61 matches
-
a ajuns în carieră, Pițu atrage atenția că ele "nu mă dezamparează, nu mă debusolează, nu-mi disipează modestia", nici nu-i sting "setea ca libido sciendi". Dintr-un asemenea amestec de gravitate și parodie rezultă o senzație de "eseism libertar", de viață irepresibilă a paginii doldora de insolit, de savanterii luate peste picior, de "conversiuni ale contrariilor" care ne duc gîndul la Pseudokinegeticos-ul lui Odobescu, la Nu-ul lui Eugen Ionescu. Grație gustului "nebunesc" pentru ludic ce-l marchează, Luca
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
străfulgerați de vi-zionarisme utopice, pe cei cu un nivel foarte ridicat de antiamericanism, însă în niciun caz pe cei care au traversat lucid experiența „societății socialiste/comuniste multilateral dezvolatate" și care au văzut cu ochii lor în ce constă paradisul libertar al stângii și beneficiile economiei centralizate. Ca și Ken Loach și alți militanți, Michael Moore face totală abstracție de moștenirea litigioasă a stângii într-o altă parte a lumii decât aceea în care trăiesc cei doi regizori. Lecția de umanism
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
cvasigeneral, care ajunge să-l scoată din minți pe Dumitru }epeneag (altfel, un om cu structură de stânga, un "anarhist exhibiționist"), este mediul în care trebuie să evolueze opozanții și disidenții estici, ajunși la Paris cu tolba plină de speranțe libertare. O biată conferință din februarie 1971, ale cărei concluzii autorul le înșiră și sistematizează, e ca un duș rece deopotrivă pentru actanți și pentru cititorii de azi ai jurnalului: "Aseară l-am însoțit pe Cotruș, care trebuia să țină o
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
literar strălucit. Romantismul românesc, observă autorul, a fost o Renaștere fecundată, pe de o parte, de romantismul occidental și, pe de altă parte, propulsată de mitul poeziei populare. Realitățile noastre politico-sociale au impus lirica patriotică de evocare istorică, profetică și libertară, care a găsit sugestii în liberalismul francez și nu în poezia romantică germană sau engleză, improprii pentru momentul, ca și pentru nivelul cultural al societății românești de atunci. La noi, romantismul joacă rolul Renașterii din Occident, se confundă cu specificul
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut totuși să joace rolul unui ilustru și luminat patriciat urban, comparabil cu acela care guvernase cândva cetățile italiene ale Renașterii. Utopia literaturii - nu încape îndoială - e antiburgheza, anarhizanta, libertară. Că literat, nu pot decât să cred pe literații ce denunță originile imunde ale bogăției. Cu atat mai mult cu cât adevărul poetic se coroborează în cheie alchimica, unde aurul este excrementul soarelui. Dar tot alchimia ne vorbește și despre
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
universul acesteia, afectul libertății se cuvine transpus în limbaj imanent, contras în metaforă. Drept care poetul nostru nu ezită a trece de la desfășurarea amplă a discursului în care e atinsă coarda pateticului la formulele concentrării, precum un pariu pe care avîntul libertar îl face cu brevilocvența: „Poetul ar fi sufleurul lui Dumnezeu...// Suflă/ în spuma rece a eternității pustii...” (Oarecum după Yvan Goll). Sau: „de neimaginat cum - și totuși/ pe bățul drapelului în bernă nimeri/ un melc rătăcit...” (Drapele). Prin asemenea stihuri
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
cu autobiografiile Simonei de Beauvoir, Sartre, Michel Leiris, Violette Leduc, Julien Green etc. Predând, începând cu 1966, Confesiunile lui Rousseau, mi-am dat seama cu stupoare că nu exista nicio carte de ansamblu despre autobiografia franceză și, încurajat de elanul libertar din 1968, am început să scriu această carte. De aici, vaste lecturi pentru a constitui „corpusul” autobiografiei franceze și necesitatea unei definiții, cu scopul de a limita acest corpus. De aici, de asemenea, necesitatea unei reflecții teoretice pentru a analiza
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
Europa este o realitate desuetă, care s-a descompus fie sub loviturile "antieuropene" ale "mesianismului revoluționar" de extremă stîngă din Uniunea Sovietică și de extremă dreaptă din Italia, fie prin naturala ei îmbătrînire. Spiritul european, adică "spiritul democrat, industrial și libertar", îi pare pe ducă. Cînd Benda vorbește despre "națiunea europeană", Sebastian ricanează pe tonul lui Nae: "European? Ce e aia? Noțiunea e vagă și anemică, cînd continentul acesta a rămas fără forțe directoare. Europa a fost pe rînd o formulă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
de bază, uman... Animale domestice descinse și ele din fabule țărănești. Credința este simplă, naivă, la îndemâna tuturor, ca pentru un regim politic ce nu s-a născut încă niciodată în lumea dominată mai curând de dogme, principii abstracte și teorii libertare... Calc stânjenit, cu luare aminte, pe nisipul colorat ce acoperă aici trotuarele, în loc de praf. Este aceeași materie prelucrată, întinsă cu mistria, alcătuind însăși plămada din care este făcută faimoasa catedrală a lui Gaudi. Totul, realizat în joacă, nu serios; seriosul
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
am îmbucătățit, "morcelat", trupul simbolic, doar pe cei opt (motivanți ideologici ai excluderii mele din Cloaca de French) agresându-i eu și salivar. Al. Călinescu lui-mêeme en a pris pour son grade. Bineînțeles că, etica mea fiind neo-aristocratică, peizană plus libertară, nu am de gând să-i iert, ci să-i uit... pe drum... acum când îi regăsesc bine instalați între ciocoii postmoderni. Într-una din cărțile tale, " Naveta esențială" pre numele ei de acasă, ai mai multe "fragmente" despre poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Fogg. După cum dorul de țară îi consumă pe cei care visează la Asia natală în mijlocul mlaștinilor adriatice. Voluntarii turcomani sunt o față a lumii noi sovietice pe care romantismul antifascist al garibaldienilor o ignoră. Fuga lor este motivată de vocația libertară pe care o împart cu cei care au ridicat armele împotriva republicii sociale de la Salo. Tragedia turcomanilor, schițată de Pratt, este o notă de subsol în această narațiune a campaniilor italiene, în care națiunile se întâlnesc fără a comunica cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mîrlani care cotizează la recensămînt, opina el. Iar pe acesta Îl poți afla În primele două săptămîni, nu-i nevoie de doi ani. Armata, căsătoria, Biserica și banca: cei patru călăreți ai Apocalipsei. Da, da, rîdeți domniile voastre. GÎndirea anarhică și libertară a lui Fermín Romero de Torres avea să pericliteze o după-amiază de octombrie cînd, prin cine știe ce Înrîuriri ale destinului, am primit, la prăvălie, vizita unei vechi prietene. Tata se dusese să facă o evaluare a unei colecții de cărți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu mult mai lungă decât cea a monedelor bătute de Tiberius în douăzeci și trei de ani. Dacă nu ar exista monedele și inscripțiile comemorative de pe ele, astăzi am cunoaște doar bârfele otrăvite ale detractorilor săi, însă nu și legile libertare și civile care le anunțau pe cele din viitor. Monedele ne spun însă că împăratul n-a scăpat de obsesia afecțiunii pentru familia sa. La British Museum se păstrează prima monedă emisă de el, extrem de rară; ea comemorează ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
70 În Mademoiselle Âge tendre și În 20 Ans, cristalizându-se În jurul Întrebării, centrală În epocă: „Până unde se poate merge Înainte de căsătorie?” În aceiași ani, opțiunea hedonisto-libidinală de origine nord-americană a primit un sprijin puternic din partea presei de inspirație libertară (primul număr din Actuel a apărut În octombrie 1970, urmat de Charlie-Hebdo În noiembrie). Deși, În principiu, se situau Într-o perspectivă politică de contestare a capitalismului, aceste periodice erau În acord cu industria de divertisment În punctele esențiale: distrugerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șaizecioptiști” (la drept vorbind, niciunul din ei nu făcuse nimic În ’68; să zicem că aveau spiritul șaizecioptist), pe un teren imens plantat cu pini, aparținând părinților unuia dintre ei, ceva mai la sud de Cholet. Proiectul, pătruns de idealurile libertare În vogă la Începutul anilor 70, Încerca să pună În practică o utopie concretă, adică un loc În care să se trăiască - „aici și acum” - după principiile autogestiunii, În respectul libertății individuale și al democrației directe. Totuși, Locul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sînt egali. Se regăsesc cu ceilalți precum în ei înșiși. De aici o anumită dezordine. Mișcarea pare a fi traversată de o continuă agitație, denumită "mușuroirea" unei mase (milling în engleză). În acest sens, se poate spune că masele sînt libertare. Egalitatea lor este o hrană pentru anarhie. Această democrație pozitivă are o putere de atracție extraordinară. Fiecare revoluție ca și fiecare comunitate o reînnoiește și promite să o realizeze pe pămînt. Care este resortul psihologic? L-aș vedea în plăcerea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
gândul la Dick. Unii l-au folosit pe Dick și temele sale pentru a se lansa în ceea ce a reprezentat o experiență originală: "noul SF francez", reunind autori precum Michel Jeurry, Dominique Douay sau Jean-Pierre Andrevon într-o mișcare comună libertară, ecologistă, antinucleară -, care a marcat, în Franța, SF-ul anilor '70. • Aportul lui Philip K. Dick la SF Spre deosebire de ceilalți autori din Statele Unite care-l precedaseră, Dick a luat, pentru început, în discuție un anumit număr de prejudecăți ideologice din
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
reveni. Fără a fi pro fetică, educația junimistă este vizionară, instruind asu pra utilității spiritului critic și lucidității, atunci când fanatismul și exaltarea par să fie dominante. Evocarea sa este o celebrare a libertății și a moderației. * Odată identificată această vocație libertară a pedagogiei junimiste, interogarea corpului de texte doctrinare devine posibilă prin depășirea recursului la tipul de paradigmă de interpretare întemeiat pe opoziția dintre „reacțiune“ și „progres“. Ca și în alte ocazii, prudența este necesară în opera de examinare a textelor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ce va oferi muncitorimii catehismul științific. Sinteza ce îi aduce împreună pe Marx și pe Blan qui se impune în contextul unei Europe intelec tuale seduse de radicalismul unor Bakunin sau Proud hon. Centralismul marxizant triumfă în fața pasiunii distructive și libertare a anarhismului. Dictatura proleta riatului este conceptul care se naște în acest la bo rator ideologic ce urmează eșecului Comunei din Paris. Leninismul este avatarul ultim și cel mai influent al unei pasiuni revoluționare ce, părăsind Franța și Eu ropa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de relief, având de exemplu cursuri de apă la hotare, între comunități). Această poziție are în comun cu cea precedentă faptul că pune accentul pe comunitățile mici, dar diferă în două puncte cruciale. Mai întâi, relațiile dintre comunități ar fi libertare, egalitare și participative. Acest fapt reflectă un set întreg de asumpții asupra originilor crizei ecologice; nu este vorba despre "tragedia bunurilor comune" (care naturalizează lăcomia umană), ci despre apariția relațiilor sociale ierarhice și canalizarea energiilor umane înspre productivism și consumism
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
În România. Apoi, de ce ar fi postun dupăMarx, În viziunea unor americani care n-au nici un regret de a nu fi văzut Revoluția Întîmplîndu-se În altă parte decît În mințile oamenilor, pentru care autorul Capitalului este un purtător de drapel libertar - și libertin - pe care-l agită de-a valma minoritățile, undergroundul artistic dintr-o anumită perioadă a secolului trecut, etc? (și aici, desigur, revenim În România: cum să pui marxismul În relație cu undergroundul???) O altă miză, În fine, a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oculte ale vechiului regim. Altare improvizate amintesc de morții din Decembrie, ca un tragic memento, ca o provocare la angajament social. Lozinci fără număr dau expresia noului crez politic, zidurile cenușii ale Universității rezumă parcă un "discurs" structurat de spiritul libertar și democratic. Steagurile baltice, așezate unul sub altul, se prelungesc pe verticală în tricolorul nostru, ca un nou pas, logic, în reconstrucția unei Europe libere. O asemenea Europă nu mai vrea să cunoască opresiunea, fie ea și ascunsă sub alte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a mișcării poporaniste în spațiul ideilor. În acel spațiu, la un ceas de răspântie și de criză, au poposit studioșii români care au pus apoi bazele statului nostru modern. Ei țineau de "altă Europă", una care se revendica de la ideologia libertară și democratică a Occidentului, în timp ce rușii, cu potențialul lor enorm, își impuneau deschis alteritatea, manifestând din capul locului o independență de spirit care îi plasează dincolo de eternul lamento polonez și de tânguioasa melopee românească. Unii abordează revoluția à la française
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cameleonism”? Cred că nu, mai ales că la G.M. Tamás se poate vedea ușor că nu avantajele materiale sau de alt fel au fost motorul „revizuirilor” sale politice, ideologice, civice. Aici este locul pentru o notiță filologică: scriu „libertarism” și „libertar”, deși sunt conștient de tendința locutorilor români de a spune „libertarianism” și „libertarian”; termenul francez libertaire a ajuns în limba noastră mai repede decât termenul englez libertarian; cel de-al doilea, inițial un sinonim al primului, a fost resemantizat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Books, 17 mai 2001) și Glenn Newey („How do you like your liberalism: fat or thin?”, London Review of Books, 7 iunie 2001); pentru o critică de ansamblu a operei lui Gray până la sfârșitul lui 1998 dintr-o perspectivă dogmatic libertară, vezi Daniel B. Klein, „The Ways of John Gray: A Libertarian Commentary”, The Independent Review. A Journal of Political Economy, IV, 1, vara 1999. 7. Am vorbit despre „principiul-promisiune” în cartea mea Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura științifică și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]