135 matches
-
pățit Azor , Nu primiți în curte pe un trădător!" Astă vară,-n prispa casei, lui Tarzan Azor spunea: - Ce înseamnă să ai milă de-un sfrijit ce mă ruga Să-l primesc în bătătură, să-i dau hrană că-i lihnit... Cum îți spun, mi-aduc minte, într-o seara-n asfințit Scriam ultima filă din "Cartea vieții mle" printre câini... Când în fața îmi apareopotaie - venită de prin străini. Se târa sfios, teama îl oprise-n prag, și cu ochi blajini
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
fi să se fi amestecat în mulțime, s-o ia apa și pe ea și s-o ducă în focul evenimentelor?> Se va întoarce tot la Televiziune. Dar înainte de asta intră într-o cofetărie, trebuia să mănânce ceva că era lihnit de foame. Ceru un pahar cu lapte și o chiflă și le înghiîi repede. -Sunteți ostaș?- îl întrebă vânzătoarea, o fetișcană drăguță, dornică să afle și ea ceva de la un om autorizat. -Nu, domnișoară! Fac parte din corpul de gardă
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
mucă și-l puneau să le muncească... la negru, doamna inspector. Eu nu am bani de mașină ca să vin la școală, și în fiecare zi fac nici mai mult, nici mai puțin de zece kilometri: cinci dus, cinci întors acasă... lihnit de foame. - Totuși, dragi elevi, ar fi bine... așa cum bine zice englezul: „Să ne întoarcem la oile noastre”... fiindcă tema pusă în discuție are ca subiect să analizăm compoziția epică, drama... i-a rugat profesoara Luxița Prădăreanu, care începuse să
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
asta el trebuie să aibă acces neîngrădit prin toate locurile - bucătărie, curte, pimniță, grajd, grădină... De multe ori, când era cald, mâncam în casă jos, adică în bucătărie, cu ușa deschisă. Ei bine, Bălan nu trecea de prag, chiar dacă era lihnit de foame, ci aștepta cuminte până termi¬nam noi de mâncat pentru ca, după aceea, să-și primească și el tainul ce i se cuvenea. Uneori, eu și soră-mea îi mai aruncam câte ceva și lui în timp ce mâncam, bineînțeles - sub privirile
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
sânii aproape perfecți/ pâini furate din cuptorul cald// picioarele prea elegante/ în sutele lor de botine/ doar să implori dimineața în zori/ alunecarea lor/ dinspre ea înspre tine// cam tot atunci mintea ta cerșetoare/ înveștmântată în zdrențele sfielii/ se întorcea lihnită de prin savanele durerii// unde leii nocturni fulgerătorii gheparzi/ îți mâncaseră sufletul odată/ cu inima neagră: nu mai aveai ce să arzi/ așa ar fi fost mica poveste/ a unei iubiri fulgerătoare/ estimp îngerii tăi și ai ei/ înoată senini
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
mai cu iarbă am sărit amândoi din tren julindu-ne prin diverse părți ale corpului, dar nu prea tare. Ne-am întors spășiți în oraș unde căutam ceva de lucru și în al doilea rând ceva de mâncare, căci eram lihniți amândoi de foame. Ne apropiasem de poarta combinatului unde speram să intrăm din nou pentru a aduna deșeuri de lemn. Dar cum mergeam noi așa de îngrijorați, niște tineri în salopete ne-au întrebat unde mergem? L-am lăsat pe
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352924_a_354253]
-
prin două odăi. Aici ne-am descurcat mai bine. Gazda făcuse mămăliguță și ne-a poftit la masă. Mămăliguță cu câteva nuci ... câteva nuci ... atât, câteva nuci! Au mâncat copii ce li s-a dat, fără mofturi prea mari, erau lihniți de foame. După încă vreo două ore de stat la povești, ca la priveghi, în compania acelor oameni triști și amărâți, ne-am decis să ne culcăm devreme. Am dormit bine, nu aveam stomacul supraîncărcat de mâncare. De cum se crăpă
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
mai cu iarbă am sărit amândoi din tren julindu-ne prin diverse părți ale corpului, dar nu prea tare. Ne-am întors spășiți în oraș unde căutam ceva de lucru și în al doilea rând ceva de mâncare, căci eram lihniți amândoi de foame. Ne apropiasem de poarta combinatului unde speram să intrăm din nou pentru a aduna deșeuri de lemn. Dar cum mergeam noi așa de îngrijorați, niște tineri în salopete ne-au întrebat unde mergem? L-am lăsat pe
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358087_a_359416]
-
nu poate rămâne indiferentă, datorită educației morale și civice: “jefuiți de sărăcie amanetăm / rănile conservate cu sare / din pâinea amară dăm câinilor / care au ros ani în șir ciolanul / și-acum bat cuie în mâini / joacă țonțoroiul pe capete sparte / lihniți le plângem de milă / foamea din noi o donăm în rate la bănci / lingem durerea asfatului ud de lacrimi / taxa mizeriei cu sudoare o plătim / mogulilor care n-au nici un Dumnezeu / aprindem torțe din trupuri strivite / sub greutatea zilei de
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
zorzoane pe care le adăugăm ca să ne clătim ochii și să ne încântăm urechile. Ieșiți din țarcul cu cartelă pentru mâncare, bonul de benzină, orarul pentru apă, lumină și căldură, ne-am aruncat orbește în marea crăpelniță. Puțini ghiftuiți, cei mai mulți lihniți, stăm cu mâna întinsă la porțile Occidentului ca altădată la Înalta Poartă. Până o să ajungă unii să culeagă ghioceii de la Cotroceni, piticul de grădină e ințeles cu vrăjitoarea cea rea și are în coș câte o felie de măr pentru
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
țopăie-n loc. Prostul, ce putea să-mi facă? Mustul dulce nu-i prea bun, Iar în burtă-i nu se-mpacă - Îl cam trece, că-i bătrân. Mustu,-n limbă mi-l înțeapă; Cum să-l bea!... când e lihnit; Și apoi, când mănânci la ceapă, Cine dracu-a pomenit... S-aibă gust și să te-mbie Ca buchetul să i-l simți; Când ai cap... o pălărie Și o gură fără dinți? Ba aminte și-a adus, Când era
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
fi viețuit un pustnic. În fine ca să nu mai prelungim suspansul, nu l-am “gâbuit” atunci pe criminal, deși am scotocit pădurea până seara. A “picat” ...cum se spune, la vreo două zile, la niște rubedenii din altă localitate unde, lihnit de foame și de frig, a căutat adăpost. De fapt, pe noi, schitul ne interesează ca să putem face legătura între povestire și tablou. Pe acele ruine și bălării astăzi se înalță Sfânta Mănăstire Hadâmbu. Este un loc minunat, un loc
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
neînjunghiatule Poet,/ să primești lauda mea ... ”, „voi trâmbița din toți rărunchii inimii mele,/ despre Noua Ordine a Limbii Române,/ despre taina Poetului tipărită pe aer,/ binevestind robiților de Ea profeția din urmă ... ”, „Cum să mă împart, Doamne, când străjile cerului,/ lihnite-n Cuvânt îmi devoră până la foame/ și ultima vertebră a sinelui ... ”, „dincolo de steaua Canopus sunt munții pierzaniei,/ înapoia lor ‒ păunii: Poeții cu gură cerșită!”, „Gol de mine, conjuga-voi solemn: sum-esse-fui!”, „înger pleșuv cu lacrimi de albine!” A transpune abstracții
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > TRANSHUMANȚĂ PRINTRE STELE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE Al.FLORIN ȚENE Transhumanță printre stele Dacă turmele tale de stele, Doamne, sunt lihnite de foame Se aprind umbrele munților din lună cu urechile, Dacă versetele tale pălesc în Biblia scrisă de mult De nu se mai recunosc unele cu altele iar Iubirea-i un sentiment pe care nu-l mai ascult Când poetul
TRANSHUMANŢĂ PRINTRE STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341782_a_343111]
-
1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului (poezie pentru copii) Astăzi, când mergeam acasă, Cu doi ochi triști m-am întâlnit, Ei m-au străpuns direct în suflet Și cu durere l-au lovit. Era un câine de pe stradă Lihnit de foame, vai de el, Privirea lui îmi spunea, vie, Că-i cel mai necăjit cățel. Cu blana neagră, scâlciată, Plină de spini și de mizerie, Sta într-un loc fără să miște, De teamă ca să nu mă sperie. Am
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
acum cu oțet din vin îndoit cu apă și gătiți cu praf de sare și cimbrișor... Ajuns aici cu-nchipuirea, Nădejde scutură din cap dornic să-și uite că râmnise la... și-adormi ca răpus. Sleit de greul drumului și lihnit de foame, mușcase din somn ca un hămesit! Cărarea pe care-apucase a doua zi îl duse la un eleșteu, nu mare, într-o margine de sat. În apa-i văzu pești mărunți împungând supărați asemenea unor ace adânca oglindă. Câte
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
mucă și-l puneau să le muncească... la negru, doamna inspector. Eu nu am bani de mașină ca să vin la școală, și în fiecare zi fac nici mai mult, nici mai puțin de zece kilometri: cinci dus, cinci întors acasă... lihnit de foame. - Totuși, dragi elevi, ar fi bine... așa cum bine zice englezul: „Să ne întoarcem la oile noastre”... fiindcă tema pusă în discuție are ca subiect să analizăm compoziția epică, drama... i-a rugat profesoara Luxița Prădăreanu, care începuse să
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
femeie de cel mult un metru și jumătate înălțime, destul de voinică și autoritară atunci când era cazul, altfel nu ar fi făcut față „armatei de prunci” lăsată în grijă de tatăl lor. Nu trebui să zică de două ori, că năzdrăvanii, lihniți de foame, intrară în fugă și se înghesuiră în jurul mesei, înghiontindu-se, de când se apucară de mâncat, până la ultimele resturi de mămăligă cu fasole din strachină. Masa se termină, ca de obicei, în chiote și hârjoneli, dar nu înainte ca
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare
FRUMOASA PĂCĂTOASĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371318_a_372647]
-
brunetă zveltă cu ochii ca abisul! Păru-i până la umeri, trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
2016Ce brunetă zveltă cu ochii ca abisul!Păru-i până la umeri, trupul de vioară,Buzele ei roșii te poartă în visul:Jarului aprins de Lună în fiecare seară...Atingeri de petale pe buzele flămândeInspirând din respirații pe furiș furate,Trupurile lihnite de dor îs tremurândeîn tantrica iubire prin șoapte tremurate...Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul,Sărutul îi este taina izvoarelor adânci...Morgană care îți răpește gândul,În călimare albastre te face să te- arunci...Este rugăciunea vie din fiecare seară
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
de-o cafteală, eu m-am aplecat, am desfăcut unul din sacii noștri doldora de merinde, am scos o pâine din aceea ofițerească, mai albă decât cea destinată trupei, obținută pe șest de la popotă, și i-am oferit-o copilului lihnit de foame. Reacția lui m-a surprins, în loc să ia pâinea, s-a tras îngrozit îndărăt, ori poate că, mai degrabă, a fost smucit spre dânsa de femeia care îl ținea de umeri. N-am avut timp să-mi dau bine
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
a fost pierdut atât de noi încât silabisești tăcerea mea un fel de dializă cu cerul a cui ești tu azi sunt a ta printre tușe calvin klein arșiță sărutul în care m-am risipit ca nisipul cel mai fin lihnită de lumina pământeană mă sculptez încă o dată divin nezeiță Referință Bibliografică: euphoria / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EUPHORIA de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348792_a_350121]
-
Mi-a zis ceva în arabă, răstit, după care m-am trezit cu o lanternă în cap. Au mai trecut vreo trei zile până să vină omul cu lanterna, însă acum nu știam cum să prind mai repede lipia, eram lihnit, mi-era și sete și frig. N-am mai apucat să-i spun nimic, dar nici el nu m-a mai lovit. Parcă începuse să vină tot mai rar. Eu eram tot mai slăbit, mintea mea o lua razna. Începusem
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
ai fost înșelat de o soție necredincioasă care, într-o rătăcire a unei tinereți năvalnice, a uitat de îndatoririle ce le avea față de cel căruia îi jurase credință pe biblie, că-l va iubi și cinsti până la moarte, sau erai lihnit de foame și nimeni nu se uita la tine, nici ca la un amărât de păduche. Fii cinstit măcar cu tine și recunoaște, nu ai dat dovadă de lașitate? Ai tăcut și ți-a convenit că aveai mâncare și băutură
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]