33 matches
-
pune pe nuvele, povestitorii rămânând în fundal.”134 Rolul povestirii cadru sau al ramei a fost remarcat de către criticii literari în numeroase ocazii. „Nimic nu este mai șocant în Decameron decât rafinamentul ramei folosite, care contrastează cu asprimea, vulgaritatea sau licențiozitatea unor imagini pe care le inserează.”135 Brigata se dovedește „o paradigmă pentru burghezia florentină a secolului al XIV-lea. Cei care rostesc povestirile (novellieri) reflecă prețuirea pe care florentinii o dădeau umorului verbal și inteligenței practice, și mai presus
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prin intermediul satirei se face și necesarul salt către romanul latin, de multe ori conținând parodii fie la adresa romanului grec, în special a celui cultivând erotismul în accepțiunea sa idilică (pentru parodiștii latini, erotismul e aproape întotdeauna dublat de o malițioasă licențiozitate, atingând și problema homosexualității), fie răsturnând sensul de evoluție a personajului central într-o direcție eroică (gradul maxim de atingere a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se află un evantai negru, nu doar obiect de întrebuințare mondenă, ci și un derivat al măștii. Ca și la țigăncile lui Nicolae Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vreme să viețuiască într-o astfel de companie fără ca familiile lor și casele lor să simtă influența acestora. Este, de asemenea, evident că viețuirea seculară este atît de opusă celei ecleziastice; iar cei obișnuiți cu fastul, lipsa de rînduială și licențiozitatea, în mod obligatoriu, resping politețea, ordinea și austeritatea. Inevitabil, Episcopii aflați în posturi de importanță seculară sînt deranjați de prezența oamenilor care alcătuiesc turma lor și de clerul inferior, ocupat exclusiv cu funcțiile umile ale Bisericii și cu amănuntele muncii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu seamă tinerimii noastre alcoholul literar, mai rău și mai periculos ca alcoholul." Aceeași tinerime greșește amarnic îndeletnicindu-se "cu cetirea lui Eminescu, în detrimentul dezvoltării ei intelectuale, estetice și morale." Pudicul canonic de la Blaj este de-a dreptul oripilat de licențiozitatea... "Luceafărului": "Călin (...) vede o fată durmind după un perete de "țesătură de păingin". Atâta nu-i destul poetului nostru, ci mai spune cum fetei îi e desprinsă haina, cum "i s-arată trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dar schimbând negreșit) ce e de schimbat, raportul Ralea-Eliade era analog cu raportul Maiorescu-Hasdeu : de o parte mărginire și calitate, sterilitate, extrovertire, rafinament, nevoie de confort, poziție socială ; de cealaltă parte, prolificitate, enciclopedism, tip genialoid, erudiție, atracția ocultismului, asceză și licențiozitate. Eliade își revendica în mod deschis modelul hasdeian. Ralea nu-și revendica nici un model, era un eclectic, cu opțiuni strict occidentale, de preferință moderne. Eclectic era și Eliade, cum era și Hasdeu, dar, ca și acesta, cu repere mult distanțate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără transfigurare, fără fard, fără protocol. Retorica "de patru ace" este cvasiabsentă; textul trădează un anumit anticalofilism, o lipsă de interes pentru zicerile frumoase și, în compensație, un stil nud, comun, aproape stradal. În consecință, cititorul nu este surprins de licențiozități, de portativul înjurăturilor prea des întâlnite. Autorul dă impresia unei revolte contra artificialității prozei, a caracterului ei de convenție literară și solicită o lectură deschisă spectacolului tuturor încercărilor de a găsi o fantă optimă fluviului confesional. Spovedania aceasta "fără frontiere
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
acte, personajele sunt exponentele galeriei umane contemporane, folosirea monometriei, clișeele tipologice sunt păstrate (curtezana, tânărul de origine nobilă, tatăl mizantrop, sclavul iscusit etc.), însă fixările sunt mai subtile, comicul de caracter este predominant, dragostea constituie subiectul, dar există mai puțină licențiozitate, sunt frecvente formulările sentențioase, se remarcă un conținut etic. Acțiunea se petrece la File, în apropierea Atenei. Prologul este rostit de zeul Pan, care prezintă premisele acțiunii: Knemon, un bătrân ciufut, locuiește în apropierea grotei zeului împreună cu tânara sa fiică
Menandru () [Corola-website/Science/314953_a_316282]