731 matches
-
vine din altă parte străbătând la rându-i toate obstacolele întâlnite de apele vieții în lungul lor drum înspre marea cea mare. Cand vine spre a se împreuna într-o singură curgere se aude doar clipocitul valurilor ce se sparg licărind în albe începuturi. Curg așa de firesc de parcă se cunosc de cand lumea. Sclipind în soarele ce le privește arzând , se pierd licărind speranța că au întâlnit ce au dorit și căutat toată viața. Marea îi așteaptă pe toți cei pregatiți
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1448906564.html [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
Cand vine spre a se împreuna într-o singură curgere se aude doar clipocitul valurilor ce se sparg licărind în albe începuturi. Curg așa de firesc de parcă se cunosc de cand lumea. Sclipind în soarele ce le privește arzând , se pierd licărind speranța că au întâlnit ce au dorit și căutat toată viața. Marea îi așteaptă pe toți cei pregatiți de o așa confruntare. Doar cei ce au un fundament solid, o bază, trec peste orice și rămân împreună până la capăt de
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1448906564.html [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului „Slavă Lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pamant între oamenii plăcuți Lui” Luca 2 Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare, Dumnezeu coboară, îngerii colinda, Oameni de zăpadă cresc în depărtare, Țurțuri spiralați licăresc la grinda. Mă cuprinde dorul de copilărie, Raiul îmi părea orice glastra ninsa, Stele-am strâns în suflet pentru veșnicie Și tivesc cu ele inimi, gânduri, vise. Cozonacii Bunei cu miresme fine, Îndulciți cu-arome de surâs zglobiu Erau copți
DRAGOSTEA COLINDĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1451034291.html [Corola-blog/BlogPost/370381_a_371710]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > GÂND DE VISĂTOARE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 874 din 23 mai 2013 Toate Articolele Autorului In noaptea efemeră, minunată Sub cerul licărind de stele, Cu sufletul vrăjit de bolta înstelată Sunt călător pe drumul Vieții mele... Vraja momentului care mă-mbată Precum licoarea din cupa de cristal, Mă poartă pe-o aripă fermecată In zbor ceresc, interstelar... Ce vraj-ascunsă imi trimiți, iubire
GÂND DE VISĂTOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_visatoare_doina_theiss_1369355963.html [Corola-blog/BlogPost/346158_a_347487]
-
dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat și primit și mână în mână am coborât pe scara realității. Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi licărind splendorile bucuriei. Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne am promis. Deja gândurile ni se amestecau în decizii și urmele pașilor ne căutau sensurile din care puteam reveni unul spre celălalt cu mâna întinsă spre
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1464035249.html [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
și de vis; E vară și,.. în spațiu arde o comoară, E atârnată lumea-n visare ca-n abis. Soare torid, Amiază calmă, galbenă de tei, Un scârțâit de poartă Se reazimă de timp ... Și,.. ca o lunecare, prin spațiu, Licăresc scântei. Balsamul cerne ploaie -din nuc- Peste-anotimp ... Silabele zefirului foșnind în lumină Nu îndrăznesc să-nchege , Cel puțin, un cuvânt Le spune sacadat pe bolta senină Ducându-le însingurat În murmur-fluier ca un cânt. Printre vise și-ngreunate raze fierbinți Ne
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1406630274.html [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
lui să fie făcută tămâia ca lucru sfânt. (L.Magdan, 2006:4). În casele gospodarilor creștini, beculețele aprinse ale Pomului de Iarnă se sting și se aprind ca o pâlpâire a vieții. Mesele îndestulate cu bucate, în mijlocul cărora lumânările sfârâie, licărind, așteaptă venirea celor dragi și sosirea urătorilor. Postul Nașterii Domnului s-a încheiat. O lume curată sufletește așteaptă, an de an, cu mare bucurie, florile dalbe de măr. Florile albe de măr sunt un simbol pentru această sărbătoare, dar și
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1418284594.html [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
din ajun. O stare euforică plutea prin spațiul încăperii. Premiații își priviră trofeul cu nedumerire. Piatra strălucea de parcă ar fi fost plină de licurici. Ieșiră în curtea căminului, în întunericul ce se înstăpânea de veacuri peste sat. Piatra începu să licărească tot mai intens. Parcă ieșeu flăcări. Pontatoarea o aruncă îngrozită. Piatra se izbi de curtea pietruită din fața căminului,sfărâmându-se într-o ploaie de scântei. -Ce-ai făcut? Cum mă mai prezint în fața tovarășilor fără premiu? Ea nu spuse nimic. Un
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1473733395.html [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
descifrarea acestei enigme. Într-un târziu Ene vine pe la gene și cei doi soți adorm unul în brațele celuilalt, cu chipul luminos și zâmbetul speranței pe buze. Luna apusese, iar întunericul își întinsese aripile sale imense peste sat. Doar stelele licăreau firave pe bolta cerului ca niște licurici. Aerul era mai rece ca de obicei, fiindcă se apropia toamna cu roadele sale, cu acea cromatică ce încântă privirile și inspiră poeții, pictorii, muzicienii, dar și cu capriciile sale, cu vremea tristă
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415171822.html [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
poalele muntelui Tâmpa în Brașov. Bunicii din partea tatălui o întâmpinără cu bucurie. Aici totul era în ordine și după câteva zile plecă spre Târgoviște. Străbătu iarăși Valea Timișului, orașul-stațiune Predeal și ajunse pe Valea Prahovei. Era lună plină și stelele licăreau fascinant în noapte. Crestele munților străluceau enigmatic în lumina lunii. Opri mașina și admiră minute în șir acele înălțimi solitare. Din loc în loc, pe abruptul Caraiman parcă luceau mii de steluțe. Se simțea minunat în mijlocul naturii fără forfota citadină, ci
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1425882410.html [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
îndrăzneala de a se plimba nestingherită printre ele în miez de noapte. Ceva anume o atrăgea ca un magnet spre acel loc miraculos care în întuneric avea o strălucire aparte. Părea o capelă luminată în reflexe străvezii, iar în fața ei licărea un chip de foc. Continuă să se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinse dintre flăcări și-i întinse mâna. Narcisa i-o prinse și când vâlvătăi de foc, când fiori de gheață îi inundară făptura. Fără cuvinte se desprinse
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1425882410.html [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
crezuse că secundul se evaporase cu strugurii lui. Avea să îi savureze în voie după duș, erau în siguranță acolo! Se îmbrăcă militărește, își închise dulapul și înfășcă cu entuziasm punga, sfârșind în a privi stupefiat singurul bob care mai licărea pe fundul ei, cărnos, luminos, promițând un adevărat răsfăț al papilelor gustative. Referință Bibliografică: STRUGURI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1727, Anul V, 23 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442990238.html [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În mâna stângă am cer Și în dreapta pământ În inimă port Sentimentul sfânt. În stânga sufletului Am sădit cinstea, omenia În dreapta au răsărit Nervozitatea, furia. În ochiul din stânga Veselia licărește În dreapta, tristețea Mândră domnește. În mintea din stânga Luciditatea-i stăpână În mintea din dreapta Impulsul domină. Lipesc jumătățile Aceasta sunt EU Cu părți bune, părți rele Acum și mâine, MEREU. Referință Bibliografică: EGO / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EGO de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1459879729.html [Corola-blog/BlogPost/368339_a_369668]
-
fi după ea. Ținând seama că se aflau într-o peșteră presupuneau că va fi o ușă falsă, așa de decor. Dar ușa sa deschis într-o loggia cât jumătate din cameră. În fund se vedea natura smolită și parcă licăreau și stele. Un asemenea hotel cu zece niveluri se afla sub nasul lor și ei au căutat mai bine de 2 ore „intrarea în peșteră” Fiecare și-a propus ca a doua zi să iasă spre a privi din nou
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1419014255.html [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
sălbatic între triburile de indieni sau printre eschimoșii de la polul nord. Ori în centrul deplin al civilizației din secolul nostru omul experimentează astfel de momente. În orice ipostază l-am analiza omul a avut momente când a zâmbit, a experimentat licări de fericire dar a inteles ca plinătatea fericirii este încă departe de el dar, călătorind prin viață dacă va urma binele va gusta tot mai mult din aceste sublime stări interioare. De fapt ceea ce doresc să definesc prin culoarea vieții
CULOAREA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/Culoarea_vietii_eugen_oniscu_1338534151.html [Corola-blog/BlogPost/357570_a_358899]
-
o așa bătaie... Nimeni nu mai spuse nimic ci doar priviră cerul unde părea să se întâmple ceva neobișnuit. Întunericul părea a ajunge în punctul culminant încât umbra lunii cuprinse pământul cât vedeai cu ochii și toți putură vedea stelele licărind prin spărturile norilor. Era noapte în plină zi. -Ce mai e și asta? spuseră speriați câțiva care nu mai văzuseră niciodată o eclipsă, și toți care mai stătuseră jos se ridicară privind către cele două astre suprapuse. -Apollon se ascunde
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplină Doar țârâitul de greieri... alină
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/ciprian_antoche_1487311406.html [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
creează magie... Împodobit cu globulețe și ghirlande din beteală bradul cu cetină de jad strălucește-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește licărind în noapte, gura-ți însetată-mi soarbe roua vieții, atingerea buzelor fierbinți mă înfioară... Brațele avide mă caută, mă cuprind, șoaptele dragostei îmi încântă auzul, mâinile-ți alunecă pe sâni, mă dezmiardă, și-n clipa următoare, lava vulcanului erupe revărsându
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri.html [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră că din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfada: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a comorii nada?” LOCUL CEL MAI STRANIU În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde - adâncuri, că sub vrejul vitei, Se-ntind ciorchini de aur și uraniu, Iar stâncă pare și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/pa%C5%9Fcu_balaci/canal [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
boarțe,Sătenii-ntârziați, lucire mov,Cu unduiri verzui, fără istov,Văzură și fugiră că din CartePreotul să slujească acol. Firește,Lucru curat nu e cu-acea grămadă:Un somn ciudat acolo te lovește...Pornitu-s-a-n Boemia o sfada:„De ce pământu-n noapte licărește?Dracul o fi? Sau a comorii nada?”LOCUL CEL MAI STRANIUÎn România, locul cel mai straniu,Îl întâlnim sub muntele Băiței:În calde - adâncuri, că sub vrejul vitei,Se-ntind ciorchini de aur și uraniu, Iar stâncă pare și sipet
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/pa%C5%9Fcu_balaci/canal [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
verii, fulgere brăzdează cerul și perdele reci de apă limpezesc bolta-nstelată. Un șuvoi sprinten de apă se strecoară printre stânci și coboară în cascadă, de pe muntii-nalți, abrupți. Apă este-nvolburată, sclipiri calde de argint, si goneste-nfrigurată înspre mare, licărind. Observând-o, intrigata Luna-și zice în sinea ei, că marea este superbă, dar Soarele-I doar al ei. Referință Bibliografica: GELOZIE... / Cardei Mariana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 547, Anul ÎI, 30 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
GELOZIE... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gelozie_cardei_mariana_1341064467.html [Corola-blog/BlogPost/358384_a_359713]
-
strident precum alarma antiaeriană sau bufnetul capacului de tomberon grăbit să își ascundă conținutul- scurtcircuitând sistemul locomotor al robotului de serviciu căruia doar mâna-i mai zvâcnește în reflexul de a răsfoi butonând la întâmplare paginile cotidienei biblii ce etalează licărind perfid aceleși atitudini chipuri ipostaze infestate precum ciuma bubonică pe toate programele între pauzele de refacere a strălucirii cu make-up -ul cucernicei invocări a numelui Celui de Sus cu râvna rumegat până ce întunericul strivește pleoapa și-adorm strunind cu greu
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1493313737.html [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
aducând iubirea. Deși-n noaptea în clocot și în spume Fără dor și țintă mulți o pălmuiesc, Azi iubirea umblă tristă iar prin lume Strigă-nțelepciunea! Oameni se trezesc. Se aude tandru trâmbița cerească Ce adună oștirea norilor din zori Licărind pe pleoape candid și firească Lacrima iubirii cu a ei dulci fiori. Se frământă lutul cel de la geneze Și din ceruri lacrimi sfinte se desprind Stau ca și soldatul sus pe metereze, Apărând iubirea ca pe-al meu destin. Cluj Napoca
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1443781669.html [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră ca din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfadă: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a comorii nadă?” LOCUL CEL MAI STRANIU În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde - adâncuri, ca sub vrejul viței, Se-ntind ciorchini de aur și uraniu, Iar stânca pare și
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Sonetele_frunzei_negre_de_uraniu_1_.html [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
cele doua creații: cea divină și cea umană. Este competiția între perisabila, efemera creație a omului, ce se risipește treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor, sau explodând cu bucurie copilărească în lăstarii noi ce se grăbesc să acopere amputările trecutului. Privind ciclul de tablouri intitulat de pictoriță, mai în glumă, mai în serios
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492857340.html [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]