu seva pămîntului, a făcut să crească vița de vie”. Despărțirea, hotărît vizibilă, de comportament destinal între egipteni și daci
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
împreună cu soarele. Ea are forma unei porți deschise. Căci tocmai aceasta e destinația ei: să-i facă pe cei vii să comunice cu morții. Poartă falsă, dar comunicare veritabilă și verificabilă, dala era dotată cu o gură prin care apa libațiilor putea curge spre camera defunctului. Putem vedea această punere în scenă ca pe expresia unui legământ înscris de la origine în centrul imaginii: să deschidă o trecere între invizibil și vizibil, între înfricoșător și liniștitor. Comutator al cerului și al pământului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau lângă o fântână este o imagine exemplară a "Paradisului"; în Mesopotamia, replica acestei imagini este grădina cu un arbore sacru și un izvor păzite de Regele-Grădinar, reprezentându-l pe Dumnezeu (...) Mai semnificativă este, totuși, noua interpretare a "setei sufletului". Libații funerare pentru a potoli setea morților sunt atestate în numeroase culturi. Credința că "Apa Vieții" asigură învierea eroilor este răspândită, de asemenea, în mituri și folclor"888. În nuvelă, sursa fantasticului folcloric este evidentă în alegerea izvorului "dătător de puteri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
somnului dulce”, totodată: „Detestat mai mult decât oricare alt zeu”2. Pindar a putut spune despre primul, nu fără Încântare: (B) „a fost considerat zeul cel mai binevoitor pentru oameni”3. Iată și motivul pentru care Euripide scrie: „Au Încetat libațiile și cântările În amintirea celor morți, Nu sunt bine primite de Apollo cel cu păr bălai...” 4. Și Înaintea lui Euripide, iată ce spusese mai demult Stesichoros: „Jocuri, dănțuiri, cântece, iată ce Îi place nespus lui Apollo: Hades a dobândit
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor, care Înconjura mecanismul de țâșnire a jetului de apă curgătoare 2 de unde oamenii obișnuiau să ia apă pentru libații și aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete”. Într-un fel oarecare, prea savant Însă, Simonide o numeștepe Kleio ( D) „preasfânta” supraveghetoare a băilor și spune așa: „Este invocată
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vorba de un mare și Îndrăzneț sacrilegiu. Este absolut ridicol, prietene, să credem că Apollo, pentru că a ucis o bestie, a fost nevoit să se refugieze la hotarele Greciei din nevoia de a se purifica, că a săvârșit acolo anumite libații, Întocmai acelor oameni care Încearcă printr-o anumită ispășire să-i Îndepărteze și să-i liniștească pe demonii furioși, din nevoia de a se purifica. Este aici vorba de așa-numiții daimoni «justițiari» neiertători șalastoresț, (C) răzbunători ai sângelui vărsat
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mult ca sigur, un corespondent și în partea ruptă din vechime). Prin proporționarea echilibrată, prin atenta și realista reliefare a detaliilor anatomice, credem că e vorba de un vas cu destinație specială, cultică, cel mai probabil un vas folosit la libațiile diferitelor manifestări legate de cultul fertilității și fecundității, aduse de comunitățile neoliticului timpuriu din arealul anatoliano-balcanic. Vasele antropomorfe întruchipau femeia cu toate atributele sale, „femeia-mare divinitate-glie” și jucau un rol esențial în practicile cultuale (M. Eliade, 1992b, p. 307-330; V.
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
-se un spațiu-timp sacru, condus de un preot, un lider spiritual, un rege. Aici rețelele cosmice și telurice fac posibilă fuziunea între timp și eternitate. Aici au loc inițierile. Apoi s-au adăgat statuile, inscripțiile, imaginile, ustensile pentru sacrificii și libații, drumuri pentru procesiuni, locuri unde inițiații dansează sau retrăiesc dramele sacre și de unde se observau stelele. Templele sunt loc de întâlnire, de împărtășire a căutării luminii după un demers ritual. În afara timpului el permite cercetarea sinelui întru descoperirea spiritualității. Ritualul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
renaște să domine acel unic, ființa cosmică aflată pretutindeni. Dragostea care se refuza universului lui Eminescu se desfășoară indiferent între care spirite imateriale ce sălășluiesc acolo, chiar și între ruinele neantului: "Saturnii morții în asfințit învie/ În cimitir de stele-aud libații". Într-o liniște tainică poetul trece peste apele cele mari, călătorind în sine, "la cerul negru steaua mea se-ascunde / Doar o presimt și nu o descifrez / Ea, cheia tainelor, mă trage-n miez / Și-alunec peste apele afunde". Gândurile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gropi în pământ folosite pentru focul sacrificial și altele pentru colectarea sângelui victimelor în Grecia, Iran și Arabia preistorice înconjurau un altar cu unul, trei, patru sau mai multe picioare, cu suprafața netedă sau prevăzută cu drenuri pentru sânge și libațiile lichide, cu platouri pentru ofrandele solide; pot fi rotunde sau dreptunghiulare sau ca în ritualul vedic de forma unei păsări cu aripile întinse, făcute din stâncă, lemn, bronz, aur, fier, alabastru, marmură, în creștinism sunt rectangulare, în rosicrucianism și unele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
face o vizită bunicului său Atlas sau mamei sale Maia în Arcadia-îi răspunse soția sa Hera. -Nici vorbă, nici vorbă, mama ești tu. Despre subiectul acesta nu vreau să mai discut-ripostă Zeus. Între timp Hermes sta în camera sa aducând libații, făcea incantații nu zeilor, căci el însuși era zeu, acest ritual era destinat altor entități dorind să facă lumină în viața sa. Îl inundase o lumină vie, minunată enormă. Odulce toropeală îl cuprinse, și atunci avu o viziune, i se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
unor naratori secundari, reflectori ai biografiei personajului. Anecdotica e pletorică și, la urma urmei, comună: viața studențească predecembristă și existența precară, frustrantă din anii postdecembriști, trăite de un tânăr chinuit de incertitudini și aspirații generoase, mici aventuri, povești de amor, libații bahice, un caz de arivism politic (al unui cadru universitar) etc. - toate supuse comentariului auctorial. Susținut de un patos omniprezent, venit dintr-o oximoronică jubilație decepționistă suscitată de confruntarea cu marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
4, d'une sévère neige /Sainte Geneviève tapiserie Péguy seceta, tirania se întrece pe sine, prea subtilă se părăduiește singură, Hai să bem, hai să bem / Nicăieri să nu plecăm / Nicăieri nu ne grăbim / Toarnă un pahar de vin, măi! libația de comandă politică, Hai să bem, hai să bem! Valea Florii 6, scuzați! Ronaldo 9 adoarme lîngă mine de autobuz-fier-om, portocalele mecanice sărace nu de averi, sărace de mîngîieri Grigore Vieru, averi particulare la ciborgi proprietățile lor particulare, generalul Somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lăcașul] sfânt [împreună] cu căpetenia care va veni și [toate] vor pieri în prăpăd, iar până la sfârșitul războiului rânduit [vor fi] nimiciri. 27Și el va întări un legământ cu mulți, o săptămână, iar la mijlocul săptămânii vor înceta jertfa mea și libația (Δ2ΖΦγϑ∀∴ :≅ Λ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ΦΒ≅<∗Ζ), iar pe locul sfânt [va sta] urâciunea pustiirii (∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™< ƒΔ0:φΦγΤ <), iar până la sfârșitul veacului va fi rânduit un sfârșit pustiirii (6∀ℜ ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η 6∀4Δ≅¬ ΦΛ<ϑΞ8γ4∀ ∗≅2ΖΦγϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
flancate de lei și de grifoni, legați heraldic"54. Cultul morților juca un rol considerabil. Coqwile erau introduse prin tavan în sălile profunde ale osuarelor. Ca și în altă parte, în Asia Mică și în regiunea Meditcranei morții beneficiau de libații subterane. Cei vii puteau coborî în anumite camere, înzestrate cu bănci pentru cult. Probabil că oficiul funerar se desfășura sub auspiciile Zeiței (cf. § 35). Mormântul unui rege-preot din Cnossos, tăiat în stâncă, comporta o criptă cu coloane, al cărei tavan
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]