36 matches
-
lui Dionysos. Ea era, de asemenea, cea mai importantă. Prima zi se numea Pithoigia, deschiderea butoaielor de pământ (piâhoî) în care se păstra vinul de la recolta din toamnă. Se aduceau butoaiele în sanctuarul lui "Dionysos din mlaștină" pentru a face libațiuni zeului, și apoi se gusta vinul cel nou. În ziua a doua (Choes, "urcioarele") avea loc un concurs de băut: băutorii aveau câte un urcior care era umplut cu vin, și la un semnal ei înghițeau cât mai repede cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de transfigurare care îi revelează ființa. În plus, gestul de a bea din paharul tânărului (numai, acel cu referire la tânărul care are revelația identității mitice a Leanei, sunt indici grafematici de atenționare a lectorului) reface "ritualul mistic al zeului, libațiunea"529. Într-o astfel de interpretare, numele personajului feminin poate fi pus în relație cu o sărbătoare dionisiacă (în dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele lui Dionysos ca ho didoùs tòn oīnos, cel care dă vinul 530), Lenaion, Leneienele; Heraclit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și de criticii-evrei care conduceau „primul organ” al U. Scriitorilor cu îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM” sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vreo patru luni, la castelul Pelișor, fericit și ușor îmbătat de succesul Franciscăi, împreună cu Nina Cassian și Geo Dumitrescu, cu care făceam partide amuzante de biliard și apoi urcam la Riegler, un restaurant-cabană în afara „patrimoniului fost-regal”, unde petreceam în prelungite libațiuni, până spre orele mici ale dimineții. Ni se asociau, uneori, scriitori precum Pop Simion, vice-președinte, pe atunci, al U. Scriitorilor, N. Velea și alții, în trecere pe la Pelișor. Niciodată Preda, ce ocupa un somptuos apartament, împreună cu soția lui de atunci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sub masă. Îmi mențin forma, iar inspirația mi se frăgezește, spunea el. Cu toate că a veni în Naipu echivala pentru bucureșteanul din centru cu o expediție temerară, eram vizitați destul de des de amicii noștri literari. Se încingeau nesfârșite discuții presărate cu libațiuni, desigur, până la ivirea zorilor. Au fost pe acolo Breban, Ilie Constantin, Matei Călinescu, Hagiu și mulți alții. Cred că și Eugen Simion ne-a vizitat. În 1962, în primăvară, colonia din Naipu s-a desfăcut. Eu m-am mutat în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe cât posibil) de erorile în care aș fi putut cădea. Nu spun că dejunurile noastre erau congrese de îngeri sau înțelepți. Ar fi absurd. La vârsta noastră, în cadrul și în condițiile în care ne găseam, ele se terminau adesea în libațiuni prelungite. Cât de idealistă să fie, tinerețea rămâne în primul loc senzuală. Ceea ce pot afirma însă, e că dezordinea noastră, în lucrurile aceste, n-a mers niciodată până acolo unde ne-ar fi putut pune sufletele în mare pericol. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
secole celebru, nu s-a terminat altfel; că expunerea lui Socrat asupra Iubirei nu-și datorește, în mare parte, frumusețea decât bunei dispoziții a comesenilor (să nu uităm că o parte din ei se găseau în a doua noapte de libațiune); și că târziu noaptea, pe lună, plecând de la casa amicului lor Agathon, prin străzile înguste ale vechei Atene, atât divinul Platon cât și înțeleptul Socrate, cât și Phedru, Pausanias, Aristofan și cine va mai fi fost cu ei, n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Balan, președintele Comitetului orășenesc de cultură și educație socialistă. Acesta ne apăra, din motive obiective. Confruntări aproape zilnice, cu perspectiva de a fi arbitrați la nivel superior, de alte foruri. Le stricam atmosfera de dolce far niente, eram martori ai libațiunilor, vedeam cum se luau bani de la vizitatori și nu se dădeau bilete. Trebuia să plecăm, și noi nu vroiam să pricepem aceasta!... Nu puteam scrie prin poștă profesorului, care era adevărata stare de lucruri. 953 mici de provincie. Ele vin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care ritualurile sunt riguros respectate. Diferențe notabile disting totuși cele două scene: ospitalitatea lui Nestor se caracterizează prin simplitate, în timp ce fastul și bogăția lui Menelau îl copleșesc pe Telemah. Primirea lui Nestor se face mai întâi de toate sub semnul libațiunilor și sacrificiului (îndelung descris), iar ospățul însuși este evocat foarte rapid, pe când la Menelau, nu se face nici un sacrificiu, iar ospățul este pus în prim-plan. Ospitalitatea lui Nestor este mai călduroasă, mai personală (însuși Nestor și familia sa se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cel dintâi și-i luă pe amândoi de braț, îi puse la masă lângă frate-său Trasimede și lângă Nestor, pe blănurile aruncate pe nisipul țărmului" (3.34-39)44. Li se servesc măruntaie, vin într-o cupă de aur, și libațiunile încep atunci, urmate de un ospăț superb cu fripturi. Din acest moment oaspeții îndestulați pot fi întrebați: "Oaspeți, cine sunteți și de unde veniți de pe întinsul mării? Umblați voi cu o treabă, ori hoinăriți ca hoții și îi jefuiți pe oameni
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu se tem de indignarea legitimă a oamenilor, nici de pedeapsa zeilor, ("umblați după nevastă-mea și n-aveți nicio teamă de zeii care stăpânesc cerul" (22.40))99*, sunt ființe fără sfială și fără rușine. În toată această orgie, libațiunile nu au nici un sens religios și arată doar că această manieră profană de a bea și mânca face din pretendenți niște sălbatici care nu cunosc instituțiile, justiția și măsura proprii omului. Crima se întoarce împotriva criminalilor, armele răzbunării fiind ele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]