54 matches
-
de-a șaptea (a opta) Troie (de “carton”) și a cincea Rome și întoargerea Reginei din Saba în“regatul de aur” al Solomonarilor, via Roșia Montana, sub sabia psihotronică, într-o UE și Românie fracturată hidraulic, lovită, otrăvită, locuită de libărci și plină de lacuri de cianuri mari cât Monaco. Să fim serioși, cu asemenea“amazoane” războinice nu mai există sentimente umane. Alina Mungiu, în setea ei de răzbunare, pentru că a fost amenințată cu moartea de niște fanatici ortodocși, pentru că a
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
gură/ și mi-a făcut semn ca să tac.../ A sta lângă mine pe rogojină: -Pune-Mi pe răni mâna Ta./ Pe glezne-avea urme de răni și rugină,/ parcă purtase lanțuri, cândva.../ Oftând, Și-a întins truditele oase /pe rogojina mea cu libărci./ Prin somn, lumina, iar zăbrelele groase/ se lungeau pe zăpada Lui vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână,/ și mișunau păduchi și guzgani./ Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, /și am dormit o mie de ani.../ Când m-am trezit
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mi-a făcut semn ca să tac./ S-a așezat lângă mine pe rogojină :/ - Pune-mi pe răni mâna ta !/ Pe glezne-avea urme de cuie și rugină/ parcă purtase lanțuri cândva./ Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada Lui, vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de ani.../ Când m-am deșteptat din
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]
-
mi-a făcut semn ca să tac.// S-a așezat lângă mine pe rogojină:/ Pune-mi pe răni mâna ta!/ Pe glezne-avea urme de cuie și rugină,/ parcă purtase lanțuri cândva.// Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada lui, vărgi.// Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de ani...// Când m-am deșteptat din
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
ai intrat... Dacă nu știai unde duce, habar n-aveai ce se află dincolo de ea. De aceea aș vrea să cunosc cîte ceva despre Împrejurări care duc la șantaj. Am vaga impresie că șantajiștii mișună pe ușa din spate precum libărcile. Ce părere ai? Dacă atacăm o situație din punct de vedere teoretic, În general, Îi descoperim imediat esența reală; este o metodă pe care noi o practicăm cu mult succes. M-am gîndit la foarte multe lucruri de cînd mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îndoiți! Să nu vă speriați! Nici unul dintre voi! Sunteți cu mine! Dacă va fi hrănit, până la cântători, cu carne omenească sau cu sânge, mârșavul boț însuflețit, de-o șchioapă, va răsări, va crește și va tot crește, înzecit, cum cresc libărcile și scorpia și șerpii, prin puterea vrăjilor demoniace, necromantice, a farmecelor ce l-au zămislit; și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-i poată califica totuși pe oamenii aceștia drept niște ticăloși. Îi vedea cum se opintesc, goi pînă la brîu, strigîndu-se cu nume incredibile, porecle cum nu auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă, unuia cam durduliu; Agheasmă, unuia care era neînchipuit de firav și care tușea și cînd urca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de marginea schelei, Julius Îi și vedea prăbușindu-se și făcîndu-se zob cu o Înjurătură pe buze. Deodată Libarcă Îl arătă cu mîna și spuse: „Ăsta trebuie să fie băiatul proprietarului. Ia să-l luăm cu binișorul, că poate obținem un spor“ și adăugă: „Berea asta nu-i deajuns“. Lui Julius Îi fu dat să mai audă și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că era prieten la cataramă cu ei, prieten adevărat, ce să mai lungim vorba, Încît putea să le spună: nu se mestecă așa și Începu să răspundă la Întrebările lor. — Ai surori, puștiule?... SÎnt grozave, nu-i așa? Îl Întrebă Libarcă. — Am avut o soră, dar a murit. Libarcă vîrÎ lingura goală pînă În fundul gurii, gata s-o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevărat, ce să mai lungim vorba, Încît putea să le spună: nu se mestecă așa și Începu să răspundă la Întrebările lor. — Ai surori, puștiule?... SÎnt grozave, nu-i așa? Îl Întrebă Libarcă. — Am avut o soră, dar a murit. Libarcă vîrÎ lingura goală pînă În fundul gurii, gata s-o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe și putu să vadă mai bine cît erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dă-i și-o să vezi! — Să se-nvețe, că doar e bărbat! — Dă-i să guste din sticla ta! Ce mai aștepți? Știi să bei din sticlă? — Îhî... — Cum să nu știe? Dă-i și nu te mai codi atîta! Libarcă șterse gura sticlei cu palma și i-o Întinse lui Julius, dar meșterul Îi spuse să nu se uite la ei, „sînt cam afumați“, adăugă. — Da’ de unde, meștere! Lasă-l să se-nvețe! Să nu bei decît o gură, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stăpîni o strîmbătură de scîrbă și, murdărindu-și gulerul cu spuma care se prelingea pe de lături, reuși să Înghită două-trei guri din băutura aceea amară. Apoi zîmbi, fiindcă socotea că acum e prieten la toartă cu toată lumea de pe șantier. Libarcă, printre Înjurături admirative, Îl Întrebă dacă-i plăcuse; Julius Îi spuse că da și mai bău o gură și berea curse iar pe de lături și se tăvăleau cu toții de rîs. Atunci șterse gîtul sticlei și i-o Întinse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acolo sus, era prieten la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era de prea mare folos, fiindcă nu reuși să umple decît cîțiva centimetri. Se Întoarse triumfător cu fața la cei de jos și-i văzu pe Libarcă, pe Agheasmă, pe Turturică și pe ceilalți bătîndu-se cu palmele pe genunchi și clătinîndu-se În toate direcțiile: se tăvăleau pe jos de rîs. „Coboară să bei o sticlă de bere!“, strigau. Julius se uită pe unde urcase și acum trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de cununie acasă, vor fi nefericiți în viața lor, sau unul din ei va muri curînd. Insectă în ziua de Paști, cum vii de la biserică, pînă a nu intra în casă, șezi pe pragul ușii și zi: „Să se mănînce libarcă* pe libarcă, greiere pe greiere, purece pe purece, furnică pe furnică, și toate lighioanele să se mănînce una pe alta“, dacă vrei să scapi de ele. Gîngăniile trăiesc un număr de zile care se împarte la șapte. (Gh.F.C.) Iscoadă Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
acasă, vor fi nefericiți în viața lor, sau unul din ei va muri curînd. Insectă în ziua de Paști, cum vii de la biserică, pînă a nu intra în casă, șezi pe pragul ușii și zi: „Să se mănînce libarcă* pe libarcă, greiere pe greiere, purece pe purece, furnică pe furnică, și toate lighioanele să se mănînce una pe alta“, dacă vrei să scapi de ele. Gîngăniile trăiesc un număr de zile care se împarte la șapte. (Gh.F.C.) Iscoadă Cînd te duci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
spăla pe cap lăicer - covor lămură - lamură, partea cea mai bună lăutoare - apă (cu leșie) pentru spălat legătură - vrajă lemn-de-cîine - lemn, măliniță lemnar - trunchi pe care se sparg lemnele lemnie - plantă leucă - lemn încovoiat care se introduce în capul osiei libarcă - gîndac de noapte lighioaie - insectă vătămătoare limbar - limbariță, vezicule sub limbă linchi (a) - a sorbi cu limba; a mînca pe furiș lingoare - febră tifoidă linți - trichină, cisticerci lip(it) - murdărie grasă, lipicioasă lipitură - boală de dragoste sau de frică lozie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
puțin un veac, întru prezervarea inocenței viitoarelor profe, care, dorind să sărute pe cineva (în forma publică, echivalată ca "politețe apropiată"), vor întreba (urcând tonul la finala secvenței, cum se cuvine): Est-ce que je peux vous baiserx. ii. Despre bărci, libărci și alte caravele și gal(i)oane O sistematizare propusă de Dr. A. Kulakov pornind de la jurnalul secret al psihologului comandorului Tsop-Ir-Land, "comandantul flotilei" de pe râurile, bălțile, smârcurile și cloacele (de adâncime, de suprafață și din sistemul de viscere al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
zonă echipată cu debarcader, avea caiace, luntrii și chiar un vaporaș visurile i-au fost populate de o flotă întreagă, pe care trebuia s-o conducă spre victorie. Erau cele mai mici (în englezește se numeau light-boats, dar le numea "libărci" pe românește), studentele curgând pe panta dealului. Ce bune ar fi să le trimită să roiască în sala unde nemernicul desena pe tablă ceea ce e de arătat doar cui se cuvine, conform legii. Le-ar pregăti și formulare pentru "sesizări
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
plină vară. Am ieșit, căci mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
chiar mâine, să n-ai timp să aranjezi o farsă mizerabilă“ „Bine. Mâine mergem la sfat și depunem actele.“ „Bate laba!“ și apoi către Spirache, care se afla și el În cameră: „Taie“. Zis și făcut. Mă ferchezuiesc. Îmi pun „libărcile“ galbene (așa spun eu la pantofii ce i-am primit din Italia), Îmi arunc pe umeri pelerina neagră de seducător și, În câteva minute, șterg colțul Universității pe la Matematici, avansez agale, mai mult cu fața spre zid, pe scurta stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
porăclește numele la mulți În toate chipurile, fiindu măiastră la meșteșugu condeiului de râde lumea de ea, că arată ca Neacșu dă abia se răcunoaște viața oamenilor ca dumneaei de dobitoace, mai cetim: „iepuri scopiți”, „jigodii tăvălite”, „mers furișat de libarcă-n alergare”, „muiere cu cap de cărăbuș Îmbrobodit” (!) și altele precum la fel cu acestea. Toba de tinichea sună mai tare decît oricînd. Primește, dar, iubite cetitoriule, și această a noastră osteneală, pre lângă care, rog pe Dumnezeu, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și mi-a făcut semn ca să tac... A stat lângă mine pe rogojină... Pune-mi pe răni mâna ta. Pe glezne-avea umbre de răni și rugină, Parcă purtase lanțuri, cândva... Oftând, Și-a întins truditele oase Pe rogojina mea cu libărci. Prin somn lumina, dar zăbrelele groase Lungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea Căpățână, Și mișunau păduchi și guzgani. Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, Și am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zăbrele. Din lună venea fum de cătui. M-am pipăit, și pe mâinile mele Am găsit urmele cuielor Lui...”<ref id”=”17>Text disponibil la http://poezie crestina. Tripod. Com/id13.html</ref> În vis, urâtul și pestilența rogojinei cu libărci, a păduchilor și guzganilor mișunând prin celulă, a păturii sure, a lanțurilor, a zăbrelelor groase, a rănilor, a ruginei, a vergilor de pe trup și a paielor se transformă în trandafiri. Bezna celulei este luminată de razele lunii care îl aduc
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Iisus, poezia devenind artă pură, care mărturisește suprema frumusețe a Iubirii lui Dumnezeu. Atanasie Berzescu spunea: „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbărbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. (Lacrimi și sânge)<ref id=18>http://ro.wikipedia. Org/wiki/Radu Gyr</ref> în fața Tribunalului Poporului, în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
din păcate, postum, În Citadela, la câțiva ani de la dispariția autorului) care, fără să fi trăit teroarea comunistă, a definit magistral justiția - absurdă, anacronica, aservita, anormală - instaurata de aceasta: „Justiția, după unii, Inseamna perpetuarea a ceea ce există. Dar daca lași libărcile să se Înmulțească, se va naște negreșit justiția libărcilor. Și vor apărea cântăreți care să o proclame sus și tare. Și-ți vor cânta patetic soarta libărcilor amenințate să piară”. Ei bine, justiția românească postdecembrista, care i-a făcut scăpați
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]