101 matches
-
industria să faci să înfloréscă. Prin construiri gigantice să-nalți Architectura Ca alte pyramide, mărimea românească S-o eternise-n seculi întocmai ca scriptura. Să n aluneci pre callea ce-i zicŭ diplomație Cu două feție tallerŭ, ce-i zicŭ și limbuție Să nu te-mpingă n cursă, s-ajungi Mamamuși Ci las-o [l’alde Cornea a o cogalăși S-o] facă cu papară Unde-și înțarcă puii preste hotaru din țérră. Etc. etc. vii Ai anima deschisă și characterŭ voiosŭ
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Evident, reproșurile la adresa acestui experimentalism cultural nu au întârziat să apară, venind mai cu seamă din partea elitei formate la școala umanismului teuton. Oarecum ironic, într-un fragment nemilos din Știința voioasă (1882), tocmai Nietzsche acuza „încercările” lui Montaigne de patima limbuției; pentru filozof, eseistica lui Montaigne nu reprezintă decât eroarea „născută din bucuria de a da mereu noi întorsături aceluiași lucru” (¬97). Problema centrului dispare, fiind înlocuită de criteriile exclusive ale virtuozității stilistice. Eseul devine, treptat, un satelit al subiectivității, și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un bărbat cuceritor și misterios care uimea laicii prin hlamida albă de lână, vegetarianismul sever, enciclopedism și maiestatea pe care o impunea celor din jur. Evident, discipolii cărora le cerea cu severitate echemythia (evcemuqía = „tăcerea, obligația de a-ți înfrâna limbuția”) îl priveau cu smerenie și îi atribuiau minuni. Hegel s-a burzuluit în legătură cu „miracolele pitagoreice”, pe care le-a calificat drept „scorneli insipide”. Dar unele dintre acestea sunt cât se poate de veridice, putând fi explicate științific, și este de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de lenea liniei orizontale?! Nu! Cu siguranță, nu! Nu reprezinți păzitorul unei granițe pe care vreau s-o ademenesc, dar simt că putem fi mari prieteni, că amîndoi sîntem marcați de acea dezordine interioară care ne duce spre capodopere. Nu, limbuția nu este o sintagmă a celor aleși, dacă vorbesc prea mult e semn că de obicei stau singur, pustiit, dar știu că mă vei percepe, nu atît frumos, cît mai ales corect. "Hazardul-rege" ne-a întîlnit. Este bine că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu gîndul cel bun! Aurel Borca, 23 August 1983 Bună, dragul meu Lucian! Cred că tot timpul cît voi trăi voi simți aceeași mare bucurie atunci cînd îi scriu unui om la care țin mult. M-am întrebat uneori dacă limbuția-mi din momentele cînd sînt cu voi e doar reflexul singurătății în care trăiesc. Știu foarte bine că vorbesc mult și pentru că vă iubesc. Sînt o grămadă de oameni cu care nu pot decît să tac. Micile gafe ale causeurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
7 martie 2002) Fabrica de ciocoi ( II ) Atitudinea politicienilor români față de presă continuă să joace rolul hârtiei de turnesol. Sunt puține grilele prin care poți citi mai exact cu cine ai de-a face decât reacțiile (rău)aleșilor poporului față de limbuția presei. Un asemenea ales se arăta fals suprins: „Tocmai dumneata, care, într-o emisiune la PRO TV, aminteai că până și atât de luminatul Thomas Jefferson îi numea pe ziariști «dricari ai vieții publiceă?”. A trebuit să-i reamintesc preopinentului meu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Mengele, era medic, depusese jurământul lui Hipocrat, și în loc să apere viața a promovat moartea, nu? Mai grosolană decât eroarea în sine se dovedește explicația-pretext. De unde și proverbul „Dacă tăceai, filozof rămâneai”. Numai că, unul dins atributele dlui Theodorescu este tocmai limbuția. Nu am căderea să-mi dau cu presupusul cât va păstra istoria culturii românești din cărturăria dlui Theodorescu, sper că substanțial, dar o istorie corectă a României nu va putea omite, fie și ca o tristă notă de subsol, activitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
greșit crezând că dl Breban nu va uita niciodată imensa gură de oxigen pe care i-a oferit-o cronica dlui Manolescu fără de care nu știu cum ar fi depășit acel moment. Un alt intelectual pe care dl Breban în readuce sub limbuția cravașei sale este dl Andrei Pleșu, care, pe când era ministrul Culturii a pus în mâinile dlui Breban o revistă de la buget. Evident însă, pentru gluma de prost gust care se numește Contemporanul - ideea europeană, dl Pleșu nu are nici o vină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o evidență aproape dureroasă. Evoluînd în „climate” nesigure, printre „solomonari” imprevizibili, atenția mea s-a concentrat pe depistarea amenințărilor, insinuărilor răuvoitoare, criticilor nedrepte, precum și a limbajului dublu, greșelilor de limbă, alunecărilor în grotesc. Organic, n-am suferit și nu sufăr limbuția, trăncăneala, retorica oficială, recitările zgomotoase, relatările afectate, chichi-urile, exprimările simandicoase, schimonoselile didactice, certurile furibunde, confesiunile de bețivi, povestirile scabroase, abordările familiare, mojiciile, înjurăturile etc. Ori de cîte ori am fost nevoit să ascult așa ceva, am fost torturat interior. M-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în toată puterea lui, și asprimea zgârceniei unite în cel mai înalt grad cu aceea a ambiției. Într-o lume care trece ușor pe suprafața lucrurilor și nu aprofundează nimic, Brienne știa să se folosească de un anume fel de limbuție politică, concisă, rapidă, întretăiată de niște reticențe misterioase care te fac să presupui că mai este ceva dincolo de vorbe și lasă opiniei pe care o produc un ce vag, indefinit. Felul acesta de a se da în vileag prefă cându-se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bășcălia, un derivat de reflex identitar al comicu- lui pe care filozoful îl disociază de ridicol și de absurdul contemporan ca forme cu o mai mare detentă spirituală. Dacă trebuie să găsim genul proxim al bășcăliei, atunci acesta este flecăreala, limbuția, vorbăria. Cu termenul de „zeflemea”, ea devine un fapt identitar înregistrat ca atare în chiar momentul respingerii identificării așa cum observă și Alexandru Dragomir : „De Caragiale obișnuim să ne scuturăm în două feluri. Spunem : Caragiale este un zefle- mist. Și Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
noastră, pe 9 decembrie. Și după. Despre vorbitul în public Una din cele mai perfide agresiuni împotriva semenilor noștri este proasta administrare a discursului public. Totul, în viața culturală curentă, e mai ușor de suportat decât oratoria incontinentă, verbiajul torențial, limbuția încântată de sine. Cunosc foarte puțini oameni capabili să-și dozeze cuviincios exercițiile retorice. Cei mai mulți se lăfă ie impudic în propriile panglici verbale, dinaintea unui public tot mai nerăbdător, exasperat, gata să fugă sau să se refugieze într-o igienică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în gură era întruchiparea fidelă a întregii persoane. Sosind la oraș, unde mai întâi n-am vorbit deloc, iar apoi doar o română precară, pe mine, cea îndelung exersată în tăcere și cărând după mine greoaiele mădulare ale satului, această limbuție imperioasă a orășenilor mă inhiba. Nesfârșita reiterare a persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana; Rosetti, profitând de limbuția celorlalți, curățea merindele de pe masă cu o poftă de vrednic vânător; iar colonelul Sturdza asculta, tăcea și ochea cel mai bun pat de dormit, pe care punea stăpânire din vreme, ca să nu îl ieie altul cineva. Dar, într-un rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ascunde nimic și, în pofida firii mai molcome, aparent rece, a estonienilor, există, probabil, ca peste tot, o teamă de „gura lumii”, deși pofta lor de a bârfi îmi pare un adevărat „pact al taciturnilor”, dacă e să o compari cu limbuția latină. „Cei trei magnifici” - Karl Martin, Juri Ehlvest și Peeter Sauter - s-au metamorfozat în cetățeni onorabili, după fazele acelea surde de mahmureală matinală, în care îi surprinsesem de mai multe ori. Există, cu siguranță, un „spirit păgân” al acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de paradă, căci într-acelea l-ar fi uimit luxul sau mai bine zis acea barbară superfluență de mobile scumpe aduse din străinătate, ci o odaie mare destinată plăcerilor intime a băutului de ceai, a jocului de cărți și a limbuției răutăcioase asupra tuturor întîmplărilor, altfel atât de corupte, de pe vremea aceea. ș-aceste lucruri se povesteau în românește, căci sunt lucruri cari nu se pot spune decât în românește. Limbagiul era parte acela al cucoanei Chiriței, parte acela a filozofiei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Epistemologie des sciences de l’homme, Gallimard, Paris, 1970. Picat, J., Contribution à l’étude epidémilogique d’un grupe, de schizopirènes, teză în medicină, Paris, 1968. Platon, Oeuvres, vol. I-II, Pleiade, Paris. Plutarch, Despre mânie, despre liniștea sufletească, despre limbuție, Editura Cartea Românească, Sibiu, 1943. Pöldinger, W., Die Abschätzung der Suizidalität. Eine medizinisch-psychologische und eine medizinisch-soziologische Studie, H. Huber, Berna, 1968. Poletti, R., „L’angoise face à la mort”, în Méd. Hyg., 40, 1982. Popper, K.R., Societatea deschisă și dușmanii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
însuși se vede nevoit să suporte acidă ironie a lui Delavrancea, care observa tendința liderului junimist de a ridica discuția concretă la înălțimea "gândirii filosoficești"22. Semnalată că patologie a discursului public la începutul secolului al XX-lea, "politicianismul"23, "limbuția"24 sau "politica de vorbe"25 decurg și din insuficientă educare a patimilor, și din etichetarea imprecisa a realităților politice. Insuficient pregătiți pentru o lectură politică a vietii obișnuite, unii politicieni se definesc exclusivist, după model englezesc, ca oratori "parlamentari
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
oricum - se vrea, de fapt, o farsă de roman. Se vrea un banc sec, dar este o glumă proastă. Căci ce poți spune despre o asemenea carte în care umorul este, practic, torturat pe fiecare pagină cu tot felul de limbuții, miștocăreli, poante și glumițe ieftine de genul: ,Borac își plecă privirea în pămînt. Pentru că nu văzu nimic interesant, o ridică", ,După ce scuipă de 247 de ori (aprox. 1,3 l de salivă)...", ,Marele scriitor avea multe cărți, majoritatea fiind cărți
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
a fi corectă. În mod normal, fiecare ar fi interesat să depună, de la bun început, toate eforturile pentru a exprima judecăți corecte: adică întîi să reflecteze și apoi să vorbească. Dar la vanitatea înnăscută se adaugă, la cei mai mulți oameni, și limbuția, precum și reaua credință înnăscută. Oamenii vorbesc înainte chiar de a fi gîndit, iar dacă observă ulterior că opinia exprimată de ei s-a dovedit a fi falsă și nu au avut dreptate, atunci măcar să salveze aparențele și să lase impresia
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
renasc pe măsura ta, prin înțelepciunea și profunzimea ta fără de cusur, ajunge o ridicarea a sprâncenelor și, fără să te miști, să șoptești; ,Ei bine?! Ce spuneți?! Ce mare este omul!", pentru ca inima să se tânguie pe dată, deschisă în limbuția ei, și în ciuda tuturor spuselor sale, ascunsă de ei prin natura ei, în depărtările deschise de tine. Ce artist mare ești tu, Marina, tu, Marina, îndrăcit de mare! Dar, despre poem, nici o vorbă în plus, că de nu, va trebui
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
pozitive, Liviu Grăsoiu respingând destui debutanți, ca "grafomanul" Adrian Georgescu sau prețioasa poetă Ariadna Petri, și, culmea, pe actualul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, a cărui poezie o consideră "apă de ploaie". Și demonstrează: "eșecul îndrăznețului versificator" provine dintr-o "limbuție haotică", "înșirând șaradă după șaradă, nu în scopul de a construi, de a respecta niște reguli, ci pur și simplu pentru a se afla în treabă". Fiorul liric abia întrezărit se surpă sub avalanșa delirului verbal". Apoi, alunecarea frecventă în
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
constante ce vorbesc despre pericolul reprezentat de indivizii din această categorie. Mic dictator într-un regat al vulgarității, Maradona este, ca antrenor, un simplu „tigru de hârtie". Talentul de jucător s-a dovedit netransferabil. El a demonstrat că fanfaronada și limbuția de mahala sfârșesc lamentabil, în năruirea dureroasă a unui edificiu în care au ajuns să creadă zeci de milioane de oameni. Câtă vreme Argentina s-a putut descurca bazându-se pe talentul (imens) al fotbaliștilor săi, lucrurile au mers de la
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
pretext al unei evocări. Intrarea în lumea de altădată stăruie destul de mult, și la propriu, și la figurat, pe pragul unui prezent meschin, refractar și, într-o bună măsură, chiar comic prin micimea și josnicia lui, întruchipate, oarecum indirect, de limbuția șireată, insinuantă și duplicitară a Vicăi Delcă, lăudându-se că a absolvit "școala vieții, curs seral". Vizitatoarea indiscretă și inoportună provoacă o benefică descărcare a memoriei istorice, ce se întoarce până spre 1900, pentru a explica stadiile de decădere și
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și de judecare a oamenilor și a vieții lor. Modelul celebru la noi este Hortensia Papadat-Bengescu din ciclul Halippa". Nu sunt de ignorat, subliniază criticul în continuare, alte mijloace ale analizei psihologice, pe lângă "limbuția vulgară": dialogul, monologul interior, jurnalul intim fictiv. În sfârșit, e de reținut observația: "Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi ce se răsfrâng reciproc, a comentariului interior datorat protagoniștilor". Tehnica glisării în trecut, o fandare grațioasă din anii
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]