752 matches
-
acest scop, mijloace agrotehnice economice. 4. Rotația culturilor este obligatorie atunci cînd se stabilește de organele de protecție a plantelor cultivate în vederea prevenirii și combaterii dăunătorilor, bolilor și buruienilor. 5. Vor fi executate lucrările pentru distrugerea cuiburilor de omizi, a lichenilor și mușchilor, tăierea uscaturilor și drajonilor, culegerea fructelor mumificate și alte lucrări de igienă, îndeosebi prin metodele agrotehnice. 6. Focarele păduchelui din San-Jose vor fi distruse în jurul plantațiilor de pomi fructiferi neinfestate de acest dăunător al pepinierelor pomicole, prin măsuri
LEGE nr. 5 din 12 noiembrie 1982 privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul pesticidelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106585_a_107914]
-
dinspre Mississippi bate un vânt proaspăt de vacanță și libertate cu eroii lui Mark Twain, Tom Sawyer și Huckleberry Finn. Este semnul care ni-l divulgă pe copilul aflat în spatele excentricului polițist, concrescut pe trunchiul plin de mușchi, liane și licheni al unei vechi istorii americane. Iar dincolo de toată combinatorica încâlcită a qui pro quo-urilor, Herzog relevă ceea ce constituie o cheie esențială a filmului: o nostalgie secretă înveșmântată în noir.
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
animale, ele fiind capabile să trăiască în cele mai extreme condiții. De altfel, ele sunt întâlnite peste tot pe suprafața Terrei, de la cei mai înalți munți, până în adâncimile profunde ale oceanelor. Micile nevertebrate trăiesc în habitate acvatice și semiacvatice, precum licheni sau mușchi.
O creatură invincibilă de pe Terra supraviețuiește și în spațiu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64926_a_66251]
-
Gary?), sub semnul crepuscularității. Multe poeme se situează în orizontul „vecerniei”, când clopotele bat în dungă potențând presentimentul morții. Toamna este percepută ca anotimp al retrăirilor nostalgice, cu speranța de a regăsi povestea vieții, reinventată din contururi șterse de umbre. „Lichenii crescuți/ pe nordul anilor” indică sensul apropierii de ultima întâlnire cu timpul: „O sferă/ de lacrimă/ se rostogolește/ pe obrazul timpului / omul pieton/ traversează orb/ strada/ care se cheamă/ Akeron”. Trecerea în lumea de dincolo acutizează senzațiile, apropierea „pragului” determină
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
propria energie electrică prin panouri fotovoltaice, dar particularitatea proiectului românesc este o seră interioară, care joacă un rol și în încălzirea spațiului de locuit. România, Casa Solară EFdEN. Combinația dintre casă și natură este prezentă inclusiv în baie, unde un lichen absoarbe umiditatea din aer. România, Casa Solară EFdEN. EFdeN a obținut 348 de puncte din partea juriului, care a evaluat casele în funcție de 10 criterii, precum arhitectură, eficiență energetică, inovație și sustenabilitate. Cel mai bun scor obținut de echipa română a fost
România, Casa Solară EFdEN, locul 19 la Solar Decathlon. Penultimul loc la Decatlonul Solar din Franţa by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34847_a_36172]
-
fost mai singur decît niciodată“. Ce bine-ar fi, crede poetul, ca o revoltă a naturii să distrugă orașele, adică alcătuirile artificiale și demonice care îl țin pe om prizonier între zidurile lor: „Visez o răzvrătire a lumii vegetale. De la lichenii palizi ai cercului polar Pîn-la giganții arbori ai zonei tropicale. [...] Eucalipți și cedri cu brațe uriașe Și baobabi bubonici cu trupul numai noduri Se năpustesc năprasnici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
în colțul ochiului meu trage după el linia orizontului spre colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna scroafa pe sub aluni, ritul ei adulmeca trufele îngropate sub frunze duhnind că glandele vierului ancestral. Amușinam cu nările dilatate
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
apare viața pe pământ ca la mine. În pași mititei-mititei, plecând de la un strat fierbinte de lavă, arid și practic aseptic, fără influență din afară, încep să răsară făpturi plăpânde și celule care se divid. Bacteriile descompun roca dură, apar licheni și alte vietăți ciudate, ba chiar și niște crabi minusculi, care numai în străfundurile pământului, unde nici lumină nu este, mai viețuiesc. Nu degeaba se spune că eu aș fi laboratorul lumii în aer liber! Așa mică și ciudată cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată așa ceva. Apoi știuse. Acesta era indubitabil semnul că putea să se întoarcă. Îi
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă chestiile astea. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
noastră, și a eliminat greșelile, a învățat, a tras concluziile necesare și că el regretă cel mai tare că acesta era rezultatul muncii sale. Odată cu sfârșitul sezonului, tanti Amália nu prea mai avea multe de făcut pe mal. Plivea doar lichenii gata să se răspândească peste tot, revopsea literele roșii de pe tăblițe și ungea cu smoală toate bărcile. Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sus pe deal, casa noastră era așezată chiar în mijlocul cenușii. Arăta ca și când ar fi făcut parte din deal, pur și simplu o cutie mare de lemn fără nici un fel de vopsea pe ea. Arăta maronie ca trunchiul unui pin, în timp ce lichenii de pe acoperiș aveau o nuanță verzuie. Singurele lucruri care trădau faptul că sunt oameni care locuiesc în ea erau perdelele albe care fluturau de la fereastra dormitorului lui tanti Mae și perechea de chiloți de damă roz agățată la uscat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru de termite. Chiar în față, la câteva zeci de metri, un trunchi gros se prăbușise de-a curmezișul. Căzuse probabil doborât de vânt la ultima furtună. Rămăsese înțepenit între ceilalți copaci sprijinit de tulpinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
povestit despre accidentul meu, despre teama de a nu o răni, somnul meu cel lung și ușor și despre trezirea decepționantă. Am lustruit marmura, am smuls trifoiul care creștea de-a lungul dalelor, am dat la o parte cu palma lichenii de pe cruce. Apoi i-am trimis o bezea prin aerul care mirosea a pământ și a iarbă jilavă. Mormântul lui Destinat dispărea sub coroanele de flori și de perle. Primele începeau să putrezească și își răspândeau petalele ruginite pe pietrișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
liber, vegheat dinspre seară de Ceahlăul mănăstiresc. Neghiobi sau copilăroși am încercat fiecare custurele împotrivă-i. Am reușit doar să legăm numele nostru pieritor, în litere cu timpul cicatrizate, de eternitatea lui. Copac venerabil și drag, pe care coloniile de licheni ale tinerei generații (după mine vârsta acestei generații e paleozoică, judecând după rudimentul organismelor și lipsa lor de individualitate) nu izbutesc să mi-l ascundă. VEGHEA LUI RODERICK USHER (Parafrază) În descrierile Gândului Despot. The Haunted Palace Modul unei seri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mi-am adus aminte. De un Ambasador al României, fost Ministru de Finanțe, fost Primar al Craiovei. După instalarea la Paris, a mers la mormântul lui George Enescu, în Pere Lachaise. I-a găsit marmura năpădită de mușchi și de licheni. Ghivecele erau neîngrijite, și orfane de flori. A făcut curat cu soția, și i-au lăsat lui George Enescu, locuința plină de flori. Atunci mi-am adus aminte de părintele Cleopa Ilie. Știți voi - spunea el - care este cea mai
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
nu Calul ci însăși așteptarea pân' la sfârșit de veci și se aud prin cosmos atomii cum coboară și cum le crapă smalțul oaselor tot mai reci [50] Și-un fel de umezeală de mucegai albit crescând ca buruienile ca lichenii pe munți crește în lumea asta acoperind orașe podișurile stinse ale acestor frunți [51] Și dacă din adâncuri de patimi și de vremuri Calul Troian e visul înalt din viitor Steaua ce duce lumea prin noapte luminând-o Idealul de
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
si recrutarea „Pădurea Arsă” se află la ieșire din satul Silverton.Aceasta se evidențiază prin sumbrietatea pe care o emană.Copacii sunt înalți până unde zboară păsările,au o ținută fantasmagorică,sunt și fumegă mereu,parcă cineva i-a supărat.Lichenii,ierburile și florile se luptă între viață și moarte,dar de cele mai multe ori ajung cenușă în bătaia vântului.Viețuitoarele se zăresc rar;oricum nu ar avea din ce trăi. Ca și Măreața Poartă,acest domeniu este stăpânit de secole bune
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
Acasă > Manuscris > Scriitori > ILUZIE RESEMNATA Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului zâmbetul e mutilat de luciul apei mâna dreaptă cumpănă adună iluzii de sub licheni aș vrea să iert cu ochii reci luna caută pământ reavăn cerne grâu așteaptă chinul încolțirii tremura ceață e spaimă . . . Pact cu "singur" . . închei un pact cu "singur" privirea pieptăna sentimente peste gard crisparea coboară un nor încărunțind fruntea geamul
ILUZIE RESEMNATĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364663_a_365992]
-
zâmbetul tău, aievea. PUNTEA ACEEA aproape de podul străin luminos la bază cu scâncete deunăzi simțeam cum mijise o punte din dureri și doruri nespuse din veniri și plecări din puful amintirilor și parfumul florilor de azi. brazii-și lăsau pânza lichenilor până-n pământ aroma rășinilor amețea firea-n rotocoale elicoidale ce prindeau viață țesând marginile stabilopozii trecerii. te văd trecând puntea. mă văd trecând puntea din sens opus colțurile buzelor mi se ridică în sus zâmbesc înduioșându-mă de picioarele-ți
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
Poetul Theodor Răpan își manifestă, ca o constantă, intensitatea plăcerii de a scrie, de a crea: „Pe un perete de primăvară scriu. Scrijelesc omonimul mortului viu și îndrăgostit. Neîmplinit! Dezdurerare divină! Am vârsta poetului la tinerețe și în față numai licheni somnoroși, doar restriște!” Sau: „Furișată pe calcanul de-ardezie, noaptea va muri împăcată precum timpul pe pragul unui cimitir doldora de păcate, în vreme ce eu, Poetul, voi așeza majestuos limba rostirii pe vicleana pană a vieții!” De aici, singura dragoste continuă
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
ce vin de niciunde parcă, c-ar fi o legendă sau nu, nu se cunoaște unde se află acest loc. Cu toate că, deși misterios pământul verde încântă prin frumusețe (este ceva care menține vegetația!..unde nu este iarbă sunt mușchi și licheni), măreția Creației incluse și candoarea peisajului îndeamnă către binecuvântare Divină și iubirea de Dumnezeu și de semeni. Nu întâmplător s-a construit această mănăstire chiar lângă grota în care se spune că a trăit sfanțul Casian (deși, nu prea cred
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
prin fum de poezie, Eu te pierdeam prin frigul din livezi. Fiind doar cimitir al altor vremi care s-au stins demult, dar nu ți-au fost nici de ajuns, nici plinul unui rost, Te iert tăcut, pe umbre de licheni. Cum nu de noi scria pe înserări în gândul tău, când îl simțeam ades, te iert de frigul Ei, dar, mai ales, de teama mea te iert, prin disperări că vei uita și-acest poem de lut, care-am ajuns
TE IERT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353954_a_355283]
-
gen copac-liana:).Cupluri care copacul destoinic și stoic stă nemișcat în fața furtunii(merge la serviciu ,asigură pâinea și cuțitul ,taie iarbă și spală mașină:)iar liana doar se înfășoară languros și suge seva:) Depinde de copac.Multi trăiesc fericiți cu licheni prinși de ei toată viata.Pentru că doar asta stiu.Nu au avut niciodată un copac asemănător cu care să-și sprijine crengile și să-și transmită seva dintr-unul în altul. N-am fost copac ,nu am fost liana sau
PE COPACI II DOARE FRUNZA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357275_a_358604]