185 matches
-
în negativitatea care saturează planeta - singur Dumnezeu scapă acestui masacru. Gnosticii dedică un cult particular acestei puteri a cărei etimologie semnalează luxura, corupția - o „râgâială de satisfacție și de desfrâu”, scrie sfântul Epifanie în Cutia cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a face posibilă o accelerare a ascensiunii către Plerom. Odată cu sperma oficianții anunță trupul lui Hristos, cu hemoglobina menstruală, sângele său. Acestea două reunite permit o ofrandă chintesențială și substanțială. Nu este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimic. Contemporanii săi - și atâția alții de mai târziu - acordă atenție portretului dar acoperit cu un văl pudic această chestiune pe care filosoful însă o găsește determinantă. Marie de Gournay cenzurează o ediție pentru a oculta aceste confesiuni impudice: tinerețe libidinală, inițiere timpurie, o întreagă colecție de femei, preferință probabilă pentru prostituate în tinerețe, dar și atunci când se află în călătorie - contrar a ceea ce susține în scrieri... - nimic neobișnuit. S-a bucurat de o sănătate sexuală prodigioasă - vorbește de un record
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Niciun bărbat, în schimb. El n-a rupt cu adevărat cu niciuna dintre ele; căsătoria nu-l privează complet de libertate; și nu ne putem preface că n-am înțeles nimic din cele spuse de el despre natura lui voluptoasă, libidinală și activă. E suficient să umplem spațiile albe ale cărții în care el pretinde că spune întreg adevărul pentru a ne imagina cam ce era viața lui amoroasă, afectivă și sexuală. „Gustul săruturilor rămas agățat în mustață” o dovedește: pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
putea să-i reproșeze această opinie? A asocia coabitarea cu pasiunea le pune în pericol și pe una și pe cealaltă: trebuie să coabitezi cu o ființă pentru care ai niște sentimente, bineînțeles, dar nu cine știe ce iubire pasională, toridă, sexuală, libidinală; evită mai bine să stai sub același acoperiș cu femeia iubită într-un mod prea incandescent! Incendiile pustiitoare se sting repede... Cuplul ideal în căsătorie - în mod vizibil, nu acesta e cazul său - presupune tandrețe, plăcere de a fi și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
permite aprecierea adevăratei naturi a epicurismului: o forță considerabilă, o înțelege a situațiilor, o gândire proiectivă, iată niște calități care conturează o asceză riguroasă și dezvăluie o etică exigentă. Excesele la masă sau în pat, abuzurile de tot felul, pasiunile libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să dobândească un rang, o poziție sau un statut superior, impunându-se, În felul acesta, ca diferit În raport cu ceilalți și dorind să-i domine și să-i conducă. Acesta este un principiu al Psihologiei Morale care arată existența unei pulsiuni libidinale, cantonată ca potențialitate la nivelul Supra-Eului. 4. Principiul exemplarității Este un principiu care se cuplează complementar cu principiul autorității. În virtutea acestui principiu, fiecare individ dorește să fie un exemplu, un model pentru ceilalți indivizi, diferențiindu-se, făcându-se remarcat, admirat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale imaginii corporale pierzându-și din importanță În aceste situații. Zona dureroasă va fi delimitată sau izolată de restul imaginii sau al schemei corporale a individului În cauză. Prezența durerii demonstrează că imaginea corporală este În esența ei o structură libidinală. Se poate spune În sensul acesta că, În cadrul imaginii de sine, sunt reunite două componente: corpul-plăcere și corpul-durere. Eu personal, ca nucleu al imaginii mele corporale, sunt constituit din nevoile personalității. Orice Eu caută să-și Încorporeze elemente libidinale sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
structură libidinală. Se poate spune În sensul acesta că, În cadrul imaginii de sine, sunt reunite două componente: corpul-plăcere și corpul-durere. Eu personal, ca nucleu al imaginii mele corporale, sunt constituit din nevoile personalității. Orice Eu caută să-și Încorporeze elemente libidinale sau să și le satisfacă, refuzându-le, sau ocolindu-le pe cele cu caracter contrar, cum ar fi de exemplu, durerea. Această idee o Întâlnim și la F. Nietzsche, care consideră corpul o „creație a voluptății de putere” (Herrschaftsgebildeă. Pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
procurată de sensibilitatea superficială, tactilă, fie despre plăcerea procurată de sensibilitatea profundă, viscerală. În ambele situații, plăcerea este o stare primară, imediată a organismului. Ea este legată de satisfacerea unor nevoi, a unor apetențe, corespunzând În sensul acesta cu pulsiunea libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă, viscerală este legată de satisfacerea apetențelor instinctuale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de inferioritate etc.Ă. Acest act moral este de factură pulsional-agresivă și, prin aceasta, el este În mod automat Însoțit de o plăcere perversă a celui care-l comite. Există, În acest tip de acțiuni negative, o formă de satisfacție libidinală pe care agresorul o resimte În contactul său cu victima. Această satisfacție Îi anulează sentimentul de culpabilitate sau cel puțin Îl face să se simtă Învinovățit de către alții, și În nici un caz de propria sa conștiință. Anestezia morală a agresorului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
victima. În plus, trebuie să avem În vedere faptul că elementul de referință este purtătorul simbolic sau real al unei semnificații valorice care, din punctul de vedere, al dorințelor prezintă interes pentru ambele persoane. Este deci vorba despre o atracție libidinală față de obiectul disputat de către cei doi. De aici și competiția. 4. Raportul „agresor/victimă” Raportul dintre agresor și victima acestuia este un aspect foarte important În explicarea și Înțelegerea conflictului dintre cele două persoane, care are ca efect prejudiciul. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dezamăgit. Propria ființă nu este, pur și simplu, la Înălțimea așteptărilor, prin incapacitatea de a face față la solicitări sau la exigențele propriului ideal. Psihanaliștii au insistat, Însă, mai mult asupra agresivității, care se Întoarce Împotriva subiectului identificat cu „obiectul libidinal” pierdut (Freud). Cu alte cuvinte, În locul urii Îndreptată Împotriva cauzei externe a suferinței - sentiment interzis de cenzura morală - apare autoacuzarea. Stekel consideră că orice tentativă de suicid este numai o expresie mascată a dorinței de homicid. Un număr important de
COMPORTAMENTUL AUTODESTRUCTIV ÎN DEPRESIILE REZISTENTE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1473]
-
și Marcelli): angoasă, simptome nevrotice, sindrom depresiv, instabilitate si impulsivitate. D. Widlöcher consideră patru trăsături psihopatologice fundamentale pentru „stările-limită”, și anume: - o activitate fantasmatică lipsită de apărarea nevrotică obișnuită, - o angoasă de anihilare (distrugerea coerenței sinelui), - organizare haotică a dezvoltării libidinale, - tendințe agresive deosebit de intense. Din punct de vedere clinico-psihiatric, D. Marcelli distinge următoarele tipuri de tulburări în cadrul „stărilor-limită”: angoasa, simptome de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
M. Robert, într-o perspectivă dinamică lărgită, subliniind faptul că „originea” este un factor important care marchează „semnificația vieții” unui individ. Traumatismul originii „obscure” sau „incerte” cu reconstituirea fantasmatic-compensatorie a unei origini personal-imaginare cu rol „reparator”, corespunzător tendințelor și reprezentărilor libidinale proprii, apar ca o manifestare specifică la această categorie de bolnavi. Majoritatea lor au o origine incertă, necunoscută, copii naturali abandonați, bastarzi, care trăiesc dramatic această situație pe care o vor converti ulterior într-o „legendă personală” pentru a-și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care o vor converti ulterior într-o „legendă personală” pentru a-și putea justifica un anumit statut social și pentru a putea îndeplini un anumit rol. Este, de fapt, vorba de căutarea și confecționarea unui „statut psiho-social” corespunzător aspirațiilor libidinale frustrate sau absente. Formarea personalității Caracteristica dinamică a acestor indivizi este legată, în ceea ce privește formarea personalității lor, de absența familiei de origine sau proveniența lor din medii familiale dezorganizate. Din aceste motive ei sunt lipsiți de aportul emoțional-afectiv care este înlocuit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca dinamică interioară, a schemei corporale sau a imaginii propriului corp. O patologie de conversiune, în cursul căreia persoana aflată în suferință elaborează o reinterpretare a normalei sale imagini corporale, într-o direcție a anormalității printr-o deplasare a investirii libidinale, în sensul unei înlocuiri a acesteia cu durerea, cu suferința, în general. Corpul unei persoane este sediul satisfacerii nevoilor, al trebuințelor pulsionale ale acesteia în virtutea principiului plăcerii (Lustprinzip). În cazul privării investirii libidinale a corpului prin privarea plăcerii datorată refulării
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a anormalității printr-o deplasare a investirii libidinale, în sensul unei înlocuiri a acesteia cu durerea, cu suferința, în general. Corpul unei persoane este sediul satisfacerii nevoilor, al trebuințelor pulsionale ale acesteia în virtutea principiului plăcerii (Lustprinzip). În cazul privării investirii libidinale a corpului prin privarea plăcerii datorată refulării sau interdicțiilor satisfacerii pulsionale, corpul persoanei suferă. Prin frustrarea libidinală a acestuia, apar modificări funcționale sine materia, aspecte clinice bizare, difuze, nespecifice, care variază de la un bolnav la altul. Cea mai tipică formă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferința, în general. Corpul unei persoane este sediul satisfacerii nevoilor, al trebuințelor pulsionale ale acesteia în virtutea principiului plăcerii (Lustprinzip). În cazul privării investirii libidinale a corpului prin privarea plăcerii datorată refulării sau interdicțiilor satisfacerii pulsionale, corpul persoanei suferă. Prin frustrarea libidinală a acestuia, apar modificări funcționale sine materia, aspecte clinice bizare, difuze, nespecifice, care variază de la un bolnav la altul. Cea mai tipică formă de tulburare în sensul acesta este sindromul dureros difuz căruia nu i se poate găsi nici o cauză
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindromul dureros difuz căruia nu i se poate găsi nici o cauză somatică. El este localizat în coloana vertebrală (rahialgii), torace, abdomen, pelvis etc. Asistăm la o înlocuire a principiului plăcerii cu principiul durerii (Schmerzprinzip), ca formă de manifestare a frustărilor libidinale somato-psihice ale individului. Ne aflăm în fața unei situații clinico-psihologice absolut noi: plăcerea este înlocuită cu durerea. Să explicăm acest aspect. Formarea imaginii corporale este legată de egotismul primar al individului, de libidoul narcisic, care focalizează tendințele autoconservatoare ale acestuia. La
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavul respectiv. Ideea este reluată mai târziu de G. Groddeck care dezvoltă teoria expresiei simbolice a pulsiunilor libidoului. K. Abraham stabilește o relație între tulburările gastro-intestinale și stările de inhibiție, refulări și frustările individului din cursul fazei orale de dezvoltare libidinală. Aceste pulsiuni se vor manifesta clinic prin tulburări somatice (ulcer gastric sau duodenal, constipație, diaree). J. Bastiaans vede o legătură între diaree și constipație și fantasmele nevrotice infantile. Pentru H.M. Fox există un raport strâns între tulburările clinice intestinale și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să eșueze această dinamică, duce la apariția unor tulburări diferite, în cadrul cărora se înscriu și tulburările psihosomatice. Trei elemente se consideră că aduc o contribuție directă în edificarea tulburărilor psihosomatice: stresul, frustrarea și agresivitatea. Acești factori se opun satisfacerii tendințelor libidinale ale persoanei, producând tulburări somatice sau stări de dezechilibru psihic. Orice tendință nesatisfăcută se transformă prin refulare în inconștient fie în focar de tensiune intrapsihică, fie în simptom nevrotic. Acestea stau la baza organizării tulburărilor psihosomatice, întrucât ele sunt resimțite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]