350 matches
-
o barcă le pescuiește și le cară în susul râului. Dacă barca e urcată în cer prin apele verzi ca printr-un tunel luminat, vâslașul cântă toată noaptea cu pieptul gol, fără frică. Îi apar în cale capete de lei și lighioane ale deșertului, vise și inorogi, dar el cântă și frica dispare. Pătrunde prin strâmtori și furtuna se potolește. Dacă vâslașului i se aprind oasele ca ochii bestiilor în pădure, o pasăre îi ciugulește lumina de calcar a oaselor și planează
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
ne umilește faptul că nu li le putem oferi; * Pentru că țăranii - care rămân clasa socială cea mai numeroasă a României - nu mai sunt navetiști, ca urmare nu mai au bani și socotesc pe bună dreptate că produsele din hambare și lighioanele din ogrăzi nu le compensează suficient această pierdere; * Pentru că o categorie destul de largă - dar nu atât de largă pe cât se pretinde - de oameni, neajutorați din pricina vârstei, bolilor, lipsei de calificare sau specializării neinspirate, iresponsabilității, blocajelor mentale de tot felul, neputințelor
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel spectacol crispat care se numește Mikey-Mouse? Cum putem noi rîde la spectacolul lighioanelor acelora care se deformează și se refac fără încetare, trimițîndu-și membrele prin aer, decapitîndu-se și reîntregindu-se, descompunîndu-se și recompunîndu-se, cum putem face haz de această înfiorătoare dezagregare a unei imagini de ființă, cînd Mickey-Mouse-ul nu e, poate, decît caricatura propriei
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
și-a dorit toată viața să-l vadă și să-l facă. Un rol principal pentru soția Sheri Moon Zombie și roluri episodice pentru veteranele Patricia Quinn, Dee Wallace și Meg Foster, plus un soundtrack deosebit. Ultima recomandare este „Grabbers / Lighioane”, care spune povestea unor localnicii dintr-un sat irlandez de coastă, care se baricadează cu cățel, cu purcel (plus polițiștii de serviciu) într-un bar și se îmbată așteptând „niște dihănii cu tentacule”. Regizorul Jon Wright a hotărât că frisoanele
Filme premiate internaţional la Festivalul „Lună Plină” [Corola-blog/BlogPost/98028_a_99320]
-
Adrian - Ultima întrebare e și cea mai simplă dintre toate, atât doar că nu pot să mă „deschid” prea mult, permanent am făcut-o și nu m-a ajutat cu nimic. În lumea aceasta, în care mișună tot felul de lighioane, nu mai există bun simț, înțelegere între oameni. O vreme a atrocităților, vulgarității, subculturii și consumului visceral, în care îmi este greu să mă adaptez. știu că perioada pe care o traversează omenirea în prezent este una „dificilă și periculoasă
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
de la taler care, la rîndu-i, vine de la un oarecare Joachimstal, valea lui Joachim. Farfuria vine din chineză, însemnînd întîi fiul cerului, apoi porțelanul dedicat împăratului. Fusta a apărut lîngă Cairo, într-o periferie cu croitorii, trecînd, pe urmă, în neogreacă. Lighioană trage la legiune, și ajuns, prin pură confuzie, sau prin neînțelegerea unei metafore, să însemne fiară. Marțipanul, om care șade, în arabă, ajunge, în timpul cruciadelor, o monedă cu Iisus pe un tron. Sensul i se schimbă la Veneția, unde începe
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul mărunt al lighioanelor și vietăților adunate în turme nesfârșite să-și găsească sfârșitul pe drumul pierzaniei. O pornire tainică, înspăimântătoare, le mâna odată cu vântul ce creștea năvalnic și se tânguia fierbinte, noapte de noapte, de la mijlocul nopții până în zori, să se adune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri de aramă și chiftirițe războinice; libărci și salamandre înaripate croindu-și loc prin jungla de tulpini zimțoase, înaintând trudnic prin încâlcitura de buruiene și rădăcini smulse din pământ, lăsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scurte, ca o tuse înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el. Își subția și-și îngroșa vocea cum voia. Vocea lui era în schimbare și-nșela lighioanele, păsările de noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de aripi, imitând după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul, încât maică-sa îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mine când mă pierd. Dar capul lui Wilson era în permanentă mișcare. Avea chipul zbârcit tot și părul tuns la piele. Un început de chelie îl făcea să pară mai tânăr decât era. La douăzeci de ani dragostea e o lighioană mută iar eu sunt deja bătrân. La asta se gândea Wilson cu cartea în mâini. Și la frică. Femeia punea uneori întrebări. Altădată prefera să nu știe. Eu o vedeam vorbind singură. Cu marea, cu cerul, cu ploaia, cu tăcerea
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
specularea unor momente favorabile, o curvă, Bica șchioapa, cu un picior de lemn pe care mai bine de patruzeci de soldați își pun semnăturile, și o artistă de circ, Atena, cu pulpele încleștate, tratându-i pe bărbați ca pe niște lighioane dresate, amiciții strânse, derivate în homosexualitate, și uri mocnite, pe punctul de a exploda; multe, multe personaje memorabile, începând, desigur, cu protagonistul romanului, Dimitrie (Mite) Cafanu, și sfârșind cu un Cârnu din Brănești, cerșetor, "corcitură de profet și artist"... Adunate
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
găsită frumoasă (realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare (în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
cremene aveam, dar ce să punem pe foc? Până la urmă, tot Stan cel mic mă trage de poală și îmi zice: „Uite colea o grămadă de găteje numai bune pentru foc.” Bune-bune - zic eu - dar cum ajungem la ele, că lighioanele îs colea? Să ne strângem unul lângă altul și să ne mișcăm încet încet, ca să nu priceapă lupii ce facem. Dacă ajungem la vreascuri sănătoși, facem focul acolo și gata.” Mic-mic, da’ mintea brici! Ne-am târât noi ca șarpele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fimei afu...afurisită Zănovie!” După ce spunea - aproape de fiecare dată - aceleași cuvinte, nepoftitul o lua la fugă, pentru că bunica pornea galop spre poartă cu măturoiul în mână. „Iar ai venit, zăludule? Cu tine să mă mărit? Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar pe portiță și alerga după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sens fâstâcelii lui Paganel. Adică, ce cați p-acilea? Dacă tot n-ai nici un rost, barem hai să glojgăim ceva. Sigur că Ghindoc a fost uimit peste măsură să afle că Paganel nu bea. Și-l privea ca pe o lighioană bizară. Hait! Era o șansă să dai peste un abstinent care, sigur, din moment ce făcea mutre la alcool, era puțintel dus cu pluta. Ghindoc nu mai văzuse niciodată pe careva care să se abțină de la băutură fără a suferi de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ceva absolut devastator. O mărturie aflată undeva la limita decenței. Și, dacă ești cardiac sau ai alte afecțiuni, nu se știe dacă poți duce confesiunea. Tanti de la bufet e o femeie cu preocupări din cele mai interesante. Dă de mâncare lighioanelor din curte, mai ales câinilor care acum, pe lapovița asta, a observat ea că suferă cumplit. Pisicile arondate bufetului le mai hrănește. Sorinache, pisoiul ăla negru, trebuie neapărat să scăpăm de el! Mi-a zis odată foarte hotărâtă. Are drame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
neînsuflețite ale celor trei femei, singurele ființe pe care le-a cunoscut și care au ocrotit-o cu tot devotamentul, dar fiecare s-a stins într-o zi, când a ieșit din cercul din care nu avea voie să iasă, lighioanele pământului s-au năpustit asupra ei și au vătămat-o, acum stă aici cu ochii închiși și bolește, ar vrea să moară dar știe că nu i-a venit, încă, sorocul, se va odihni până își va recăpăta puterile, va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau acum, animați de o viață stăruitoare. Niciodată n-aș fi crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se hârjoneau sumedenie de animale, care s-au mulțumit să mă pândească de la distanță, ca pe un Noe neputincios și incapabil să se salveze pe sine. Era de parcă, după milioane de ani de urmăriri În scopul prinderii, sfâșierii și hrănirii, lighioanele și omul puseseră capăt ostilităților, căci Întreaga umanitate fusese redusă la un singur individ, umbra celui care cândva le transformase semenii În antricoate ori În distracții de circ, prea slab acum pentru a le mai putea prinde, și care, iată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
așa i-a dictat conștiința. Viața de militar e mereu supusă riscului, a fost mai bine că și-a făcut singur felul, în caz contrar ar fi trebuit să se ocupe altcineva separat și de trebușoara asta. Trăia singur cuc, lighioana naibii, nici n-a stat pe gînduri, planul începea să meargă de minune. Să ai de ales între a fi erou sau trădător, dumneavoastră ce-ați fi făcut în locul lui? Cel puțin în cazul lui s-au ținut de cuvînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și vezi ce-o să iasă. Îți garantez eu că merită sacrificiul. Cine spunea că nu sînt și ei oameni? Se distra Delfinaș pe seama lui, că n au și ei sentimente, instincte, că e imposibil să devii prieten la cataramă cu lighioane de soiul ăsta? Fusese prea mult? Exagerase, își pierduse prea ușor capul? Mersese prea departe? Nici nu mai știa ce să-și reproșeze cînd simți că totul începe să se prăbușească bucățică cu bucățică sub ochii săi, fără ca el să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe sub ,,ușă,, , după ce a făcut În aer un mic salt de minge. -Ce ai avut cu el? Poate căuta prietenia noastră. Poate era o reîncarnare a vreunui cerșetor. -Uniunea Europeană cum Îi spui, ne dă voie să ne Împrietenim cu lighioanele astea? -Uniunea Europeană nu-i o dirigintă severă care cere să-i arătăm unghiile curate. Uniunea Europeană e un concept. -Un ce, un concert? -Nu, omidă păroasă, e un concept, adică așa, o idee generală pe care eu ți-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]