91 matches
-
fie un remediu împotriva morții e concluzia autoarei la lectura cărții lui Radu Mărculescu, Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică, fost prizonier de război: "Oamenii erau aruncați în vagoane, fără apă, fără hrană, fără lumină, fără aer, unii peste alții, lihniți, atît de supți de orice putere încît nici să geamă nu le mai venea. Atunci se lăsau să moară: la fiecare oprire se aruncau cadavrele din tren. Deodată Radu Mărculescu are o intuiție neașteptată. Începe să povestească Răscoala lui Rebreanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Scîrbos, spune Susan. Vino Încoace, spune Milena, Întinzînd brațele. Se lasă cu o Îmbrățișare În grup. Wakefield se simte excepțional de acasă În casa femeilor, inspirîndu-le parfumurile și căldura. S-a făcut frig, Începe să ningă și le este foame. — Lihnită! decide Milena. Cad cu toții de acord că cel mai călduros loc În care ar putea să intre este un restaurant ucrainean, din cauza aburilor de la borșul de varză și de piroști, și se Înghesuie În primul care le iese În cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
exigențele tecnice ale lucrării cu care se însărcinează. Roșii îndeplinesc prin aceasta două scopuri egal de meschine. Pe de o parte se 'n [țolesc ] ei; fiecare din acești patrioți cari ieri sau n-aveau ce mânca sau duceau o existență lihnit [ă ] e azi milionar, pe de altă parte scopul lor principal este de a dovedi că, fiind ei incapabili de a administra căile ferate, românii în genere ar fi incapabili de lucrul acesta. Deși avem ingineri cu studii tecnice escelente
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
era făcută. Dar fantoma cea roșie? Republica declară zâmbind că nu se teme de ea. Orice maladie socială, ziceau conducătorii Franciei, se vindecă prin libertate și bunăstare. Să ne îngrijim numai de binele "maselor poporului", să mulțumim numai acele straturi lihnite din cari socialismul își recrutează batalioanele de proletari și fantoma roșiilor se va topi ca o negură ușoară la lumina soarelui. Republica nu a vorbit numai, ci a și lucrat astfel și lumea a privit un spectacol la care nimeni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
În cele din urmă am luat legătura cu Sylvester. A venit să mă vadă și mi-a împrumutat niște bani. La început nu a vorbit prea mult. Mi-am dat seama că nu putea vorbi despre lucruri politice, confidențiale. Arăți lihnit și zdrențăros, mi-a spus. Dacă nu te-aș cunoaște, aș zice că ești vreunul din vagabonzii ăia pan-americani. Trebuie să te pui pe picioare. Mă simțeam ca un obiect pe care Caligula l-a lăsat să cadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se căznește Dan să alunge dihăniile lihnite, atrăgându-și pe loc un cor de miorlăieli dezaprobatoare. Mă, Castravete, n-ai venit, dracului, odată, mă...?! îl ceartă el pe Avocat, care răsare, gâfâind, din beci și îi întinde sticla și cămașa. Dănuț smulge dopul cu un bobârnac și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe un rând, treizeci și încă una de bucăți, pârpălite uniform, în total! Ceilalți convivi, lihniți, saliveză harnic, cu mintea și cu ochii. Până și Îngerul, regresat silnic în paupera condiție umană, clipește și se îmbujoreză și el subit la chip, furnicat și smuls din lâncezeală, de o neobișnuită și ciudată senzație, de foame... Hai, băi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
resturile de curcan de care zisese doamna Taylor. Dar nu voiam să risc să fiu prinsă servindu-mă singură, așa că am rămas pe loc și am citit un articol foarte lung despre Balcani. Când s-a întors Sheba, eram deja lihnită. M-am repezit în hol cum am auzit ușa deschizându-se. — Ele unde sunt? a întrebat de cum m-a văzut. Avea fața roșie și părul lipit de cap ca o pălărie cloche. Am arătat în sus: — O, Doamne, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
l-a adus aici. Urmărise, zile Întregi, un nefericit de mamut pe care el și ceata lui de vânători Îl răniseră și ardeau de nerăbdare ca giganticul animal să-și dea ultima suflare. De n-ar fi fost atât de lihniți, ar fi renunțat la goană, care dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de foame. În loc de burți li se căscaseră niște gropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai apoi raporturile cu opulența și cu averile nemăsurate, rotunjite prin jaf, am băgat de seamă că superbogații noștri sunt majoritatea obezi, cu guși și fălci de neamuri proaste și împlătoșați în osânză, fapt care le dă apă la moară lihniților: „Săracii bogați! Or să plesnească și nu se îndură nimeni să-i oprească din îmbuibare! Cum intră unul la închisoare, cum îl răzbesc toate bolile grăsimii!“. Săracilor le e milă sincer de bogătani. Săracii știu că și chiaburii de la oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un maidanez turbat? Fiindcă era totuși un suflet încă nepervertit, a intrat în casă plângând în hohote. „Mamă, tată, am mâncat tot parizerul!“, a zis Gigel. Ar fi trebuit să arate ca un însărcinat în luna a șaptea, dar tot lihnit era, cu stomacul lipit de șira spinării. „Mă, nu ne minți - l-a repezit Bostănaru ca și cum se aștepta la un necaz -, ți l-o fi smuls din mână un țigan sau te-a fugărit un maidanez și ai dat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
halu’ ăsta. Ie lume multă cu bani, vere, dă cu banii de-a azvârlita. Și căcat ar cumpăra dac-ai aduce pe plajî. Ie ceva de nu se poate. De-o săptămână am picat și noi cu foamea-n gât, lihniți, și-am zis s-o luăm la plesneală, ce-o ieși și ce s-o nimeri și cine s-ar fi gândit? De anu’ trecut de la Paști am plecat din Caracal. Am fost În Germania și Austria, am fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
te hăituiesc cu înverșunare și te fac să suferi. Poți uita totul, dar acele clipe care ți-au marcat sufletul cu fierul roșu rămîn și mor doar o dată cu tine. Aveam cinci ani cînd o cumplită foamete ucidea Moldova, cînd oamenii lihniți se animalizaseră aproape, avînd o singură preocupare: să mănînce ceva. Deși noi am avut ceva rezerve de porumb acasă, familia noastră a împărțit totul și cu milă creștinească s-au tratat toți flămînzii care ne-au călcat pragul casei. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că-i place spectacolul. Tovarășul Cameniță, ca de obicei, mâncase enorm la prânz. Privindu-l cum înghite nesățios, lui Fanache chiar îi trecuse prin cap că tovarășul Cameniță poate mai are două-trei persoane ascunse în burta lui, două--trei persoane înfometate, lihnite. Acum, după masa copioasă și cu zumzetul copilașilor în urechi, tov prim se simțea ca-n sânul lui Avram: l-a cuprins somnul și a început să sforăie. Gârmoci și Fanache și-au frecat palmele satisfăcuți: obținuseră ce speraseră. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aflat mai târziu că a fost eliberat în 1964, la amnistie, după care a murit lăsând o soție și doi copii. Și în această celulă, am avut parte de lucruri îngrozitoare. De fapt, cel mai îngrozitor lucru era foamea. Eram lihniți. Aveam dreptul la o mână de arpacaș, o zeamă cu resturi de cartofi, zgârciuri și piei, iar „carnea“ era compusă din copite sau din tot felul de resturi de organe respingătoare. După ce mâncarea era împărțită la toate celulele, rămâneau pe
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un platou și l-a pus în fața Janetei, urându-ne poftă bună. M-am mirat eu. ─ Salată de ton, mi-a răspuns fiică-mea. Văd că este salată de ton, dar atât de multă? Parcă a bănuit fata că suntem lihnite de foame. Dacă porțiile sunt atât de mari, păi mănâncă grecii, frate, nu glumesc! ─ Clima de aici, mediul sau construcția lor fiziologică le dă o mare poftă de mâncare. Dorind să cunoaștem cât mai bine arta lor culinară, am servit
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
captându-ne, pesemne, starea de spirit. Primarul ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
între noi o zi de luni trebuie consumată cât mai repede, fraților, tocmai pentru a face loc zilei de marți, așa că a fost o idee excelentă preumblarea prin magazine, iar cortul acesta care rezistă asediului și dă cu tifla vântoasei lihnite mă aștepta tocmai pe mine, frumos ambalat în săculețul său, tăcut, dornic de drumeții, ca un copil ținut prea mult în casă și care nu așteaptă decât deschiderea izbăvitoare a ușii pentru a plonja cu bucurie nedisimulată în tot felul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
bucătărie, Își sărută ambii părinți și se duse lângă Brunetti, cu mâna pe umărul lui. — E ceva de mâncare, mamă? Întrebă ea. — Nu ți-a dat să mănânci mama Luisei? — Ba da, dar asta a fost acum câteva ore. Sunt lihnită. Brunetti Își petrecu brațul pe după ea și-o trase În poală. Spune aspru, cu vocea lui de polițist rău: — Bun, te-am prins. Mărturisește. Unde le ții? — O, papà, Încetează, zise ea, zbătându-se de Încântare. Tocmai am mâncat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
am schimbat complet. — Doar pentru că ai fost nevoită, spuse Minette. Dar nu așa ești tu cu adevărat. În adâncul sufletului, îți dorești mereu... mai mult. În adâncul stomacului îmi doresc niște mâncare, spuse Darcey. E verde, maman. Mișcă-te. Sunt lihnită de foame. Minette pufni și porni mașina. Dar îi tot arunca priviri piezișe lui Darcey, care se uita drept înainte, cu o expresie impasibilă întipărită pe față. Capitolul 27tc " Capitolul 27" A vionul ateriză pe aeroportul Shannon, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Mielul se joacă-n Soare: El tresare! aude pasul Omenesc! și spune: Ia lină mea, Dar lasă-mi viață: dar el nu știe că iute vine iarnă. Paianjenul stă în trudita-i Pînză, nerăbdător așteptînd Musca. 450 Curînd o Pasare lihnita vine și-l duce pe Paianjen. În părăsire e lăsată Pînză lui pe care o țesu neliniștita-i inimioara Și o întinse cu-atîta grijă și aht și osteneală". Acesta fost-a Vaierul lui Enion în jurul dauritei Sărbători. Gemu Vecia și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tînăr, Ucigașul, aleargă peste munți. Ruben 59 dormea pe Penmaenmawr 60 și Levi61 pe Snowdon 62. Ochii lor, urechile, nările și limbile lor li se rostogolesc afară, privesc 55 Ce e-năuntru acum văzut afară; ei carne vie sînt vîntului lihnit. Devin Noroade foarte-ndepărtate, pe-un ne-nsemnat și-ntunecos Tărîm. Fiicele Albionului cu brîie-și strînseră vesmintele de Mînă Împletite, Dînd jos perdelele Ierusalimului de pe blînzi demoni ai colinelor; Peste Europa și Asia pînă în Chină și Japonia că fulgerele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Orc putere: Nour nedeslușit, fără de chip, în lacrimi de durere ne-ncetat Scăldînd îngrozitoarea Pînză a Religiei; sub greutate îndoindu-se, căzu 175 Din cer în cer, prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dulciuri; dureros; dușmanii; elegant; fiară; fiare; flămînd; frică; fructe; în gît; glotă; glucide; guma; gust; hali; hrana; a hrăni; hrănire; iute; îmbuca; înăuntru; încerca; încet; înecă; înghiți gluma; a înghite; înghiți; îngurgita; te-ai înecat?; întuneric; jignirea; la; lacom; lapte; lihnit; lua; lume; lup; mănînc; mărul; medicamente; mesteci; mic; mîncă; moduri; momeala; multe; nașpa; neajunsurile; neam-neam; necesitate; negustos; neobservat; nevoie; nod în gît; ordonat; ou; parcurge; pastila; pămîntul; păși; pătură; pîine; place; pod; poftă; prăjitură; prăpăd; produs; răbda; răbdare; reflex; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
emoțional; erou; ești; facturi; fali; foaie; frig; ghinion; gri; griji; groaznic; haine; haine rupte; haine uzate; hoțul; inferior; cu inima; cu inima mare; inimă; inimă bună; irelevant; fără iubire; împărat; înăuntru; înfometat; îngrijire; îngrijorare; înțelepciune; jos; lacrimă; laș; leit; lenos; lihnit; limitat; limită; liniștit; lipsă de bani; lipsă de interes; lipsit de bani; lipsit de toate; mai sărac; mereu; milos; milostenie; minte; mizer; mizerie; mînă întinsă; mulțumire; muncă; murdărie; muritor de foame; neajutorare; necaz; necitit; nefericire; neinspirat; neinteresant; neîngrijit; neînstărit; neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]