36 matches
-
legat prin ritualuri și prietenie, oferind ajutor reciproc membrilor pe baza taxei de intrare (geld). În primul său uz cunoscut, undeva înainte de anul 450 d. Hr., termenul ghildă semnifica o masă rituală legată de sacrificiile religioase. Aceasta era acompaniată de libațiuni religioase și de cultul morților. Banchetul sacru, semnificând solidaritatea socială, a fost și a rămas de-a lungul întregului Ev Mediu marca esențială a tuturor ghildelor, cunoscute totodată și sub numele de convivia. Deși de facto ghildele meșteșugarilor au devenit
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de sculpturi în piatră, reprezentând femei culcate într-o rană. Dar descoperirea cea mai senzațională este enorma statuie a unei femei - cu siguranță o zeiță - așezate. Săpăturile au relevat un cult elaborat, cu sacrificii de animale, ofrande de hrană și libațiuni, rituri de incubație și de divinație, indicând existența unui coq) sacerdotal important și bine organizat. Cultul morților juca probabil rolul central, în remarcabila necropolă de la Hal Saflieni, numită acum Hypogeu și cuprinzând mai multe săli tăiate în stâncă, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sub regalitate, când auzim vorbindu-se de prostituția sacră a celor două sexe. Sanctuarele sunt clădite după modelele canaaneene. Ele comportă un altar, massebah (pietre ridicate), asherah (stâlpi din lemn simbolizând-o pe zeița canaaneană cu același nume), vase pentru libațiuni. Printre obiectele rituale, reținem pe cele mai importante: teraphim-ii (idoli sau măști) și efod-urilc (la început un veșmânt aplicat idolului), în jurul sanctuarelor se organizează personalul cultual care le și păzește. E vorba, în primul rând, de preoți și de leviți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Dionysos. Ea era, de asemenea, cea mai importantă. Prima zi se numea Pithoigia, deschiderea butoaielor de pământ (piâhoî) în care se păstra vinul de la recolta din toamnă. Se aduceau butoaiele în sanctuarul lui "Dionysos din mlaștină" pentru a face libațiuni zeului, și apoi se gusta vinul cel nou. În ziua a doua (Choes, "urcioarele") avea loc un concurs de băut: băutorii aveau câte un urcior care era umplut cu vin, și la un semnal ei înghițeau cât mai repede cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sub masă. Îmi mențin forma, iar inspirația mi se frăgezește, spunea el. Cu toate că a veni în Naipu echivala pentru bucureșteanul din centru cu o expediție temerară, eram vizitați destul de des de amicii noștri literari. Se încingeau nesfârșite discuții presărate cu libațiuni, desigur, până la ivirea zorilor. Au fost pe acolo Breban, Ilie Constantin, Matei Călinescu, Hagiu și mulți alții. Cred că și Eugen Simion ne-a vizitat. În 1962, în primăvară, colonia din Naipu s-a desfăcut. Eu m-am mutat în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și de criticii-evrei care conduceau „primul organ” al U. Scriitorilor cu îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM” sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vreo patru luni, la castelul Pelișor, fericit și ușor îmbătat de succesul Franciscăi, împreună cu Nina Cassian și Geo Dumitrescu, cu care făceam partide amuzante de biliard și apoi urcam la Riegler, un restaurant-cabană în afara „patrimoniului fost-regal”, unde petreceam în prelungite libațiuni, până spre orele mici ale dimineții. Ni se asociau, uneori, scriitori precum Pop Simion, vice-președinte, pe atunci, al U. Scriitorilor, N. Velea și alții, în trecere pe la Pelișor. Niciodată Preda, ce ocupa un somptuos apartament, împreună cu soția lui de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o „masă bună” însemna, în rândul claselor populare, o masă hrănitoare, copioasă și nu foarte echilibrată. Dacă sâmbăta și duminica trebuia să se mănânce „bine”, de sărbători băutura trebuia să curgă în valuri, „traiul bun”, în sens popular, implicând vesele libațiuni, excese ale plăcerilor palatului... gurii 18. Gargantua făcut de râstc "Gargantua făcut de râs" În mod evident, acest epicurism gargantuesc nu mai este la modă, el și-a pierdut prestigiul, minat de normele sanitare și estetice ale vremurilor noastre. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
identitate. Dar ceea ce e valabil pentru reuniunile tehno este oare și pentru alte sărbători? Cu siguranță, nu. Excesul constă „în legea însăși a sărbătorii”, afirma Caillois 34, subliniind că, în formele ei tradiționale, aceasta nici nu era de conceput fără libațiuni abundente și festinuri pantagruelice, lubricitate și impudoare, încăierări și gesticulări violente. În secolul al XIX-lea, când serbările carnavalului erau înfloritoare, aceste practici erau încă în vigoare. Acum, lucrurile s-au schimbat: gata cu mesele în cursul cărora se consumau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
carte "Clasici români din secolele XIX și XX". Nu altflel vor fi evoluat tinerii debutanți și colegi de generație Matei Călinescu, Eugen Simion etc. Gabriel Dimisianu nu pregetă să dedice nenumărate pagini tip flash-uri, anecdotică spumoasă, călătorii (în Cuba), libațiuni, întâlniri, pelerinaje, funeralii, credincioasă recunoștință, ferpar sau reconsiderare critică, unor figuri uitate și colegi de muncă precum poeții Marcel Mihalaș, de meserie inginer chimist, din al cărui "cerc" mai restrâns au făcut parte Valeriu Cristea, Lucian Raicu, bucovineanul Marin Tarangul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din alte țări au constituit scopul deplasării. Din contră, evenimentul de la Neptun a fost gândit ca un prilej pentru plimbări pe faleză (nu știu dacă a fost vreme de plajă), pentru retrageri, în pâlcuri, prin camerele de hotel pentru intense libațiuni. Cunosc de multă vreme crisparea scriitorului român atunci când e pus în situația de a dialoga pe marginea unor subiecte mai abstracte. Firește, nu e obligatoriu ca în orice scriitor să zacă un autor de ,arte poetice". Dar atunci de ce nu
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]