4,644 matches
-
prea mare, pân-la cifra de-un milion, / de-i mai zice și vampir, trebuiî dat c-un elixir. / Cum zicea și Tipătescu, amic cu Brânzovenescu: / «Eu - vampir? Eu sug sângele poporului?» / N-o să ne lăsăm zevzeci, vom da iama-n lilieci!” șCe obsesii!ț Acest Intermezzo este și preferatul meu, dar, vorba lui Cosașu: „M-aș mira dacă cineva s-ar mira de ce relatez toate acestea...”
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
-MI De mă vei colinda la poarta serilor Oi pune drugul ostenit să-ți spună Că mi-am făcut culcuș În horă ielelor Să-ți dănțuiesc În fota de străbuna. De mă vei caută pe ulicioare M-oi face umbră liliacului bătrîn Ti-oi da să-mi gusti obrazul de răcoare Cu buze-ngenuncheate, de păgîn. Ori de mă vei strigă peste ulcele De straja-oi pune vîntul de temut Ca să-ți alunge vorba cu sperietorile Și să te scalde În izvoarele
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
scena Operei, când ea aparține unui alt tip de repertoriu ( parcă pentru a-și demonstra dreptul de proprietate, la nici o săptămână de la premieră, Teatrul de Operetă și-a lansat și el versiunea proprie, cum a mai făcut și în cazul Liliacului de Strauss, de parcă cele două scene s-ar afla într-o cursă), răspunsul este la îndemână: s-a mai montat și pe alte scene mari (la Staatsoper din Viena, la Opera Bastille la Paris) și ține de politica tuturor teatrelor
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
barbu văcărescu și stele se reflectă-n polei/și din stopuri se sleiește pe gheață lumina/pînă la casa unde locuiește kenereș adina/în stația lui 88 și 90./ merg la berlin ca să urc în salonul roșu cu bere și lilieci/și arlechini și căpcăuni și balerine pe fototapete/și un urs de faință între măsuțele cu brichete./ acolo, lîngă ursul de faianță,/ne-am dat întîlnire eu, tudor jebeleanu și dan goanță/ca să nu pierdem după-masa de luni/cam goală
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
semn de carte între clipe și timp". O anume solemnitate a altei vîrste poetice își face loc într-un text scris, de fapt, spre proslăvirea usturător-jucăușă a "magnificului nicolae". O literatură ca un rîs acru, prozaică în felul din La Lilieci, un cimitir vesel, de familie, a scris Cristian Popescu. Formula e circulară, ca traseul tramvaiului douășase, amenințînd să se epuizeze prin repetiție. Dar nu se întîmplă așa. Un nume foarte purtat, niște vieți banale, tramvaiele care, toate, seamănă, construiesc atent
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
parcă o viziune ilustrată de Florin Pucă: "M-au păscut tot felul de primejdii, continuă ea. Și chiar aici, nu departe, când urcam dealul, am rămas înmărmurită de ce-am văzut: veneau la vale pe bicicletă o bufniță și un liliac. Bufnița ședea cocoțată din urmă, iar liliacul, gârbovit peste ghidon, pedala nebunește la vale, venind peste mine" (p. 101). Acestea sunt episoade ale imaginarului oniric desprinse chiar din proza care dă titlul volumului: în timp ce naratorul vede mari păsări mergând pe
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
M-au păscut tot felul de primejdii, continuă ea. Și chiar aici, nu departe, când urcam dealul, am rămas înmărmurită de ce-am văzut: veneau la vale pe bicicletă o bufniță și un liliac. Bufnița ședea cocoțată din urmă, iar liliacul, gârbovit peste ghidon, pedala nebunește la vale, venind peste mine" (p. 101). Acestea sunt episoade ale imaginarului oniric desprinse chiar din proza care dă titlul volumului: în timp ce naratorul vede mari păsări mergând pe jos, amenințător, Ea, iubita, vede mari păsări
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
Dacă în răspunsul de mai sus afirmă că avea douăzeci de ani, înseamnă că evenimentele s-au petrecut prin 1932, când N. Steinhardt era student la Drept. Jurnalul începe chiar cu imaginea iubitei Adina, cu brațele încărcate de flori de liliac, la începutul lunii mai, "cel mai frumos moment al anului". Venise luna mai, nu știm precis în ce an (jurnalul nu-l menționează, dar îl putem presupune ca fiind 1932-1933), iar N. Steinhardt, foarte tânăr, se plimba cu iubita sa
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
Adina, prin Cișmigiu și în jurul Cișmigiului, unde "se concentrează toată frumusețea Bucureștilor" (spune tot ea, turuind întruna, cu dragoste). Jurnalul imprimă în memorie din primele patru pagini imaginea unei tinereți și a unei iubiri exuberante, pusă voit romanțios sub semnul liliacului înflorit. Secvențele următoare încearcă să explice dureros un eșec. Nu știm bine al cui: al iubitului înșelat, al iubitei, al prietenilor care s-au învârtit în jurul lor? Urmărim o construcție narativă, o confesiune dirijată într-un sens care (așa cum stă
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
atâtea ori, neobosită, îmi răspundea (iute și zâmbitoare și cu glas nițel scăzut, ca de pe orbite mai rapide) afirmativ și-i plăcea să-i încarc brațele, pe la sfârșitul lui aprilie și-n primele zile de mai, cu multe crengi de liliac, multe de tot, ostentativ, ridicol, absurd de multe și-i plăcea să-și încrețească nițel ochii, surâzând, să-și scuture părul (lung și șaten foarte deschis, îl purta lăsat pe umeri) și să sporovăiască (...), dar îngăduindu-mi, din plin, absolut
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
asupră-i un văl de poezie ambiguă. O muntenească mixtură de sentimentalism și persiflare trasează contururi insinuant precise, de-o sfidătoare naivitate, precum în tablourile lui Rousseau Vameșul: "Toată familia mea benchetuiește la ŤLocal familialť". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, rîde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. într-un colț un țigan își înmoaie vioara în halba cu bere, ca pe miez de pîine
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
insinuant precise, de-o sfidătoare naivitate, precum în tablourile lui Rousseau Vameșul: "Toată familia mea benchetuiește la ŤLocal familialť". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, rîde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. într-un colț un țigan își înmoaie vioara în halba cu bere, ca pe miez de pîine. Bunicii mei din flori, mătușile. Cu pozele din albumul de familie, bine amestecate, filate febril, rudele
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
nici mai mult, nici mai puțin, decât să-i povestesc un copac!” O întreagă filosofie a cuvintelor este dramatizată în dialogurile inițiative dintre copil și părintele nenumit, învăluit în mister și fum de țigară: “Ce ți-am spus? Fiecare cu liliacul său. Vioi, plin de vigoare și dârz - al bunicii. Pe când al tău - cum ai spus? - înfrigurat și părăsit. Sunt vorbele tale. Potrivite pentru copacul tău. Iar să vorbești, tocmai asta înseamnă: să cauți cuvintele prin care ceilalți să-l aibă
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
dârz - al bunicii. Pe când al tău - cum ai spus? - înfrigurat și părăsit. Sunt vorbele tale. Potrivite pentru copacul tău. Iar să vorbești, tocmai asta înseamnă: să cauți cuvintele prin care ceilalți să-l aibă deodată în fața ochilor. Un tufiș de liliac înfrigurat și stingher... Până n-ai rostit vorbele astea în fața cuiva, liliacul își aparține.” Odată rostite, “te pomenești că ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau o oarecare
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
Sunt vorbele tale. Potrivite pentru copacul tău. Iar să vorbești, tocmai asta înseamnă: să cauți cuvintele prin care ceilalți să-l aibă deodată în fața ochilor. Un tufiș de liliac înfrigurat și stingher... Până n-ai rostit vorbele astea în fața cuiva, liliacul își aparține.” Odată rostite, “te pomenești că ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau o oarecare idee despre cauza înstrăinării cuprinse în el. Tribulațiile personajului se ivesc cel
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
Teza despre Sfântul Pavel? Eu unul nu le-am atins. Nu citesc popii și răspopiții din literatura română. Nici pe ăilalți, de altfel, poftitori și ei de tămâie. Îl las pe cucernic, pornesc în promenadă către Cișmigiu, să văd înflorit liliacul de Persia. Închid ochii pe o bancă și sunt cel de acum un sfert de veac, tânărul prince Bassaraba-Apaffy, cu mănuși gris-clair, cravată vieux-rose și ghete cu capace albe; acostez în dosul pleoapelor une mignonne petite demoiselle și obțin un
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
jur Miros de corpuri în mișcare. Și până s-apăs clanța de tot Fotoliul se surpă Și uit Și nu mai am cu mine Nimic din ce-am avut vreodată în punctul ăla. Păsările de deasupra casei Sunt de fapt lilieci, Și se izbesc unul de altul, Și este de fapt noapte, Iar eu ies Și mă tem pentru scalpul meu. Primăvară Stătea picior peste picior, Cu brațele întinse pe spătarul băncii Și cămașa descheiată, Ca să primească direct pe piept Adierile
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
și duhul moralizator) al(e) acestui ludic posac și cam schematic. Vocația a ceea ce numim "natură" (care-i una de extracție citadină) e cvasi-lipsă la Marin Sorescu, ce excelează, ca și Preda, în auditiția conversațională. De unde, opera-i majoră, La Lilieci, spiritul căreia e unul (cum s-a mai spus) moromețian... În paranteză fie spus (nu fără pietatea cuvenită unuia ce nu mai este printre noi): s-ar putea să n-am "organ" pentru Sorescu (simplitatea căruia, de pildă, e, uneori
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
devenise așteptarea. Inginerul și locotenentul distrug ce mai rămăsese din această legendă întemeietoare a locului. Degradarea provinciei fericite se vede și din bătălia vegetală ce se desfășoară tacit și dezastruos: via sălbăticită este treptat înlocuită de salcâmi, de tufele de liliac și de regina-nopții. Vladia, patria șampaniei interbelice, devine o provincie sterilă, pe măsură ce-și pierde toate iluziile și secretele. Transportul de vin din Vladia spre Comana, făcut pe ascuns, se dovedește și el o mistificare a lui Bașaliga, deconspirată
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
écrire ton conte en prose La cétoine qui dort dans le coeur de la rose...” („Zone” G. Apollinaire) Neștiut Păstor al cerului sângeriu, azi, turma mioarelor vântur. Află și tu, niciodată nu voi fi sătul de iarbă, de lună și de liliac. În zori Îmi va fi dor de Steaua Polară, căci de mult, tare de mult am părăsit zodia sărutului cast. Nu vezi, nepurtat a rămas inelul de fum al rostirii, precum acest imn Împărătesc, greu de rostit În ianuarie... DE BOALĂ
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
cu gândul la comună mea natală, Amărăștii de Vâlcea. Bunica mea, Ana Gh. Costeanu se trăgea din Bălcești și când eram copil am mers pe jos, printre dealuri, până În preajma comunii Bulzești. Câte asemănări Între Amărăști și Bulzești ! Citind La Lilieci, cartea de căpătâi a Maestrului oltean, m-am simțit În mediul oltenesc al Amărăștilor mei. Personajele sunt aceleași, precum și poreclele care se pare că sunt destul de comune În Oltenia. La fel și atmosfera de mister și pace pe care o
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
probabil că mai puțini vizitatori, iubitori de poezie, ar deschide ușa unei case memoriale. Și totuși, « e pour și move ».... Se poate spera că nu va fi departe ziua când se va face ceva « În the right direction » și... « La lilieci » . Bine ca la Craiova, spre deplină recunoștință oltenească, teatrul național și liceul de artă poartă numele de « Marin Sorescu ».
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
mă plimbam. La fel de neașteptat sa petrecut totul în mine. Văzând micuța rază de soare, cu fulgere în ochi aurii și cu dogoarea trupului arcuit, n-am putut rezista. O primăvară se petrecu în sufletul meu, cu flori și parfum de liliac. Și cum să ții piept propriei tale înfloriri? Sau cum te poți opune farmecului inocent? Atâta viață într-un oraș mort m-a năucit. L-am luat în brațe și l-am strâns la piept. Motanul de pe străzi (da, așa
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
cel cu cinci degete Și mereu la pîndă, urmărindu-mă pe mine de departe Așteptînd să apar cu cana cu lapte. Și mai stau de vorbă și cu bradul cel bătrîn Căruia mă adresez cu "Maiestate" Dar și cu firavul liliac plantat de Tess într-o glorioasă dimineață de April Și abia ținîndu-se în picioare Sub uraganul Isabela Ce și-a pierdut totuși forța Pînă aici în Pennsylvania Preschimbîndu-se într-o ploaie moleșitoare Și-n rafale de aer fierbinte Pe care
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
de resemnate, Muritoare? În ce căuș de palmă Li se liniștesc sufletele Șoptitoare, fumegânde? * Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]