61 matches
-
Gheorghe Ceaușescu Într-un faimos articol publicat în 1903 Oratori, retori, limbuți Maiorescu, după ce constată că "atât oratorul, cât și retorul și limbutul au darul vorbirii", definește cele trei categorii în următorii termeni: oratorul vorbește pentru "precizarea unei situații publice, afirmarea sau combaterea unei idei, convingerea unui auditoriu; mobilul retorului este dorința
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
Gheorghe Ceaușescu Într-un faimos articol publicat în 1903 Oratori, retori, limbuți Maiorescu, după ce constată că "atât oratorul, cât și retorul și limbutul au darul vorbirii", definește cele trei categorii în următorii termeni: oratorul vorbește pentru "precizarea unei situații publice, afirmarea sau combaterea unei idei, convingerea unui auditoriu; mobilul retorului este dorința de a trece de orator sau îngâmfarea erudiției sau încântarea de
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
cele trei categorii în următorii termeni: oratorul vorbește pentru "precizarea unei situații publice, afirmarea sau combaterea unei idei, convingerea unui auditoriu; mobilul retorului este dorința de a trece de orator sau îngâmfarea erudiției sau încântarea de sonoritatea propriilor cuvinte; pornirea limbutului este de a se amesteca și el în vorbă oriunde și oricum. Pe orator îl stăpânește scopul, pe retor deșertăciunea, pe guraliv, mâncărimea de limbă. De aceea oratorul poate avea o valoare permanentă, retorul numai una trecătoare, limbutul, nici-una". Triada
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
cuvinte; pornirea limbutului este de a se amesteca și el în vorbă oriunde și oricum. Pe orator îl stăpânește scopul, pe retor deșertăciunea, pe guraliv, mâncărimea de limbă. De aceea oratorul poate avea o valoare permanentă, retorul numai una trecătoare, limbutul, nici-una". Triada maioresciană își are perechea în viața politică: aici întâlnim oameni de stat, oameni politici, politicianiști. Omul de stat este personalitatea cu vederi largi, capabilă să judece situațiile în sine și să înțeleagă liniile de evoluție pe termen lung
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
când vedem producătorul tot atât de incult, însă cu mult mai sărac decât sub regimul vechi, când se constată că însăși constituția fizică a poporului nostru degenerează, că nu numai nu mergem înainte, dar, prin degenerare, pierdem și posibilitatea progresului, tot atunci limbuți lustruiți, închinători de vorbe, ne spun zilnic pe zeci de coloane ce imense progrese ar fi făcut România. [13 iulie 1882] [""NAȚIUNEA" PROPUNE GUVERNULUI... "] "Națiunea" propune guvernului înființarea cadastrului, adecă al acelui soi de registru în care să fie trecută
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
În afară de unul. Pe cît se pare, cineva mai șiret decît mine l-a ascuns Într-un loc unde n-aș putea să-l găsesc niciodată. Tu. Astfel l-am auzit vorbind pentru prima oară despre tine. Un librar fanfaron și limbut pe nume Gustavo Barceló se lăudase În fața cîtorva colecționari că dăduse peste un exemplar din Umbra vîntului. Lumea cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte din partea colecționarilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
practicarea literaturii înseamnă, așa cum constați, spaimă, necesitate a spunerii (eu aș adăuga o nuanță necesitate a numirii), dar înseamnă și bucurie. Într-adevăr, cei care scriem am putea fi priviți ca niște dependenți de cuvânt/ vicioși/ bolnavi, ca niște nemântuiți limbuți, ca niște extrovertiți, care, pentru a funcționa, pentru a se salva, au nevoie să trăiască pe o scenă, au nevoie să spună tot, să spună măsluind cel mai adesea, deformând adevărul, potrivind relatarea astfel încât ei să iasă bine. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești?"158. Argumentul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești? (Flacăra sacră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
socială, iar ideile tale erau radicale, erai răsplătit cu bogăție, faimă și influență. — Foarte interesant. — Așa credeți? Scuzați-mă, sunt abătut În seara asta. Atât abătut cât și vorbăreț. Și când Întâlnesc pe cineva care Îmi place, tind să fiu limbut la Început. — Nu, nu, vă rog continuați cu această explicație. — Explicație? Am o problemă cu explicațiile prea lungi. Sunt prea multe. Asta face ca viața mintală a oamenilor să fie de neguvernat. Dar m-am gândit la chestiunea cu Wells
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
repede, CORTINA CUM DE S-A SUPĂRAT PRICINĂ-ÎMPĂRAT Întâmplare veselă în patru tablouri pe motivul basmului Sarea în bucate de Petre Ispirescu Personajele Pricină-Împărat Domnița Ana Domnița Dana Domnița Liana Primul sfetnic Posacul Al doilea sfetnic Lingușitorul Al treilea sfetnic Limbutul Măscăriciul Gând-Împărat Împărătița Lioara Brăduț-Voievod Chelăreasa Ilinca Ceaun Mai-marele bucătar Pârjol Mai-marele oștenilor Cei trei sfetnici ai lui Gând-Împărat Împărații oaspeți: Hulpav-Împărat; Bolovan-Împărat; Lehamite-Împărat; Gras-Împărat; Slab-Împărat Crainicul Curții (voce) Crainicul toboșar Privitor 1 Privitor 2 O fată Aprodul Tabloul 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a doua treime a scenei, pe centru. Cei trei sfetnici intră pe ușa din dreapta, înaintând spre public. PRIMUL SFETNIC POSACUL: A fost odată un împărat... (este întrerupt) AL DOILEA SFETNIC LINGUȘITORUL: Da' ce împărat...! Împăratul nostru! E-he-he...! AL TREILEA SFETNIC LIMBUTUL: Și-l chema Pricină-Împărat. Acu' să vedeți de ce-l chema Pricină-Împărat: împăratul ăsta al nostru mereu căuta vreo pricină de nemulțumire și făgăduia oricui îi ieșea înainte c-o să-i taie capul. Da-ncolo, era om de treabă, nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ieșea înainte c-o să-i taie capul. Da-ncolo, era om de treabă, nimic de zis! Iaca, într-o bună zi... POSACUL: Gata, ajungă-ți! Iar te-ai pus pe palavre! LINGUȘITORUL: Da' fie, că frumos știe să le spună! LIMBUTUL: Așa că într-o zi... LINGUȘITORUL: Mai bine am vedea cum să facem să-l cunoască cinstita adunare aici de față pe Măria Sa! POSACUL: Ei, mare lucru! Îl chemăm, și gata! LIMBUTUL: Să-l chemăm! Mă duc eu să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LINGUȘITORUL: Da' fie, că frumos știe să le spună! LIMBUTUL: Așa că într-o zi... LINGUȘITORUL: Mai bine am vedea cum să facem să-l cunoască cinstita adunare aici de față pe Măria Sa! POSACUL: Ei, mare lucru! Îl chemăm, și gata! LIMBUTUL: Să-l chemăm! Mă duc eu să-i spun cu vorbe meșteșugite de ce-l chemăm. LINGUȘITORUL: Măria Sa, fiind cel mai deștept, și cel mai bun, și cel mai drept, și cel mai viteaz, și cel mai iubitor de supușii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și cel mai iubitor de supușii săi... POSACUL: Gata bre! Mai trage-ți sufletul! PRICINĂ-ÎMPĂRAT (intră pe ușa din stânga, supărat): Ce-i gălăgia asta? Nu se mai poate omul hodini de răul vostru! Am să pun să vă taie capetele! LIMBUTUL: Măria Ta, ne-ai face mare supărare, iar Măria Ta ar rămâne fără sfetnicii cei mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine, atunci să nu vă taie capetele, deocamdată. De ce nu-s aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
face aceia? Și chiar te poftesc să nu mai faci cheltuială din vistieria mea cu asemenea chilipiruri. Cată de-i vinde degrabă altora, poate cu ceva dobândă, altfel ți-i scad din simbrie. Înțelesu-m-ai? MĂSCĂRICIUL: Înțeles, Măria Ta! LIMBUTUL: Știu eu pe cineva, nu prea departe, cu care-am putea face târgul. Când m-ai trimis ultima oară Măria Ta să trag cu ochiul și să ciulesc urechile la ce se mai întâmplă prin lume, numai ce-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că Pricină-Împărat avea trei fete: Ana, Dana și Liana. LINGUȘITORUL (Cu emfază): Da' ce fete... e-he-he...! POSACUL: Ei, trei fete ca toate fetele. LIMBUTUL (care li s-a alăturat încetișor celor doi): Apoi nu așa, cinstite sfetnice întâi. Că de vestea fetelor Măriei Sale s-a umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cap. Da' de pedepsit, tot am să vă pedepsesc. Altfel nu-mi trece supărarea. Pare a se gândi) De-o pildă, am să vă mărit! (Semne de bucurie la primele două domnițe. Liana pleacă ochii în pământ.) LINGUȘITORUL: Înțeleaptă hotărâre! LIMBUTUL: Vezi bine! De când e lumea lume, asta-i hotărârea cea mai bună ca să-ți treacă supărarea. Iaca, nu-s nici cincizeci de ani de când Iute-Împărat, de-i făcuse împărătița lui cinci feciori și cinci fete, intrase la mare grijă: fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
megieș al nostru. Să se întocmească numaidecât carte din care să se vadă că dorim să ni se pețească dintr-acolo această fată a noastră. Și cartea să fie dusă și sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că Fudul-Voievod, feciorul lui Degeaba-Împărat, mi-ar fi pe potrivă? PRICINĂ: Să ni se spună dacă Fudul-Voievod ar putea fi vrednic de-așa mireasă. LIMBUTUL: Măria Ta, voievodul despre care vorbește domnița Dana n-are pereche-n lume în priceperea cu care știe să-și aleagă straiele... și caii... și armele. Nimenea nu pășește cu mai multă semeție și nu se uită mai de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
celelalte două, pentru că mai rar poposesc într-însul. LINGUȘITORUL: Sunt, ca de fiecare dată, gata să te sprijin și să te port, Măria Ta. (Împăratul se mută, se așază din greu, satisfăcut. Sughite) Să-ți fie de bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Să se deie semn din surle și din tobe! Măria Sa Pricină-Împărat este prea mulțumit și s-a așezat în jâlțul cel alb. Să se bucure prostimea și să dănțuiască întru slava Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de tobe. Urale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asemenea surorii ei mai mari, harabalele cu bulendre și cârmâzuri, precum și a doua jumătate din împărăția mea. Cartea și vorbele tot al treilea sfetnic al nostru le va duce, într-un singur drum, ca să mai tăiem din cheltuială. Așa poruncesc! LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta! DANA: Mă plec prea supusă și-ți sărut dreapta, luminate tată! (îi sărută mâna) PRICINĂ: Sărută, sărută, și treci înapoi la locu-ți. Bun. Două pedepse din trei sunt ca și împlinite. Să trecem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mereu din pildele pe care ni le dai. PRICINĂ: Învățați, învățați, și nu uitați a-mboldi pe puturoșii de logofeți să scrie în terfeloagele lor toate acestea, pentru a rămâne și celor de după voi prilej de învățătură și de mirare. LIMBUTUL: Să nu te-ndoiești de asta, Măria Ta. Încă de pe acum nu doar supușii Măriei Tale, dar și vecinii, ba și alții dinspre capetele lumii nu mișcă un deget fără a întreba cum ai face Măria Ta dacă ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ce mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai tare pedala. Să n-aud că și doctorul... O fi cumva și doctorul Marga vreun Margulis sau Maimonides? Câți or mai fi, câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]