546 matches
-
aflu pe „Calea Lactee”. Miros de lapte. Copilărie, de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare și ... Citește mai mult Rătăceam printre stele. În jurul meu puzderie: mari și mici, luminoase ori palide, cu un licăr slab. Eu o căutam pe a mea. O căutam pierdută în mulțimea aceea, fără să știu încotro să-mi îndrept pașii, fără să am vreun semn, după care s-o recunosc. Deodată, chiar lângă mine, am auzit un glas. O
MADELEINE DAVIDSOHN [Corola-blog/BlogPost/381626_a_382955]
-
Acasa > Versuri > Visare > MADELEINE DAVISOHN - POEM PENTRU O STEA Autor: Madeleine Davidsohn Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăceam printre stele. În jurul meu puzderie: mari și mici, luminoase ori palide, cu un licăr slab. Eu o căutam pe a mea. O căutam pierdută în mulțimea aceea, fără să știu încotro să-mi îndrept pașii, fără să am vreun semn, după care s-o recunosc. Deodată, chiar lângă mine, am auzit un glas. O
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CLAUSTROFOBIE Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului CLAUSTROFOBIE Cătușă de-ntuneric îmi țintuiește glezna Încorsetându-mi ziua în noaptea abisală Și nici măcar vreun licăr nu-mi luminează bezna, Doar mă transformă-n rugă, în bocet de vestală... Suspin și-amărăciune îmi gâtuie cântarea Iar bolta se despică și lacrimile-și toarnă Pe piept, pe tâmpla-mi ninsă și-nnegurează zarea Cernită și-nnorată cu
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
mie însumi, am votat Monarhia literelor...Passionaria Stoicescu este regina literelor noastre. Autorul țese scenă după scenă așezând cuvintele c-o măiestrie aleasă. Într-o lume bântuită de egoism și speranțe deșarte, prăbușirea iluziilor de altădată fiind astăzi compensate cu licăre de lumină (ex.: „Acum scriu...în sângele ploii, pe scara sufletelor, la rădăcinile miezului de soare”). Marin Ifrim este un scriitor cu-n spirit liber, comprehensiv în tainele chintesenței literare, gustul său fiind unul rafinat. Referință Bibliografică: Lansare de carte
LANSARE DE CARTE LA CENTRUL CULTURAL AL. MARGHILOMAN BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381710_a_383039]
-
Acasă > Versuri > Visare > SUNT Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un fluture , sunt , O caldă adiere de vânt , Un licăr de lumină , O floare de cireș . Port nemurirea-n mine , Dar sunt efemerida , Mă duc , cănd înserarea Mă cheamă către cer . Un strop de viață , sunt , Un zâmbet șăgalnic , De mac în lanul copt . Un fir de praf de stele
SUNT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381737_a_383066]
-
din nou Mototolea. Du-te, domnule în față și închide ușa pe dinafară! --Încet, măi omule! încercă să-l liniștească mustăciosul. Am venit la dumneata cu o afacere și mă respingi așa brutal? Când auzi de afacere, Mototolea tresări. Simți licărul tunului din întunericul deznădejdii și pe față îi apăru o rază firavă de speranță: --Ce afacere, domnule, ce afacere? Dumneata nu vezi că noi prestăm servicii de transport? Nu vezi că serviciul nostru se face la rând? Du-te-n
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
nu i-am uitat culorile preferate, după ce am tras-o din pungă pe cea cumpărată pentru ea. - Mmmm! Este foarte frumoasă! Da, ador nuanța asta, dar nu trebuia să... - Poftim, draga mea! Îți aparține, am asigurat-o eu observând mulțumit licărul de satisfacție apărut în ochii ei. - Mulțumesc! Mulțumesc frumos, dar nu te pup aici! E lume multă, a precizat ea râzând. Uită-te la doamna Bendou, repede! Mi-a făcut o poftă nebună, să știi! Am întors capul în direcția
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
apă mare cu uriașe roiuri de picuri plini de sare: lumina ce-o aducem pe crestele de val produce strălucire mai mult ca un cristal ! tăceau umil ascunse, ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească doar marele maestru de licăr și scântei văpaia prinsă-n ruguri, întoarse către ei o vorbă înțeleaptă ce arse înspre toți: grăiți cu îngâmfare, precum niște netoți ! pentru că-n lumea asta și cele ce-or urma nu-i altă strălucire cum poartă lacrima ! să luați
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378230_a_379559]
-
cotidiene și se încheie cu înmormîntarea. Iar plînsul rudelor și bulgărele aruncat pe sicriu e doar secvența ultimă a unui proces care a început deja la căpătîiul muribundului. Ultimele sale minute, felul în care s-a mișcat, gesturile din urmă, licărul din privire, culoarea pielii, și mai ales cuvintele șoptite în clipa supremă, cu acele subînțelesuri bănuite pe care martorii le vor întoarce pe toate fețele cu încredințarea că acolo se află un mesaj din lumea de dincolo - toate aceste fleacuri
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
sale geometrice. Dar fiindcă implacabilul Cuvînt bîntuie ca o fantasmă prin lumile noastre reale sau imaginare, fiindcă el ne apropie sau ne îndepărtează de noi înșine, Paul Neagu a scris: Remitent La marginea apei Într-o seară de toamnă cu licăr Mîndria-mi pieri Cînd am înțeles Că după și dincolo de bătălia Purtată cu strălucită probitate Întoarcerea la vatră era De neocolit 1993 Epilog A-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor, grafician, actant sau poet nu
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
Vitaconomie, ăsta-i cuvântul de ordine al gospodinelor moderne, expresia condensată, comprimată într-un singur cuvânt, pentru economisirea vitaminelor prin folosirea aparatelor de curățat legumele MagiPeel. Când începe jurnalul de știri de la ora șase, Janice se ridică și închide televizorul. Licărul luminos lăsat pe ecran de curentul electric se stinge încet. - Unde-i copilul? întreabă Rabbit. - La mama ta. - La mama mea? Mașina e la mama ta și copilul la mama mea? Dumnezeule! Ești o harababură ambulantă. Janice se ridică în
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
naturile contemplative, Dan Ciachir zugrăvește o atmosferă verosimilă și pe alocuri molipsitoare. În plus, autorul e un liric a cărui fibră contemplativă s-a pătruns de sensibilitate religioasă. De aceea, ceea ce surprinde la el nu e acuitatea pupilei artistice, ci licărul mistic al privirii credincioase. De aceea, acolo unde altul ar fi văzut un pretext de descriere calofilă, el vede ecoul discret al lumii de dincolo. Iată de ce Dan Ciachir nu e plăsmuitor de frumuseți le-xicale, ci căutător de taine venite
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
languroasă, în schimb au apărut Klavdia Șuljenko, suta de grame (de spirt) înainte de luptă și profilul militar. Însă nici aceștia nu au învățat să patineze. În anii cincizeci comuniștii erau și mai frumoși. Ei îl aveau pe Hrușciov, dezghețul și licăr cosmic în ochi. Deja nu mai aveau nevoie de profil militar. Dar totuși, încă nu reușeau să patineze. Însă cei mai frumoși erau comuniștii din anii șaizeci. Atunci puterea sovietică a inventat patinajul artistic. Anume în acea vreme frumusețea sovietică
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
și bucătăria prea ordonată, fără miros de mâncare? Cum puteau fi nopțile ei, când se tot trezea, tresărind, în cămașa umedă pe care șovăia să o schimbe, și ochii, năuci de somn, i se opreau cu spaimă, amintindu-și, pe licărul însângerat al candelei?" (p.177) Autoarea recompune aici angoasele mamei, imaginându-și propriile sale angoase, într-o eventuală situație similară. Oricât ar părea de bizar, în pofida a tot ceea ce s-a scris despre ea, proza Gabrielei Adameșteanu nu este, câtuși
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
emană soluții temeinice și durabile care să stea la baza împăcării. Aliniatul 2 - Adversarul trebuie lăsat să vorbească până ce își epuizează tot ce simte și gândește; nu trebuie întrerupt în vorbire, cel puțin în momentele în care se întrevăd sau licăre scânteia unei speranțe de împăcare. Ascultarea activă înseamnă că mediatorul să intervină discret, la momentul oportun, mai mult pentru a lăsa impresia că este interesat de ceea ce spun părțile. Este un mod de a liniști părțile, fiindcă acestea constată că
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
minată de un spirit improvizatoric ieșit din comun. Vlad Moldovan nu se ferește de instrumentarul tradițional al poeziei, cu rime, inversiuni, metafore naive („Plivesc dar răzorul/ puțin amăgit/ uit apa deschisă/ motorul pornit./ E casa se-nvârte/ -/ fularul înnoadă -/ Un licăr pe sfert/ și masa pe sfert/ mă mișc doar pe sfert/ cu alții pe sfert./ Puțină durere - infimă/ sforțare/ cu ziua se-mparte/ din stare în stare.”), după cum alte versuri sunt redactate în ritmuri apăsate de hip-hop: „Ci eu din ce în ce mai
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
la cîteva zile de plutire oceană, depășind spre nord, ceea ce azi geografilor li s-a statornicit a fi arhipelagul Shetland. Astfel aproximată, ori mai încolo, proiectîndu-și himera asupra pămînturilor vulcanice din Islanda, Ultima Thule n-a încetat să-și pîlpîie licărul amețitor în mințile de cea mai vastă anvergură, în imaginații ale unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Și atunci mi se face dor, un dor cumplit de vremurile calme, în care nu căutam nimic, nu așteptam nimic... O privesc. Nu mai e de mult timp un copil. Și totuși, în ochii ei mari, parcă puțin mirați, zăresc licărul de naivitate pe care doar vârsta copilăriei ți-l poate da. Îmi place pentru că astăzi, la prea puțini o mai găsești, iar cei care încă o mai posedă, știu să o ascundă foarte bine, ca și cum ar fi un păcat. Un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
produs al salcîmilor, ci... Ba, în cazul ăsta, da! Vreau să zic... Bine... Dacă insiști... Dar mai gîndește-te. Virgil vru să continue o idee, dar se poticni în clipa cînd se uită în ochii Ilincăi și zări în ei un licăr curios, de care pînă atunci nu știuse. Simți un fior fierbinte și coborî ochii în pămînt. Ilinca îl crezu supărat și numaidecît își îndulci vocea. Poetul Virgil Năsturel... sună frumos, nu?... Cînd ne vom vedea data viitoare, îmi reciți toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în ochii ei scînteia care-i aprinsese lui, clipă de clipă, fiecare vis, scînteia care-l mînase, cu o forță numai de el știută, spre minunata și zbuciumata lume a căutărilor îmbrăcate în curcubeul speranțelor... Dar Ilinca nu avea nici un licăr de privire pentru el... Părea și ea un fel de umbră, abia atunci descoperită cu adevărat în luminișul nefiresc al depărtărilor, răsărită însă din ochii lui Virgil... Și Bărzăunul înțelese în clipa aceea, mai bine ca niciodată, că degeaba o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și al giuvaierelor care-i îndoiseră grumazul îi suna cunoscut. Omalissan. O duruse. O duruse când sunetele i se desprinseseră din gâtlej, într-un urlet care de-abia mijise a firicel de voce la supra față, o șoaptă firavă ca licărul de viață pe care-l mai simțea în piept. Măcar, dacă așa, în durere și întuneric, sfârșea această a treia viață a ei, să nu se sfârșească sub numele păgân. Așa că rămășițele glasului căutaseră mâna străină, aducătoare de alinare, încredințându
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se perindă în iatacul ei. Toți clatină din cap. Toți frâng și mai tare trupul alb-vânăt în încercarea de a aduce oasele la loc. Gâtlejul se deschide și vocea de copil se împlinește în gemete lungi, care încetează doar când licărul de viață se topește într-o moleșeală prevestitoare de rău. Musa însă nu e pregătit să renunțe. În jurul lui, toți șușotesc despre blestemul lui Tariq și despre încăpățânarea lui de a-și ține trofeul în viață. Dar nu. Nu e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dezmiardă fruntea, îi atinge delicat brațul stâng, care se ridică din ce în ce mai rar, din nou trimite după doctori, pentru că nu, nu poate să renunțe, trebuie să se poată face ceva! Dar nu se poate face nimic. În săptămânile care se scurg, licărul de viață pâlpâie din ce în ce mai slab. Îndărătnice, oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
astfel, închizînd în mijloc, ca într-o capcană, adăpostul uman. Lupii captivi parcă înnebuniseră. Strigătele lor nu mai aveau coerență, și, pe măsură ce inamicii strîngeau cercul, se transformară în schelălăieli disperate. Atacatorii erau mulți și puternici, și aveau în priviri acel licăr de animal hotărît să-și ducă treaba pînă la capăt, indiferent de consecințe. Ca la comandă, captivii înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul adăpostului. Aruncă un strigăt scurt, ca să-și înștiințeze tatăl, rămas undeva
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]