90 matches
-
șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți zănaticii ajung La sacul lor cu privilegii Iar drumul nu-i așa de lung? La ce bun munca cu toptanul Și-n urmă să bolești lihnit, Că-ți pun în spate geamantanul Și du-te de unde-ai venit! Și ia-ți-l pe Petrarca-n brațe S-adormi cu gândul la sirene Când foamea-ți ghiorăie prin mațe Și vrei să mai compui catrene! C-o să mă
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355493_a_356822]
-
bucățele și-i spuse: --Le înghiți, Buclucule, le înghiți pe toate! Acum! --Le înghit, dom’ primar le înghit. Uitați! Și Pascu Vârtosu, specialist în cadastru, începu să înghită lacom bucățelele de hârtie rupte de primar, ca un animal hăituit și lihnit de foame. --Așa, Buclucaș, așa tată, să nu rămână nicio bucățică! Acum ești curat ca lacrima și, vezi ce faci cu mintea românului... a după urmă. Năstase Marin Galați, noiembrie-decembrie 2011 -sfârșit- Referință Bibliografică: SRL AMARU-ultimul episod / Năstase Marin : Confluențe
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
lordului și lui Eustace. Acaparase discuția. Râdea cu poftă la remarcile lui Eustace. "Era bine să bea din licoarea mătușii, poate nu mai vorbea așa mult", gândea Alma. Ajunși la destinație, au răsuflat ușurați. - În sfârșit, vom putea mânca. Sunt lihnită de foame! se răsfăța Mary. “Dacă măcăi într-una!” Alma nu se îndura să-l trezească pe Leon. Liniștea se așternuse pe fața lui. Dormea fără grijă. M.Joseph se urcă în trăsura, să-l ia pe băiat. - Ușor, sire
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
crescu rostuind mămăliga, Spre miezul tău dulce, cu toții dau ghes Și-și mână cum pot, cu toții cotiga... Ești visul de-a pururea al orșicui Și-nsemni și putere și viață tihnită De rumenați coajă, gingiile dor, Dar tot te dorește haita lihnită... Faci mersul mai drept și obrazul mai fin, Privirea-ndrăzneață, cui te degustă... Și cei ce te au, cu toții devin Mai domni, mai boieri și au fața augustă... Pentru-o bucată din dulcele-ți miez, Din oameni normali, devenim niște
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
regizării lecțiilor, era imposibil să se ridice la nivelul exigențelor tovarășei profesoare Sofia Marinescu”; „am turnat în pahare, am norocit foarte bine dispuși și-am început să ne ocupăm și de preparatele Mioarei, că toți eram flămânzi, dacă nu chiar lihniți. După ce ne-am potolit puțin foamea, râzând datorită câtorva bancuri spuse de Ilie Mănăsoiu, cel mai vârstnic și mai mucalit dintre noi, am revenit la oile noastre. Cel care ne-a readus a fost Sabin Popescu, fost elev al meu
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339691_a_341020]
-
s-o părut ceva necinstit în tot jocul ăsta, iartă-mă, roșcovanule, că o spun. Ceva necinstit, alte cuvinte nu găsesc! Însăși vânătoarea la pândă e necinstită în felul ei, căci tu ești om, cu burdihanul plin și nu fiară lihnită de foame. Iar dacă mai și ademenești vânatul cu te miri ce, fluierițe ori alte drăcovenii!... Adică, poate mă înțelegeți, în înfruntarea asta cu animalul care se chemă vânătoare, adevărata vânătoare, trebuie să-i oferi și ăluia o portiță de
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți zănaticii ajung La sacul lor cu privilegii Iar drumul nu-i așa de lung? La ce bun munca cu toptanul Și-n urmă să bolești lihnit Că-ți pun în spate geamantanul Și du-te de unde-ai venit! Și ia-ți-l pe Petrarca-n brațe S-adormi cu gândul la sirene Când foamea-ți ghiorăie prin mațe Și vrei să mai compui catrene! C-o să mă
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340638_a_341967]
-
șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți zănaticii ajung La sacul lor cu privilegii Iar drumul nu-i așa de lung? La ce bun munca cu toptanul Și-n urmă să bolești lihnit, Că-ți pun în spate geamantanul Și du-te de unde-ai venit! Și ia-ți-l pe Petrarca-n brațe S-adormi cu gândul la sirene Când foamea-ți ghiorăie prin mațe Și vrei să mai compui catrene! C-o să mă
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340724_a_342053]
-
Gângu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Lupul, Capra și Iedul -Dragul mamei băiețel, Închide zăvorul bine Și să nu deschizi defel Până nu m-auzi pe mine: “Fie Lupul-afurisit Și tot neamul lui lihnit!” A zis Capra, sărutându-și Cucuiatul Ieduleț Și s-a-ndreptat spre pădure Să adune-n coșuleț Ciuboțică, frunzișoare, Alunițe, fragi și mure, Lăptișor în țâțișoare Și apă din râuleț. Jupânul Lup tocmai trecea Pe lângă căsuța Caprei Și, vesel, el jubila, Auzind
LUPUL, CAPRA ȘI IEDUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377575_a_378904]
-
joace! Și ce cald o să le fie, Când am să li-l fac cojoace!” Cu aceste vorbe-n gând, A alergat la fierar Limba de și-a ascuțit Și-a venit la ușă iar: -Fie Lupu-afurisit Și tot neamul lui lihnit. -Nu! Nu ești tu mămuca! Ai o voce cam ciudată! Arată-mi botina albă Ce mămuca mea o poartă! Prins cu cioara vopsită, Hapsânul s-a lins pe bot Și-a zis c-o voce ruginită: -Nu te teme, Ghidușilă
LUPUL, CAPRA ȘI IEDUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377575_a_378904]
-
frumoși foc. După ce făcură o raită peste tot, fără a-i da drumul de mână, se întoarseră la masa unde îi așteptau farfuriile aburinde. Ionuț uitase de foame, abia când văzu mâncărica pe masă începu să-și simtă stomăcelul gol, lihnit. Îi așezară unul lângă altul și îi priveau cu duioșie cum își astâmpărau foamea. Era un tablou frumos, două familii împreună cu odraslele lor, luând masa într-un cadru rustic. - VA U R M A - Referință Bibliografică: D E S T
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
de la nimeni, nici măcar niște smochine din livada aproapelui, îi explica tata fetei sale. - Dar, dacă îl rugăm pe stăpân? intră în vorbă soția omului, având și ea privirea sfârșită de drum lung și necazuri. Smochinele coapte făceau cu ochiul călătorilor lihniți, așezați la umbra pomului. Între timp, bătrânul, care ședea în casa lui și gemea de durerea bolii de bătrânețe, avusese parcă o presimțire. Cum putea și el, se ridică din pat până reuși să stea în picioare și ieși cu
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
era făcută. Dar fantoma cea roșie? Republica declară zâmbind că nu se teme de ea. Orice maladie socială, ziceau conducătorii Franciei, se vindecă prin libertate și bunăstare. Să ne îngrijim numai de binele "maselor poporului", să mulțumim numai acele straturi lihnite din cari socialismul își recrutează batalioanele de proletari și fantoma roșiilor se va topi ca o negură ușoară la lumina soarelui. Republica nu a vorbit numai, ci a și lucrat astfel și lumea a privit un spectacol la care nimeni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Mielul se joacă-n Soare: El tresare! aude pasul Omenesc! și spune: Ia lină mea, Dar lasă-mi viață: dar el nu știe că iute vine iarnă. Paianjenul stă în trudita-i Pînză, nerăbdător așteptînd Musca. 450 Curînd o Pasare lihnita vine și-l duce pe Paianjen. În părăsire e lăsată Pînză lui pe care o țesu neliniștita-i inimioara Și o întinse cu-atîta grijă și aht și osteneală". Acesta fost-a Vaierul lui Enion în jurul dauritei Sărbători. Gemu Vecia și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tînăr, Ucigașul, aleargă peste munți. Ruben 59 dormea pe Penmaenmawr 60 și Levi61 pe Snowdon 62. Ochii lor, urechile, nările și limbile lor li se rostogolesc afară, privesc 55 Ce e-năuntru acum văzut afară; ei carne vie sînt vîntului lihnit. Devin Noroade foarte-ndepărtate, pe-un ne-nsemnat și-ntunecos Tărîm. Fiicele Albionului cu brîie-și strînseră vesmintele de Mînă Împletite, Dînd jos perdelele Ierusalimului de pe blînzi demoni ai colinelor; Peste Europa și Asia pînă în Chină și Japonia că fulgerele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Orc putere: Nour nedeslușit, fără de chip, în lacrimi de durere ne-ncetat Scăldînd îngrozitoarea Pînză a Religiei; sub greutate îndoindu-se, căzu 175 Din cer în cer, prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se va mai numi ales la suflet, nici mișelul nu se va mai numi cu inimă largă. 6. Căci nebunul spune nebunii, și inima lui gîndește rău, ca să lucreze în chip nelegiuit, și să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămînd, și să ia băutură celui însetat. 7. Armele mișelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă. 8. Dar cel ales la suflet face planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
resturile de curcan de care zisese doamna Taylor. Dar nu voiam să risc să fiu prinsă servindu-mă singură, așa că am rămas pe loc și am citit un articol foarte lung despre Balcani. Când s-a întors Sheba, eram deja lihnită. M-am repezit în hol cum am auzit ușa deschizându-se. — Ele unde sunt? a întrebat de cum m-a văzut. Avea fața roșie și părul lipit de cap ca o pălărie cloche. Am arătat în sus: — O, Doamne, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
părinți căzuseră vitejește în lupta împotriva americanilor imperialiști. Wuwing cel mic mi se pare că a fost adus apoi în colonia de refugiați coreeni de la Mogoșoaia, din palatul brâncovenesc. Credeam în creatorul flămând, în proletarul făuritor de opere memorabile, în lihnitul care umblă cu capodopera în țoașcă și nu se poate afirma deoarece îmbuibații nu-l recunosc. Eram convins că arta este o expresie a luptei de clasă. Târziu, când am început să mă dezmeticesc, am constatat cu stupoare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că acela-i totuși Marele Cenzor. Simțeam doar că ar putea fi. Prea bine însă putea fi și un simplu chingar, întorcându-se acasă după o zi de hamalâc în Piață. Mă scârbea și că mânca merdenele în plin Lipscani, lihnit, lacom, ca și cum o foame cumplită îl chinuia. Foamea de texte ostoită cu merdenele... De ce nu? Istoria nu-și potolește lihneala cu cenzurarea întruna a vieților noastre? ...Acele seri petrecute cu Trombă m-au făcut să-mi descopăr, dintr-odată, contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o mai fi chiar așa. — Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și În ZÎna Măseluță. Iar de nu, iacătă un exemplu: baliverna asta despre Miquel Moliner pe care ți-a debitat-o Nuria Monfort. Mi se pare mie că lihnita aia ți-a turnat mai multe gogoși decît L’Osservatore Romano. Acuma reiese că e căsătorită cu un prieten din copilărie de-al lui Aldaya și Carax, ca să vezi dumneata cum stau lucrurile. Și, pe deasupra, mai avem și povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o țigară, În zgomotul radioului. Chelnerul, un om cu pielea de culoarea cerii și cu ochii pironiți În pămînt, le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o Înghițitură. Carax, lihnit pesemne, a mîncat pentru amîndoi. Cei doi prieteni s-au privit În lumina vîscoasă a cafenelei, captivați de vraja timpului. Ultima oară cînd se văzuseră la față aveau jumătate din anii pe care Îi aveau acum. Se despărțiseră copii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
l-a adus aici. Urmărise, zile Întregi, un nefericit de mamut pe care el și ceata lui de vânători Îl răniseră și ardeau de nerăbdare ca giganticul animal să-și dea ultima suflare. De n-ar fi fost atât de lihniți, ar fi renunțat la goană, care dura de zile și care se prelungea În săptămâni. Aschimodiile alea de vânători nu puteau să facă Întoarsă calea, căci ar fi crăpat pe drum de foame. În loc de burți li se căscaseră niște gropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]