61 matches
-
dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești?"158. Argumentul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești? (Flacăra sacră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să-ți spun eu. În finalul bucureștean al lui Remember, Caragiale-fiul îl întîlnește pe Caragiale-tatăl. Punînd, însă, cel dintîi, stavilă unei lumi pe care și cel din urmă a disprețuit-o discret. Berlinul lui, al bătrînului, e, însă, Berlinul amicului "limbut peste măsură și în felul lui hazliu" dintr-o bombă bucureșteană. Un loc unde se petrec multe, care pot fi descusute nerușinat, cu pic de sfială față de taină. "ŤÎți va părea ciudatť, am urmat, Ťdar, după mine, unei istorii, frumusețea
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
într-o bună zi. Nici măcar unul însă din cei aflați cu ulcica-n brațe nu-l cunoștea pe Vodă și toți îl luară drept un boier oarecare. Printre meseni, se afla și-un răzăș de prin părțile Sucevei, un îndrăzneț limbut, care intră-ndată în vorbă cu boieru’. Boierului nostru, adică Vodă cel neștiut, îi plăcu răzașul și-l întrebă cu ce rost îi este drumul pe-acolo. Răzășului cu stuchit la furcă atât îi trebui și-ndată începu să-și
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
Când diploma i-a dat-o Statul? Și să știi, stimată doamnă, E timbrat’ cu hologramă! Și ca să nu vă fie silă I-a mai pus și apostilă Ca să aibă greutate Și în țări civilizate. Și ca să nu mai fiu limbut Folosindu-se de ăst scut A reușit să persevereze Între artiști să se posteze, Iar acum în astă curte Dobitoacele să-l asculte Toată lumea din ogradă A venit aici să-l vadă. Și vă spun acum cinstit La spectacol am
MĂGARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352218_a_353547]
-
cu comandantul punctului și cred că acesta era motivul pentru că mă pune la magazia de alimente. Aici sunt cuminte și nu fac nici o boacănă, mai călăream eu calul dar nu-mi plăcea decât când galopam la vale... ...Eram catalogat ca limbut - zicea cineva cu atâta ură de îi venea să te bage-n pământ - "îți rup gura de..."când eram pe cal călare. Cred că mi se mai trage și de când i-am zis cultul personalității odiosului ca orbul găinii când
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
Vezinas preot mare? Dar Ionuț cu ochii de cicoare? Scena 2. OLACUL Deși sunt bătrân și neputincios, sunt dac Și frică nu am și nu pot să tac Dochia, Dochia, de n-ai știut... DECEBAL Spune, unde-i? Altădată erai limbut. OLACUL ...de îndată ce-ai plecat la bătălie A urcat suișul muntelui oe vijelie Și pe cine, mărite rege, ai iubit Pe munte înghețul la-npietrit! DECEBAL Ce vorbești bătrâne smintit!? OLACUL Alături a însoțito și celelalte preotese. Acum sunt a
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
iau zborul doar vorbele ușoare; vorbele cu greutate rămân la sol. * Dacă s-ar cerne, vorbele ar da multă tărâță. * Tăcerea înseamnă vorbe nenăscute și vorbe nerostite. Tăcerea e adesea lașă și rareori glorioasă. * Tăcutul are vorbele în stoc, iar limbutul - pe tarabă... Referință Bibliografică: GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (IV) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 760, Anul III, 29 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348898_a_350227]
-
ales prin articolele Limba română în jurnalele din Austria (1868) și În contra neologismelor (1881), după cum tot el are mari merite în stabilirea premiselor stilului beletristic românesc modern, prin articolele Beția de cuvinte la „Revista contimporană” (1873) și Oratori, retori și limbuți (1902). Despre graiurile populare s-au publicat studii speciale, semnate de A. Lambrior, T. Maiorescu, Miron Pompiliu. O importanță aparte a acordat revista Junimii chestiunilor de ortografie, reușind să oprească tendințele latiniste și să impună un fonetism temperat, adoptat ulterior
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
propune o tipologie a bolnavilor și a medicilor din acest punct de vedere. Pe baza unor cercetări concrete în policlinici și în spitale, Oprescu deosebește 12 tipuri de bolnavi: bolnavul care se autocompătimește, cel pe care îl doare tot, cel limbut (sau hipervolubil) cel tăcut (morocănos), cel agitat (care țipă și revendică cu insistență întreaga atenție), cel nestăpânit, cel anxios, cel emotiv, cel jovial, cel care nu înțelege, cel „ideal” (care nu există!). (Bolnavii care nu pot comunica direct cu medicul
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
când vedem producătorul tot atât de incult, însă cu mult mai sărac decât sub regimul vechi, când se constată că însăși constituția fizică a poporului nostru degenerează, că nu numai nu mergem înainte, dar, prin degenerare, pierdem și posibilitatea progresului, tot atunci limbuți lustruiți, închinători de vorbe, ne spun zilnic pe zeci de coloane ce imense progrese ar fi făcut România. [13 iulie 1882] [""NAȚIUNEA" PROPUNE GUVERNULUI... "] "Națiunea" propune guvernului înființarea cadastrului, adecă al acelui soi de registru în care să fie trecută
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din ce-i făcut?/ Din omul care-i tăcut”.) A bate apa În piuă. (Sunt oameni care vorbesc mult și fără rost, spunând aproape Întotdeauna același lucru, astfel că vorbele lor, nemainteresând, devin goale, lipsite de conținut.) La omul flecar/limbut, cuvântul - spune foarte frumos N. Steinhardt - se „degradează În vorbă”, adică se preschimbă În Înțelesuri care perpetuează nimicuri, fleacuri, vorbe de clacă. Așadar, „Întâi capul să gândească, ș-apoi limba să vorbească”. Gura lumii numai pământul o astupă. Frunză verde
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dau cu părerea despre dificultățile reale sau imaginare ale curriculumului, fără să se fi confruntat cu vreuna și fără să rezolve vreodată ceva. Folosind o sintagmă a lui Maiorescu, am putea spune că Schwab se referă la „oratori, retori și limbuți”. Dar Schwab precizează că acești limbuți ai curriculumului modern sunt mulți și consumă multă hârtie, producând o literatură curriculară bogată, dar total nefolositoare. A cincea formă de „elevație teoretică” este una insidioasă - ea ilustrează zicala franțuzească La même Janette, autrement
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sau imaginare ale curriculumului, fără să se fi confruntat cu vreuna și fără să rezolve vreodată ceva. Folosind o sintagmă a lui Maiorescu, am putea spune că Schwab se referă la „oratori, retori și limbuți”. Dar Schwab precizează că acești limbuți ai curriculumului modern sunt mulți și consumă multă hârtie, producând o literatură curriculară bogată, dar total nefolositoare. A cincea formă de „elevație teoretică” este una insidioasă - ea ilustrează zicala franțuzească La même Janette, autrement coifée. Este vorba despre discursuri care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
socială, iar ideile tale erau radicale, erai răsplătit cu bogăție, faimă și influență. — Foarte interesant. — Așa credeți? Scuzați-mă, sunt abătut În seara asta. Atât abătut cât și vorbăreț. Și când Întâlnesc pe cineva care Îmi place, tind să fiu limbut la Început. — Nu, nu, vă rog continuați cu această explicație. — Explicație? Am o problemă cu explicațiile prea lungi. Sunt prea multe. Asta face ca viața mintală a oamenilor să fie de neguvernat. Dar m-am gândit la chestiunea cu Wells
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În afară de unul. Pe cît se pare, cineva mai șiret decît mine l-a ascuns Într-un loc unde n-aș putea să-l găsesc niciodată. Tu. Astfel l-am auzit vorbind pentru prima oară despre tine. Un librar fanfaron și limbut pe nume Gustavo Barceló se lăudase În fața cîtorva colecționari că dăduse peste un exemplar din Umbra vîntului. Lumea cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte din partea colecționarilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ce mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai tare pedala. Să n-aud că și doctorul... O fi cumva și doctorul Marga vreun Margulis sau Maimonides? Câți or mai fi, câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
undeva, un urlet de câine nocturn. Fum, vedenii magnetice. Doar nătăfleață Tolea le vedea și n-avea putere să le întrerupă. N-avea putere să clipească, în fața imaginii care se surpa. Tovarășe Orest, Șperaclu mi-a dat detalii în legătură cu internarea Limbutului. Mare lucru nu se înțelege. Nici măcar doctorul n-a reușit încă un dialog cu el. Deocamdată, i se bagă pe gât un pumn de pastile la fiecare patru ore. Nu se așteaptă ameliorări rapide, așa spune Șperaclu. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai avem plăcere de nimic, doar greață de gândurile și trupul și sufletul nostru găurit ca un șvaițer, cică așa spunea. Ne ascundem, atât am învățat, ne micșorăm într-atât că nici noi nu ne mai putem găsi, așa vorbea Limbutul. Nu era glumă, vorbea de-adevăratelea, parcă plângea. N-avem găuri de scăpare, toate orificiile sunt capcane, toate orificiile, Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fals, mai asudat ca alte dați, căci afară bătea soarele și, dând mâna plictisit cu câțiva, șoptind "bonjur, monșer", se prăvăli pe un scaun liber de lângă Roșu. Intrarea lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă ironic, dar și curios: ― Ai adus ceva, Antimiule? ― Ceva foarte important, nene Roșule! exclamă reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate că pe noi ne privește de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pe asta” - s-a minunat gândul de veghe. “Multe învață omul cât trăiește”. “Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Acum, însă, te las, fiindcă prea te lungești la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului. Răcoarea apei îmi limpezea parcă și gândurile. “Uite că are dreptate mehenghiul. Degeaba lungesc eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi seacă sufletul”. Drept urmare, mi-am aruncat prosopul pe umăr și am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de hăuri, bichini, chiloți-gogoșari, izmene, papuci de odae, zgărzi, rufe umane, capete de patroni dezorientați, falimente, totale și parțiale, creste de cocoși, cuculele și cuculeți, ananghii, portițe noi pentru viței netrecuți prin botez, popi fără și cu limbi căzute de pe la limbuți, înjurături, belitori de idei deșarte și eșuate, cozi de câini cu covrigei în ele, piese de teatru, almanahe, juguri de pus pe gâtul popoarelor, succesuri desperecheate, șpăgi date pe sprânceană, gagici cu lipsă de poftă, sprijin politic, trambuline pentru sărit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nici nu dă roade. Căci mereu se găsește câte o pendulă care o ia puțin înainte sau rămâne în urmă. E adevărat, cumva, ce zice Marta, menajera, că Monseniorul a trecut printr-un spital de boli nervoase? Dar pe cât de limbut e doctorul Luca, atunci când e vorba de "filosofii" din Asybaris, pe atât de reținut e în privința prietenului său. ― Marta? Marta, băiete, e o femeie rea și clevetitoare, enervată că trebuie să șteargă de praf măcar la două zile, atâtea pendule
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cit., p. 23. 257 Vezi studiul lui Lazăr Șăineanu La langue de Rabelais, vol I-II, Ed. de Boccard, Paris, 1922-1923, reedidată de Champion et Slatkine, 1976. 258 Erich Auerbach, op. cit., pp. 239-240. 259 "Pe cine nu l-au făcut limbut cupele pline?", în Horațiu, Epistole, I.5,19. 260 În François Rabelais, op. cit., p. 59. 261 "După-un petic de hârtie/ Tot rămâne murdărie...", în op. cit., p. 66. 262 Ajuns în oraș și exasperat de trecătorii care îl cred venit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
morții, în țara negurii adînci, unde domnește umbra morții și neorînduială și unde lumina este ca întunericul!" $11 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns și să creadă limbutul că are dreptate? 3. Vor face vorbele tale deșerte pe oameni să tacă? Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine? 4. Tu zici: "Felul meu de a vedea este drept, și sunt curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]