175 matches
-
multe vieți sfârșite și cu distrugerea țării lor. Cu toate acestea, ultimele negocieri pentru a obține un tratat de pace a obținut mai mult success decât eforturile anterioare. "Acordul Taif" a încercat să aplaneze problemele conflictului. Cu privire la reformele politice, majoritatea libanezilor erau conștienți că niște schimbări aveau să urmeze. Puterile distribuite în cele trei mari birouri guvernamentale ( președinte, prim ministru și purtător de cuvânt) erau modificate pentru a face aceste poziții egale. Reprezentarea parlamentară era împărțită egal între musulmani și creștini
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
avut efecte devastatoare asupra dominantei politice a maronitilor, este de înțeles că aceasta comunitate continua să fie o prezență creștină importanta în Orientul Mijlociu. Există o legătură puternică între biserică și comunitate. Rolul bisericii maronite este afectat de evenimentele comunității. Eșecul libanezilor să își resolve diferențele asupra identității și a statului, a lăsat tara deschisă interferențelor exterioare, care de multe ori au dus la un conflict. Cu toate acestea, comunitatea maronită va continua să facă față provocărilor, în încercarea de a-și
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
între Consiliul Național Sirian și reprezentanți ai Armatei Siriene Libere. Conform rapoartelor realizate de activiștii din Siria, în luna noiembrie 2011 s-au înregistrat cele mai multe victime în ciuda împlicării masive a țărilor arabe în rezolvarea crizei siriene. Sunt răniți mortal civili libanezi în atacurile lansate de regimul sirian. Consiliul pentru Dreturile Omului condamnă atacurile regimului într-o ședință de urgență. Regimul acceptă condițiile protocolului Ligii Arabe și cere anularea sancțiunilor. Au loc proteste fără precedent la Universitatea din Alep, iar moscheea Ḍarīḥ
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
este urmat de expulzarea a 13 diplomați sirieni din Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, Turcia și Japonia. Susan Rice declară necesitatea unei intervenții militare în Siria chiar și fără împuternicirea Națiunilor Unite. Un grup de revoluționari sirieni anunță sechestrarea a 11 libanezi printre care se află cinci membri ai grupării Hezbollah. 6-15 iunie: Armata regimului și milițiile alawite (shabihah) sunt acuzate de masacrul din satul al-Qubeir din provincia Hama, în care sunt ucise 140 de persoane printre care copii și femei. O
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
militar pro-guvernamental în spațiul cibernetic și a fost considerată mult timp dușmanul grupului de hackeri Anonymous. Din cauza legilor de cenzurare a internetului, 13.000 de activiști ai internetului au fost arestați între martie 2011 și august 2012. Asasinarea prim-ministrului libanez Rafiq al-Hariri în 2005 de către agenții guvernamentali ai Siriei, au atras sancțiuni economice pentru Siria, iar producția și exportul de petrol au scăzut în consecință. Industria prelucrătoare este diversificată (produse alimentare și textile, televizoare, frigidere). Mari rafinării de petrol sunt
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
turci. Principalele culte sunt Islamul (dintre care 74% sunniți), cu 90%, Creștinism, Mozaism. În urma războiului civil, cca 1 milion de refugiați (în special creștini) au părăsit Siria. Sirienii sunt în general levantini băștinași, înrudiți cu cu vecinii lor direcți, precum libanezii, palestinienii, irakienii, maltezii și iordanienii. Siria are o populație de aproximativ 17.951.639 (2014 est.) arabi sirieni, alături de vreo 600.000 de arabi palestinieni, constituind împreună aproximativ 74% din populație (dacă sunt excluși creștinii sirieni). Creștinii băștinași vorbitori de
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Dor, „We”, (Noi) pe muzica și text de Nini și Dor, „Wildflower” (Floare sălbatică) - muzică și text de Nini și Dor. Ahinoam Nini este căsătorită cu dr. Asher Barak, medic pediatru și are doi copii. împreună cu Nabil Salameh, cântăreț arab libanez de origine palestineană (autorul muzicii formației RadioDervish) pentru activitatea lor pentru pace - în anul 2000
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
pe 3 februarie 1922 și a fost aprobat cu unele modificări pe 7 martie 1923, cu câteva săptămâni mai înainte ca cele două puteri să-și asume responsabilitatea pentru mandate pe 29 septembrie 1923. Tratatul prevedea ca rezidenții sirieni și libanezi să aibă aceleași drepturi de pescuit și navigație pe lacul Hula, lacul Tiberiada și râul Iordan ca și cetățenii mandatului Palestinei, guvernul Palestinei fiind însă responsabil pentru administrarea lacurilor. Mișcarea sionistă a făcut presiuni asupra francezilor și britanicilor pentru includerea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de 86% în rândul evreilor și de doar 22% în rândul arabilor palestinieni, cu o tendință continuă de creștere pentru cei din urmă. Prin comparației, arabii palestinieni aveau o situație mai bună decât egiptenii și turcii, dar mai proastă decât libanezii. Într-un clasament pentru anul 1939, Indicele dezvoltării umane îi plasa pe evreii palestinieni pe locul al 15-lea, pe arabii palestinieni pe cel de-al 30-lea, pe egipteni pe cel de-al 33-lea și pe turci pe
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
ridicată- 4 copii per femeie. Se observă o diversitate etnică surprinzătoare: etniile Wolof (43,3 %), Peuls (23,8 %), Sérères (14,7 %), Diolas (3,7 %), Malinkés (3,0 %), Soninkés (2,1 %) Manjaques (2%) și alte etnii mai puțin numeroase, dar și libanezi, francezi și chinezi care trăiesc preponderent în mediul urban. La sfârșitul anului 2007, 16.996 de francezi erau înscriși în Registrele de Evidență a Populației (inclusiv cei cu cetățenie dublă). În trecut, populația Senegalului era concentrată pe coastele Atlanticului, dar
Demografia Senegalului () [Corola-website/Science/319364_a_320693]
-
aibă strămoși orginari din această zonă. Ulterior, ultimii arabi dobrogeni au fost asimilați de populația musulmană conlocuitoare. În timpul epocii Nicolae Ceaușescu, numeroși studenți arabi au obținut burse de studiu din partea statului român. Majoritatea acestor arabi erau palestinieni, sirieni, sudanezi, egipteni, libanezi și iordanieni. Cei mai mulți s-au întors în patrie după încheierea studiilor. O mică parte s-a stabilit însă în România, cei mai mulți dintre ei profesând astăzi ca medici. După 1989, un mare număr de afaceriști arabi s-a stabilit în România
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
arabi.. De asemenea, există un număr semnificativ de arabi creștini. Aproximativ 5.000 de persoane cetățeni de state arabe trăiesc azi în România. Datele ultimului recensământ arată că, în 2002, în România se aflau 1180 de sirieni, 811 irakieni, 704 libanezi și 559 iordanieni. În urma conflictelor armate din Orientul apropiat, mulți arabi s-au refugiat în Romania împreună cu nevestele lor de origine română. Cele mai importante valuri de refugiați au fost în anii 2006 (din Liban), 2012 (din Siria) și 2014
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
persoane sărbătoreau Revelionul în club. Dintre cei 39 de oameni care au murit în timpul atacului, cel puțin 27 erau străini - o reflectare a aerului cosmopolit al clubului. Printre cei decedați se numără o israeliană de 19 ani, trei indieni, trei libanezi, o femeie cu dublă cetățenie franco-tunisiană și soțul ei tunisian, un național belgian, un cetățean din Kuweit, un canadian, un sirian, trei irakieni, un libian, doi marocani, un rus și cel puțin cinci saudiți. Paznicul ucis la intrarea în club
Atentatul din Istanbul (2017) () [Corola-website/Science/337383_a_338712]
-
muzică tradițională din Mauritania de la tatăl ei, căruia îi plăcea un amestec eclectic de muzică. Ca urmare, a crescut ascultând muzică clasica vestică, cum ar fi Beethoven, Chopin, Mozart, Vivaldi și Wagner, precum și muzică tradițională a unor artiști Berberi, Egipteni, Libanezi și Senegalezi. Ea a cântat de multe ori alături de părinții ei. Malouma a început să cânte ca un copil, efectuat pentru prima dată pe scenă când avea doisprezece și a început să apară în concerte solo cu un repertoriu tradițional
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
din centrul și vestul Liberiei este cel mai numeros grup etnic din această țară. Americano-liberienii, adică descendenții sclavilor americani eliberați și sosiți în Liberia în 1821 alcătuiesc numai 5% din populația Liberiei. Din comunitatea liberiană de afaceri fac parte mulți libanezi, indieni și alți africani. Există și 18.000 de europeni (albi). Cea mai importantă instituție de educație este Colegiul Cuttington, fondat de Biserica Episcopală din Statele Unite (echivalentul Bisericii Anglicane) în 1889. Campusul este în Suacoco, comitatul Bong, la 193 km
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
iar Comandantul ei era un general britanic, John Glubb Pașa. Oricum, forțele transiordaniene nu au invadat zonele alocate Statului Evreu, axându-se pe ocuparea Cisiordaniei și estului Ierusalimului, pe care ulterior Iordania le-a anexat. În nordul Palestinei, sirienii și libanezii au stat inițial aproape de frontieră. Irakienii au avansat până la Nablus-Jenin, dar nu au putut avansa mai mult. O încercare israeliană de a cuceri Jenin a fost respinsă (1-4 iunie). Sirienii și libanezii și-au reînceput ofensiva (iunie 6-10) și, împreună cu
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
le-a anexat. În nordul Palestinei, sirienii și libanezii au stat inițial aproape de frontieră. Irakienii au avansat până la Nablus-Jenin, dar nu au putut avansa mai mult. O încercare israeliană de a cuceri Jenin a fost respinsă (1-4 iunie). Sirienii și libanezii și-au reînceput ofensiva (iunie 6-10) și, împreună cu Armata Arabă de Eliberare, au ocupat Galileea. Legiunea generalului Glubb a ocupat mare parte din Vechiul Oraș al Ierusalimului fără a se lovi de împotrivire din partea evreilor ultrareligioși aflați acolo, și apoi
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
au fost siliți să se retragă din Ashdod (27 octombrie) și din Majdal (azi Așkelon) (5 noiembrie) și și-au concentrat forțele rămase în zona Gaza. La sfârșitul lui noiembrie, un armistițiu local a fost mediat între israelieni, sirieni și libanezi. La 1 decembrie, emirul Abdallah a anunțat unirea Transiordaniei cu palestinienii arabi de la vest de Iordan, noul stat urma să se numească Regatul Hașemit al Iordaniei. A adoptat de asemenea și titlul de „Rege al arabilor palestinieni”, spre dezgustul celorlalți
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
fost stabilite noile granițe ale Israelului, mai târziu cunoscute ca „linia verde”. FAI cucerise Galileea și Negev. Sirienii au rămas cu controlul bucății de teritoriu de-a lungul coastei de est a Mării Galileei, care original fusese alocată statului evreu, libanezii au ocopat o mică zonă la Rosh Hanikra și egiptenii au păstrat fâșia Gaza și încă mai aveau unele forțe militare în teritoriul Israelului. Iordania a deținut de acum înainte Cisiordania și Estul Ierusalimului, pe care le-a anexat. Egiptul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Otoman în secolul al XX-lea și a scăzut după înfrângerea armatelor arabe din Războiul de Șase Zile. Naționalismul arab a avut un fundament foarte extins și anume teza că toate popoarele arabofone reprezintă o singură națiune. Mișcare inițiată de libanezi de la Universitatea Americană din Beirut, cu activitate în Cairo, era preponderent intelectuală, constând în reevaluarea clasicilor arabi și studierea istoriei islamice. Istorici ca Hans Kohna și Carlton Hayes asociază naționalismului într-un mod aproape instinctiv factori ai spațiului geografic, ai
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
armata israeliană într-un război de guerilă de pe poziții întărite. Cel puțin 1300 de oameni și-au pierdut viața din cauza conflictului, cei mai mulți fiind cetățeni libanezi, infrastructura civilă libaneză a fost grav avariată și au fost dislocați aproximativ un milion de libanezi și 300.000 - 500.000 de israelieni. După încetarea focului, unele părți din sudul Libanului nu au mai putut fi locuite din cauza bombelor cu dispersie israeliene neexplodate. Pe 11 august 2006 Consiliul de Securitate al ONU a aprobat în unanimitate
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
de ostatici israelieni cu scopul de a obține un schimb de prizonieri, schimb care a și avut loc în 2004. În iunie 2005, o unitate de parașutiști din cadrul Armatei Israeliene, care opera în apropiere de Fermele Shebaa, a atacat trei libanezi care fuseseră identificați ca membri ai forțelor speciale Hezbollah, ucigând o persoană. Casetele video recuperate de parașutiști conțineau filmări cu cei trei care înregistrau descrieri detaliate ale zonei și „se purtau prostește”. De-a lungul următoarelor 12 luni, Hezbollah a
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
soldații capturați. Hezbollah a denumit atacul „Operațiunea Promisiuni Sincere” după promisiunile publice ale liderului Hassan Nasrallah făcute de-a lungul perioadei de un an și jumătate de dinainte de evenimente cu privire la capturarea unor soldați israelieni pentru a-i schimba cu patru libanezi ținuți prizonieri de Israel: Nasrallah a pretins că Israelul a încălcat o înțelegere anterioară cu privire la eliberarea acestor prizonieri și, cum încercările făcute pe cale diplomatică au eșuat, violența a rămas singura opțiune. Nasrallah a declarat: „Nicio operațiune militară nu va returna
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
a focului sub controlul Națiunilor Unite”. Un proiect de rezoluție care fusese influențat de planul libanez și care cuprindea prevederi referitoare la retragerea Israelului, acțiuni militare și eliberarea prizonierilor, a fost respins de Statele Unite ale Americii și de Israel. Mulți libanezi au acuzat administrația Statelor Unite ale Americii că a tras de timp pentru ca rezoluția de încetare a focului să nu fie adoptată și că a sprijinit atacurile executate de Israel. Într-un sondaj de opinie realizat la două săptămâni de la izbucnirea conflictului, numai
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
război» nu au niciun fundament. Același raport a arătat că "„Israelul trebuie să analizeze dacă vrea să continue să folosească bombe cu dispersie în viitor, întrucât modul actual de lansare nu se conformează regulilor internaționale”". Numărul morților în cazul civililor libanezi este dificil de stabilit întrucât cele mai multe cifre publicate nu au făcut nicio deosebire între civili și combatanți Hezbollah, nici măcar cele anunțate de guvernul libanez. Mai mult, luptătorii Hezbollah au fost identificați cu dificultate pentru că mulți nu purtau uniforme militare. Cu
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]