58 matches
-
țară (dacă are cine să le trimită!). Mai ții minte când am băut țuică fiartă să ne treacă răceala? Cu o singură boabă de piper înăuntru? Ei bine, nici măcar țuică nu e! Of, of! Scrisoarea 61 Totul mi se părea liliputan în țară. Aeroportul Fiumicino din Roma este imens. Otopeni cred că e pe jumătate sau chiar mai mic. Apoi din București în orașul meu natal, apoi din orașul meu natal în orășelul mic și sărac, plin de navetiști... Ce diferență
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
neînchipuit; nicicând în viața mea, cred, nici înainte, nici după, nu am mers cu asemenea pași mărunți, „de furnică”, de parcă ne-am fi jucat de-a plimbarea (poate tocmai acest amănunt mi-a conservat anume acest „tablou”), o procesiune de liliputani, în care ritmul deloc convenabil unui tânăr de 19 ani - cât aveam eu în 1956 - îl impunea, desigur, tanti Aniuta, cea mică și grăsuță ca un butoiaș. În anii ’60 și ’70 părinții au fost de mai multe ori la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
obișnuit cu gigantismul: clădiri, uzine, electrocentrale, drumuri. Dar acest gigantism e doar aparent. Pe lângă faptul că el e o altă expresie a evoluției, care urmărește optimizarea efectului la condițiile concrete, ale mediului ori nevoilor, acest gigantism este de-a dreptul liliputan dacă-l comparăm cu aceleași lucruri, dar realizate de natură. Un exemplu e acela energetic. Și e firesc să fie așa. De fapt, omul nu produce, ci doar transformă energia dintr’o formă În alta. Energia chimică a cărbunilor, ori
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
, revistă care a apărut la Turnu Măgurele, lunar, în ianuarie și în februarie 1936, având ca subtitlu „Literară. Critică. Artistică.”. Redactori: Florea Călin și Dan Mureș. Este o publicație de orientare social-democrată. Cu un format liliputan, ușor extravagant, asemănător, întrucâtva, cu arghezienele „Bilete de papagal”, revista se vrea, după simbolul ales ca titlu, o expresie a înțelepciunii, a echilibrului. Ideile marxiste din articolul-program (Preliminarii, unde este citat Ilya Ehrenburg) nu sunt suficient cristalizate. Mai vizibile par
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285919_a_287248]
-
Pentru acest proiect, Adriana Grand a proiectat o „căruță cu povești“ în stare să străbată lumea (cea reală și cea a basmelor în aceeași măsură), purtând în ea un teatru adevărat, cu absolut toate dotările unui teatru „de-adevăratelea“, dar... liliputan: pe măsura marionetelor și a spectatorilor... majoritari. „Capra cu trei iezi“ de Ion Creangă, „Scufița roșie“ de Frații Grimm, „Prolog“ din operele lui Hans Christian Andersen, „Motanul încălțat“ după Frații Grimm și Charles Perrault, „Prințul instalator“, după Hans Christian Andersen
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
al patrulea, și Paul Cornea și Ion Ianoși spre ce să se fi îndreptat? Dreapta i-ar fi refuzat din principiu chiar dacă, prin absurd, ar fi dorit să se ducă acolo, totul îndreptându- i către stânga politică și chiar către „liliputanul UTC“, „organizația sectară, fără antene în marile centre industriale, cu un număr de membri inferior celor cca 1000 atribuiți Partidului Comunist“. Și totuși îl vom afla acolo pe un Paul Cornea încă însuflețit de mirajul „Revoluției“, încrezător în mitul URSS
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
uriaș, ne strivește, ne face praf și pulbere pe mine și orașul meu. descrierea uneia dintre morțile mele (admiratorul) cineva se uită la mine zi și noapte. e invizibil și probabil uriaș: vom fi arătând amândoi că un guliver cu liliputanul sau. nu mă scăpa nici o clipă din ochi. nimeni nu-mi da atâta atenție că el, a făcut o pasiune obsesiva pentru mine. el adună cu grijă cuvintele mele căzute în iarbă sau prin cameră, ca pe niște firimituri le
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
formează partidul, care în ultimele sondaje nici nu depășește unu la sută dintre alegători. Mai nou, în fiecare vineri, la organizația Sectorului 5 a UNPR, pentru a primi trei pâini este nevoie de a semna o adezine la apartenența partidului liliputan din coaliția de guvernământ. Și ca să poți prinde și o excursie, trebuie să mai semnezi încă o adeziune. Bineînțeles că victimele nu sunt decât pensionarii, aduși în starea de sărăcie în care se află chiar de către unii membrii ai acestui
Reţeta UNPR în Sectorul 5: Trei pâini sau o excursie, contra adeziune în partid () [Corola-journal/Journalistic/47648_a_48973]
-
zile și fiecare locuitor din satul Nimica- Toată voia musai să știe dacă eul lui în miniatură se simțea bine. Grăsana Pelotona îi ducea mereu bucate mititele grăsuței-piticuțe Pelotona, iar Așchiuță îi făcea întruna cadouri micului Așchiuță de pe macheta piticuților. Liliputanii erau destul de simpatici, dar se mai enervau și ei câteodată și se auzeau țipete pe machetă. Ei spuneau că și în cătunul lor pitic, în primăria pitică, se afla o machetă în care trăiau niște pitici mult mai mici decât
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai ascuțită (aluzie la disputele religioase dintre anglicani și catolici). După ce-și exprimă intențiile pașnice și jură credință împăratului liliputanilor, Gulliver este primit la Curte (descrisă după modelul celei a regelui George I al Angliei) și are ocazia să observe obiceiurile și moravurile locale. Dacă la început eroului i se par toate neobișnuite, cititorul constată foarte curând că Lilliput este
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]
-
tocuri joase" (aluzie la partidele "Whig" și "Tory"), intrigile de la curte, corupția și capriciile împăratului, mai înalt doar cu o unghie decât supușii săi, care își spune cu mândrie "stăpânul universului", al cărui cap atinge cerul. Deși îi ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din "Blefuscu", blocându-le flota în port cu o singură mână, Gulliver nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie. După o serie de peripeții, găsirea unei șalupe de
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]
-
găsirea unei șalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se întoarcă acasă. În țara uriașilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoștință cu un alt mod de viață. Locuitorii nu numai că sunt mai mari de statură (cca. 22 m) decât liliputanii, dar îi întrec pe aceștia și prin puterea rațiunii. Monarhia de aici este o formă de guvernământ ideală, luminată. Regele acestei țări este înțelept și drept. Legile asigură libertatea și bunăstarea cetățenilor. Pe rege îl indignează la culme ideea de
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]
-
50 de ani de dictatură, ne-am ocupat mai mult cu trupul românului (mai precis al româncei), așa că nu ne-a fost prea greu să realizăm faptul că pășind prin spațiul mioritic, pășim, de fapt, în plin eros, ne tîrîm, liliputani și erecți, pe trupul întins orizontal al unei gigantice femei". Dar raiul se dovedește scufundat într-o etern tristă, aproape umană, rapiță caragialiană. Toate argumentele construite în jurul unicității noastre naționale, tocite și deformate în discursuri naționaliste, sînt puse în slujba
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
un pic încurcată, în afară de proba la croitor și de ora la coafor, la șase și jumătate. În sfîrșit, suspină Barbara, o zi de fericire... Miss Andrews era deja în picioare, cu un formalism milităros, așteptînd ordinul de repaus; chipul ei liliputan și ușor lucitor avea exact nuanța rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în încăpere și
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
cu traiectoria frunzelor scuturate, toamna. * Călinescu iubea exiguitatea, biroul fin, franțuzesc, dilatând spațiul cu presiunea demiurgică a fanteziei. Pe fereastră, în curtea strâmtă și ea, el vedea un cocoș mic, alb, de o rasă pitică... Sunt sigur că acest cocoș liliputan, anume ales astfel, pentru amplificarea prin geniu, lui i se părea Cocoșul imaginat de Creangă, și care, înghițând aurul, venea zilnic la geam, cerând socoteală...
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
l-au spiritualizat. Și în loc să-l înfricoșeze, l-au înverșunat. Mărunt la trup și uriaș în fibra lăuntrică, Calciu rămîne un caz care inspiră stupoarea și încurajează ipotezele metafizice, nici o formulă psihologică neputînd explica resortul din care a fost clădit liliputanul cu ochi mari și voce blîndă. Îl zdrobeai mărunțindu-l meticulos, convins că i-ai înfrînt ultima fibră de împotrivire, și întorsul din morți nu numai că își revenea, dar chiar mărea pragul de opunere. Aducea cu un lemur zîmbind
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
test de curaj pe care Vania, Ivan, băiatul cel mic, nu-l trece. Este vorba de a sări în apă de la o înălțime apreciabilă și a certifica în acest fel bărbăția, test care l-ar include în rândul membrilor tribului liliputan de copii ai cartierului. Neputința de a sări, însoțită de un fel de încăpățânare masochistă, reflectă un caracter aparte, o tensiune între voință și rezistență care face din Ivan un personaj aparte, un suflet tare, cum ar fi spus Camil
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
Constantin Țoiu Și dacă nu ne-om rătăci cumva prin norul liliputan de de săgeți al polemicelor mărunte? Care, în devălmășia tirului, ajung să intre una într-alta, făcân-du-se așchii. Nemaiștiind pentru ce și pentru cine luptăm?... Dacă ele, așchiile, nu ascund ținta adevărată, scopul principal al bătăliei... Mâlul agitat depus pe
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6066_a_7391]
-
la o bere, să mă lămurească. Așa aflu că mai geloasă ca pitica, nu e alta pe lume! Fiindcă, dacă piticul poate avea aventuri și cu femei normale ( știm noi de ce, nu?!), mărunțica nu are altă șan să, decît parteneriatul liliputanului. Greu, tată! De-aia actorul nostru a fugit fără să se explice : pitica ar fi făcut un tărăboi!... Văd, de la o vreme, În ziare, niște reclame idioate : Enescu pe motocicletă, Caragiale pe patine, Iorga pe schiuri etc. Desigur, e o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca el s-ar alege praful de țara asta), deschideam ușa camerei obscure și o cercetam pe îndelete. Mirosea urât, a aer stătut și rânced, fără tata mirajul camerei obscure se topea și se arăta cealaltă față a spațiului aceluia liliputan, un veceu de serviciu dezafectat. Într-o zi în care Matei se apropia în ritmul lui de maratonist de împlinirea vârstei de doi ani, în tăvile cu lichid fixator au apărut o mulțime de poze noi. Eu și mama am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în ceva care nu mai semăna cu nimic, un cvartal care trecuse în secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică din tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să cadă și el la pământ, așa cum se întâmplase de mult timp și cu gardul de fier. Alături de copacul uscat era o moviliță de pământ peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
antiaeriana, iar în depărtare, ca și în apropiere, cădeau bombe, spectacolul lor continua aici jos: un gnom ne uluia în chip de jongler, ținând în aer și făcându-le să se răsucească popice, mingi, inele colorate, toate odată. Mai mulți liliputani prezentau numere de acrobație. Din grupul lor făcea parte și o doamnă delicată, care știa să se înnoade cu grație, trimițând în același timp bezele, și care a primit multe aplauze. Trupa, care se afla în turneu ca teatru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Hanul „Piticot”, toate pe o singură arteră, numită, bineînțeles, Strada „Piticilor”. Acolo au și casele: mărunte față de localurile ce le aparțin, cu uși joase și mobilă pe măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se înrudesc îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca fiarele să-și arate, vreodată, colții. Lupii erau aduși de mici, niște cățeluși, nimeni nu știe pe unde îi aflaseră liliputanii. Un călător a povestit, odată, că undeva, într-un ținut îndepărtat, există un vânător care poate, oricând, să facă rost și de o sută de pui. Peste noapte a apărut un Comitet Cetățenesc. Nu pentru a lua măsuri împotriva presupusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis cu ciomegele; niște câini mari, prostiți. Piticii care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]