KorAP: Find »[drukola/base=libidinal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

185 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

va castra, trăire inductoare de anxietate (anxietate de castrareă. Oricum, părinții (adulțiiă sunt sursă nu doar de satisfacții, ci și de interdicții. Prin asimilarea imago-urilor acestora, în interiorul psihismului se instituie instanța supraeului, sursă de interdicții și reprimare a pulsiunilor libidinale. Apare astfel un conflict intrapsihic, între id și supraego, sursă de anxietate, conflict mediat de ego. În plus, ego-ul mediază și rezolvă adaptarea la exigențele realității, la realitate, în general. În plus, intră în joc conștiința. Aceasta se cantonează la

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
fost conceput ca o căutare a plăcerii, dar el trebuie înțeles mai degrabă ca o căutare a obiectului securizant și gratificant. Plăcerea e găsită și anxietatea redusă prin calitatea relațiilor (interne sau externeă ego-obiect mai mult decât prin descărcarea energiei libidinale. Maher propune o teorie a dezvoltării copilului mic, „individuația”, adică separarea psihismului său de o relație duală indistinctă. Sandler (1962Ă dezvoltă teoria unei lumi reprezentaționale în care, în contextul relației duale, apar la copil reprezentări care vizează sinele în relație

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
in love with love, și manifestă preocupări estetice exagerate (Bornstein, 1998; Shopshire și Craik, 1996Ă. Intensitatea și diversitatea manifestărilor TP histrionice depind de nivelul educațional și cultural. Determinismul acestei caracteriopatii apelează atât la repere psihanalitice - în primul rând la fixațiile libidinale -, cât și la factorii socioculturali prin personogeneza viciată de raporturile dezavantajante din familia parentală, ca și de modele comportamentale sau tradițiile culturale și mentalitățile colective cu semnificații hiperprotective sau represive. Ca rezultantă, la nivel individual se conturează o imaturitate psihoafectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254

deosebirea dintre reprezentările sale intra-psihice ale obiectului trebuinței, pe de o parte, și cele ale obiectului dorinței, pe de altă parte, sau, cu alte cuvinte, dintre reprezentarea integrității sale narcisiace, pe de o parte, și reprezentările învestirilor sale obiectuale libidinale sau agresive, pe de altă parte. Acest travaliu intra-psihic se bazează pe realitatea externă în tripla sa temporalitate viitoare, actuală și trecută: așteptarea obiectului transformațional care, la fel ca o pană introdusă într-un orificiu, va păstra distanța dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
în tripla sa temporalitate viitoare, actuală și trecută: așteptarea obiectului transformațional care, la fel ca o pană introdusă într-un orificiu, va păstra distanța dintre cele două reprezentări (trebuință-dorință, narcisism-obiect); prezența părinților care acceptă să fie „deposedați” de funcția lor libidinală față de adolescent; amintirea obiectului trebuinței, obiect încărcat de narcisism, care n-a fost abandonat în timpul separărilor anterioare. Așteptarea obiectului transformațional trimite la imaginile parentale oedipiene interiorizate extrase din trecutul infantil al adolescentului și marchează capacitatea sa intra-psihică de a

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
a relațiilor părinți-copil. Care sunt posibilitățile adolescentului de a realiza o distanțare între reprezentările interne ale obiectelor sale de sprijin și de împlinire narcisiacă pe de o parte, și obiectele copilăriei sale care i-au satisfăcut trebuințele primare și obiectele libidinale, obiecte ale dorinței sau ale plăcerii pe de altă parte, obiecte susceptibile de a liniști pulsiunea genitală pubertară? Într-adevăr, odată cu apariția pubertății, obiectele investiției libidinale nu mai pot fi identice cu obiectele investiției narcisiace, oricât ar fi de intensă

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
o parte, și obiectele copilăriei sale care i-au satisfăcut trebuințele primare și obiectele libidinale, obiecte ale dorinței sau ale plăcerii pe de altă parte, obiecte susceptibile de a liniști pulsiunea genitală pubertară? Într-adevăr, odată cu apariția pubertății, obiectele investiției libidinale nu mai pot fi identice cu obiectele investiției narcisiace, oricât ar fi de intensă, la începutul crizei genitale, dorința tânărului puber de a le face să coincidă. De acum înainte între „obiectele iubirii primare” și „obiectele iubirii genitale” există o

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
de formulare a mizelor conflictului narcisiaco-obiectual. Acest lucru nu este posibil decât printr-un travaliu psihic de diferențiere între cele două planuri și cele două mize psihodinamice. Obiectul primar de susținere trebuie să rămână rezistent, nedefectabil, liniștitor, alinător, în timp ce obiectul libidinal se dovedește a fi nesigur, excitant, nu neapărat accesibil sau disponibil. Adolescentul nu poate suporta riscurile impuse de emergența pulsională și imaginea pe care i-o atribuie acesteia din perspectiva obiectului libidinal decât dacă poate conta pe obiectul primar și

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
să rămână rezistent, nedefectabil, liniștitor, alinător, în timp ce obiectul libidinal se dovedește a fi nesigur, excitant, nu neapărat accesibil sau disponibil. Adolescentul nu poate suporta riscurile impuse de emergența pulsională și imaginea pe care i-o atribuie acesteia din perspectiva obiectului libidinal decât dacă poate conta pe obiectul primar și, mai mult, dacă nu există confuzie între cele două obiecte. În schimb, atunci când fundamentul narcisiac a fost fragilizat, sau invers, atunci când obiectul oedipian a fost prea satisfăcător, adolescentul poate refuza acest travaliu

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
pierd”. Nu este ceva excepțional de altfel ca adolescentul să-și exprime în aceste cuvinte problema. În forma sa tipică, această depresie ia forma unei depresii de inferioritate (Braconnier și Ferrari, 1976). „Obiectul în surplus” este chiar obiectul infantil investit libidinal care satisface toate trebuințele și dorințele adolescentului, împiedicându-l sau interzicându-i să trăiască lipsa. Este exact ceea ce Laufer (1996) numește „depresie cu obiect interiorizat”, care are sigur puncte comune cu formele cele mai nevrotice, dar care totuși reprezintă pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
este aceea ca adolescentul să poată împrumuta obiectului iubit o capacitate de a iubi susceptibilă de a înlocui fantasma iubirii obiectale maternale, în particular iubirea maternă absolută, a doua, subliniată de Braconnier, este aceea ca „adolescentul, sub povara noilor aspirații libidinale, să poată împrumuta obiectului iubit o capacitate de a iubi diferită de a sa”. Această a doua condiție implică o dublă recunoaștere și acceptare a alterității și diferenței dintre sexe. În timpul acestei relații de dragoste care implică întotdeauna lungi momente

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
complementar de satisfacție, deoarece de acum înainte el nu se mai poate satisface total printr-un auto-erotism de organ. Pulsiunea genitală constrânge deci la inițierea unui travaliu de renunțare, deplasare, reinvestire reprezentațională care caracterizează o funcționare psihică suplă și implicată libidinal. Atunci când funcționarea psihică este deteriorată sau nu este investită, excitația pulsională devine o amenințare. Eșecul școlar este adesea semnul reperabil fie a acestui deficit intelectual, fie a acestei non-implicări: așa după cum am putut vedea, eșecul școlar face parte dintre factorii

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779

această ierarhie. Ce, pedepsirea lui Paris a compensat lipsa aheilor de lângă femeile lor vreme de zece ani? Războinicilor le-a păsat de pactul lor masculin într-atât încât în numele lui a înflorit hâd nepăsarea față de cele ce le susțineau economia libidinală printr-un pact deloc mai prejos. Îți zic, Elena din Troia ar fi venit singură înapoi la Menelaus dacă, în loc de război, aheii ar fi făcut dragoste cu femeile lor pe măsura zelului marțial arătat sub zidurile Ilionului, și-ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
clasă capitaliste? zonă de ecuatorială acalmie metafizică în vastitatea intimidantă a luptei? Remarcabilă era în special absența desăvârșită a oricaror constrângeri, sau măcar presiuni, în ciuda ebulientelor pasiuni ce traversau în toate sensurile adunarea; în ea avea loc împărțirea unei versiuni libidinale a carității, pe care, în marea lor majoritate, nevoiașii o apreciau așa cum se cuvine, spre deosebire de alte forme de generozitate vehiculate social. Pe deasupra, donația lor generoasă de atenție și recunoaștere contribuia substanțial la valoarea darului primit. Poate că discordia e mai

[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560

autorului, dimensiunea "apolinică" a personalității). Nu întâmplător, întreaga literatură a lui Lovinescu se focalizează asupra psihologiei erotice (complet eludate în paginile memorialistice propriu-zise) și a modelării de sine, confirmând ideea freudiană a terapiei prin scris (formă de sublimare a pulsiunii libidinale), asumată explicit 110 de teoreticianul mutației valorilor estetice. Bineînțeles, segregarea autorului empiric de lumea ficțiunilor sale devine operantă doar la nivel teoretic, din necesitatea de a distinge pactul ficțional-estetic de cel (auto)biografic-psihologic, "literatura" de "document". Nu trebuie să fim

by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
și impactul extraordinar al melodramei în rândul publicului larg, cu instinctele nepervertite). Pe de altă parte, legătura strânsă a termenilor din interiorul "triunghiului" soț-soție-amant e menită a sugera un raport similar în interiorul unității organice a psihicului, având la bază pulsiunea libidinală, cu cele trei instanțe descrise de Freud (acest "Paganini al inconștientului", cum l-a gratulat Călinescu al nostru) în lucrările sale târzii: ego-ul super ego-ul id-ul /eul-supraeul-sinele (psihanaliza s-a folosit din plin de scenariul "realist" al interpretării primejdioaselor

by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
nu vorbește aproape deloc, comportându-se ca un spectru sinistru, răzbunător). În consecință, sinuciderea Anei pecetluiește victoria "sângelui" asupra cuvântului, triumful impulsului vindicativ asupra discursului "îndrăgostit", ceea ce înseamnă că dialogul însuși lasă impresia unui adaos suspect, făcut a perverti "naturalul", "libidinalul" raport dintre sexe. Or, dacă dezolanta constatare nu e chiar așa greu de admis, oare de ce tocmai intelectualul, omul cu sufletul șlefuit de lectură și meditație, înclină să-și aproprieze o asemenea (vai, total ne-filozofică!) viziune asupra naturii (pur

by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
ochilor". Instinctul "natural", "calibanic" iese din schemă, pentru că iubirea e înțeleasă ca un proces psihic complex (în genul "cristalizării"), declanșat cu largul concurs al imaginației. Într-adevăr, tânărul călător nu vrea sub nicio formă să cadă în capcana excitației pur libidinale făcute să se consume, previzibil, la nivelul unei sensibilități periferice. El se îndrăgostește de sufletul Igeei, simțindu-se atras mai curând de ceea ce am numi latura "muzicală" a feminității (reductibilă, după convingerea sa, la dinamism, sugestie și mister). În consecință

by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742

mises.ro, p. 136. 111 Oswald Spengler, Declinul occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 43. 112 Oswald Spengler, op. cit., p. 47. 113 Nicolae Mărgineanu definește în mod clar caracteristicile Eu-lui, Sine-lui și Supra-Eu-lui. "Sinele. El cuprinde totalitatea pornirilor libidinale din inconștient, comune tuturor indivizilor. (...) Eu-l este rezultatul organizării vieții sufletești în raport cu normele morale și sociale . Ca atare el este o sinteză a pornirilor ereditare, conduse de principiul plăcerii și a normelor morale,dirijate de principiul realității.El este

[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420

lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemenea unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei

[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată faptele: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi

[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
permite aprecierea adevăratei naturi a epicurismului: o forță considerabilă, o înțelegere a situațiilor, o gândire proiectivă, iată niște calități care conturează o asceză riguroasă și dezvăluie o etică exigentă. Excesele la masă sau în pat, abuzurile de tot felul, pasiunile libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni

[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

să dobândească un rang, o poziție sau un statut superior, impunându-se, În felul acesta, ca diferit În raport cu ceilalți și dorind să-i domine și să-i conducă. Acesta este un principiu al Psihologiei Morale care arată existența unei pulsiuni libidinale, cantonată ca potențialitate la nivelul Supra-Eului. 4. Principiul exemplarității Este un principiu care se cuplează complementar cu principiul autorității. În virtutea acestui principiu, fiecare individ dorește să fie un exemplu, un model pentru ceilalți indivizi, diferențiindu-se, făcându-se remarcat, admirat

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
ale imaginii corporale pierzându-și din importanță În aceste situații. Zona dureroasă va fi delimitată sau izolată de restul imaginii sau al schemei corporale a individului În cauză. Prezența durerii demonstrează că imaginea corporală este În esența ei o structură libidinală. Se poate spune În sensul acesta că, În cadrul imaginii de sine, sunt reunite două componente: corpul-plăcere și corpul-durere. Eu personal, ca nucleu al imaginii mele corporale, sunt constituit din nevoile personalității. Orice Eu caută să-și Încorporeze elemente libidinale sau

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
structură libidinală. Se poate spune În sensul acesta că, În cadrul imaginii de sine, sunt reunite două componente: corpul-plăcere și corpul-durere. Eu personal, ca nucleu al imaginii mele corporale, sunt constituit din nevoile personalității. Orice Eu caută să-și Încorporeze elemente libidinale sau să și le satisfacă, refuzându-le, sau ocolindu-le pe cele cu caracter contrar, cum ar fi de exemplu, durerea. Această idee o Întâlnim și la F. Nietzsche, care consideră corpul o „creație a voluptății de putere” (Herrschaftsgebildeă. Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]