546 matches
-
la început autorul va trece prin ordalițiul muncii de traducător. În plus, după ce o viață a tradus sonete italiene, carcasa lor rigidă îi insuflă pofta de a evada în largul nostalgiilor evocatoare. Autorul are un ochi clement, de blîndețe retrospectivă, limfa sa curtenitoare fiind în acord cu ochiul cast, doritor de nuanțe sobre, de aceea ultimul lucru pe care i l-ai putea cere e să stea pe picior de altercație, declarînd polemici și susținînd idei riguroase. C. D. Zeletin e
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
perspectivele. Cine intuiește proporțiile și dozajul nu are cum să piardă. În felul acesta, fericirea seamănă cu o rețetă de mîncare în care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
perspectivele. Cine intuiește proporțiile și dozajul nu are cum să piardă. În felul acesta, fericirea seamănă cu o rețetă de mîncare în care ingredientele, dacă sînt combinate cu artă, vor culmina într-un gust bun. Russell e un stoic de limfă rațională, înzestrat cu un sarcasm blînd, de finețe corozivă, care, chiar și atunci cînd trîntește o maliție, o face suficient de mătăsos spre a stîrni zîmbetul. Ca orice natură logică, Russell are un morb pozitivist de evidentă aplecare empirică, matematicianul
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
fost rău. O ceață luminoasă./ E ce-am iubit. Sunt multe lucruri// Ce te rănesc. Puține mângâie. Și mai puține/ Intră în carne și își fac cuibul acolo.// Carnea: lunecoasă materie. Nu rămâi/ Decât c-un anume fior, cu muzica limfei/ Într-o dimineață de vară:/ O ceață luminoasă." (pag. 53) În paginile acestei cărți, Alexandru Mușina devine cel mai liric dintre poeții generației 80. El depășește inventarul modernist al categoriilor negative și reușește să îndolieze atmosfera numai prin tonuri ce
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
dejun sau în cafea o linguriță de miere. Vitamina C din lămâie și antibioticele din miere vor ține răcelile departe. 7. Transpiră. Astfel vei elimina toxinele din corp. Încearcă să mergi la saună sau la baia turcească. Pentru ca sângele și limfa să circule bine când e frig, e important să transpiri. 8. Aerisește-te. Împrospătează aerul din organismul tău, dar și din casă, ca să respiri mai bine. Fă o plimbare zilnic prin parc și acasă, aerisește măcar 5-10 minute, chiar dacă e
Top 10 trucuri ca să-ţi păstrezi sănătatea iarna by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65074_a_66399]
-
piele artificială care să se integreze total în țesuturile afectate. Specialiștii de la Intercytex sunt de părere că noul prototip este mai bun. Pielea artificială are la bază o matrice din fibrină, o proteină care se gasește în sânge și în limfa și care se dezvoltă din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. Această proteină alb-cenușie se găsește în rănile pe cale de vindecare. Fibrina este adăugată fibroblastelor umane, celulele utilizate de organism pentru a sintetiza țesutul nou. În cadrul unui proces care imita modul în
Pielea artificială care vindecă rănile, o alternativă a grefelor () [Corola-journal/Journalistic/65847_a_67172]
-
Gaura era suficient de largă cît să-ți vîri degetul mare în ea. Cînd se săltă afară din cadă, apa se făcuse de un roz palid, iar din găurile din piciorul lui Chigurh încă mai picura sînge diluat amestecat cu limfă. Își trînti cizmele în apă și se tamponă cu un prosop ca să se usuce, apoi se așeză pe scaunul de toaletă și luă din chiuvetă sticla de Betadine și pachetul de comprese. Rupse pachetul cu dinții, deșurubă dopul sticlei și
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
quarci și bosoni, împreună cu duhul care mișcă galaxiile, se întîlnesc în pipernicita de conștiință a omului, caz în care specia umană are un nobil rost metafizic: să fie releul care leagă macrocosmosul găurilor negre cu microcosmosul supracorzilor. Mihai Butnariu are limfa mansuetă a unui spirit tacticos, în a cărui umoare frămîntările unui ateu nu pot încăpea. Pe scurt, are o mină optimistă și relaxată, de om care a intuit. Sintaxa îi curge neted, fără pigment personal, dar e corectă și clară
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
cititori care își caută seninătatea meditînd la pasaje evanghelice sau la lecturi înrudite: Alexander Schmemann, Lev Șestov sau C. S Lewis. Filosofic jurnalul e plat, iar psihologic paginile au un ton recules, de analecte stoice. Autorul are flegma curtenitoare și limfa placida, de aici timbrul împăciuitor. Fără porniri agresive care să izbucnească în îndrăzneli ideologice, Ioan Pîntea are o voce ștearsă, căreia îi priesc mai curînd stihurile de alura creștină, decît însemnările de ordin intim.
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
a inserat, din nevoia de a salva simetria temei, cîteva capitole „literare“. De aici senzația că centrul de greutate al volumului stă în comentariile plastice, nu în considerațiile literare. Raluca Dună scrie corect și nespectaculos, arătînd un spirit pedant de limfă rece, la care se adaugă o inteligență sobră, hrănită de un nerv placid. Cu un ochi pretențios la detalii lămuritoare, Raluca Dună e un metronom al cărui pendul bate exact și ferm, fără nici o abatere de la rigoarea impusă de ritmul
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
mai vorbești de imperativ categoric, de caracter sau de onoare? Ori ești un puritan avid de predici vetuste, ori ești un visător din speța rigizilor idealiști. Vasile Morar e din categoria a doua. Un entuziast de stofă tandră, avînd o limfă senină de intelectual stenic, a cărui formă predilectă de expresie e prelegerea universitară. Profesor de-o viață, Vasile Morar are o mină curtenitoare de mic burghez pedant, al cărui ștaif se simte în vestimentație (costum și cravată) și în eleganța
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
analitic pe care îl mînuiește cu mișcări sigure. De aceea, profesorul Flonta scrie despre darwinism cum scrie despre creștinism, cu rigoarea rece a unui comentator care, interzicîndu-ș i preferințele sau simpatiile, caută calitățile sau cusururile doctrinei. Pare un exeget de limfă scorțoasă care nu e animat de cauze personale, ci de o voință draconică de a înțelege. Urmarea este adecvația la obiect și fidelitatea de nuanță cu care își înfățișează considerațiile. În plus, scrupulul didactic care l-a însoțit toată viața
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
E un „tată NU”, cum este și familia („familia mea este familia NU”), cum este și blocul („blocul NU”) în care se locuiește, într-un cartier straniu și în condiții de lumea a treia („blocul, înconjurat de copaci făcuți din limfă rece/ era degradat până la structura de rezistență/ structură făcut din limfă de gheață”). Peisajul, trebuie remarcat, e unul mai mult mental, ciudat amestec de inginerie precisă și de anatomie imaginară. Aici, în blocul cu subsoluri „dărâmate, scorojite și umede”, poeta
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
familia NU”), cum este și blocul („blocul NU”) în care se locuiește, într-un cartier straniu și în condiții de lumea a treia („blocul, înconjurat de copaci făcuți din limfă rece/ era degradat până la structura de rezistență/ structură făcut din limfă de gheață”). Peisajul, trebuie remarcat, e unul mai mult mental, ciudat amestec de inginerie precisă și de anatomie imaginară. Aici, în blocul cu subsoluri „dărâmate, scorojite și umede”, poeta (care se descrie pe sine: „sunt înaltă și bolnavă și sunt
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
acesta de naivitate evocatoare e simulat grație unui act voluntar de impostație artistică, Blaga intrînd în chip deliberat în pielea unui slăvitor nevinovat al propriei vieți, sau la mijloc e timbrul firesc al cronicarului autobiografic, care scrie sub imperiul unei limfe moi, de o tandrețe iremediabilă, care preschimbă în văluri blajine tot ce atinge? Judecat din perspectiva trilogiilor, Blaga e un spirit uns cu toate alifiile, prea versat pentru a nu ști să ocolească romanțele retrospective. Și atunci cum se poate
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
nu mă iubea nimeni pe-atunci cum să iubești o mogîldeață care ca o căpușă ți s-a înfipt în pîntec lustruindu-l pe dinăuntru sfîșiindu-l de durerea striatei lumini? cum să iubești o închegare de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de migdale dragostea, întunericul ei care va adăsta doar un timp, dragostea ce totuși va scînteia în umbrele privirii spălăcite în
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
cumpănă pe un tas al balanței cum să te însoțești cu un alt suflet și nu-l rănești?.. Inima ta este coadă scorpionului, viziune aiurea, ramă inedită contextului, un pământ de mijloc plăsmuit de către un pudic vlăstar, soare în umbra limfei sale vitale.. Ambivalența nu-ți îngăduie să lămurești, să schimbi nici nu-ți permite de a rupe lanțul, de a aduna plasele, departe-s serile infantile ale iernii la lumina lumânărilor.. De-a lungul aleii duzilor ceasul, ecran rupt, fixează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
hinduse, amerindiene, eseniene; am stat de vorbă, prin sate, cu o mulțime de patriarhi, în putere unii; m-am interesat de animalele nemuritoare descrise în bestiarii. Totul pentru a feri de distrugere un conglomerat de oase, de mușchi și de limfă. De viscere. Pielea. A fost perioada mea stupidă. Romancierul susține că acum traversez una bizară. S-a găsit! Îmi cresc iepurii, beau rachiu de brad și mă străduiesc să formulez un model filozofic nou. Unic. Admis de către toți muritorii. Caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
singur sens - neantul“. Parcă văd mîna lui Settembrini Închizînd pleoapele lui Naphta. În Întuneric coarnele de melc ies din ascunzătoare cu ochii lor pipăind o lume secretă cum sfîrcurile femeii, cum organul bărbatului Înaintează prelungindu-și materia spre maluri de limfă, misteriosul, tăcutul pas care atinge pereții oului pe dinăuntru și-i face să se cutremure de chin și plăcere. Care sînt prietenii mei? De cîte ori și cu cîți oameni am vorbit cu adevărat, smulgîndu-mi gîndurile din străfundurile lor - munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și-mi spune poezii care-i vin În somn „afară e frig și În mine departe aburește-ți privirea să zărești lumina lunară“. Acolo În subsoluri se mai mișcă viermele din cînd În cînd, larva se hrănește-n somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a golit casa și Tiberiu e tot mai departe, Închis În frumusețea lui, În costumele lui sclipitoare, aureolat de ochii melancolici ai arlechinilor, abandonîndu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care ne Închinăm dintr-o milenară obișnuință. Mă iartă zeiță atotnăscătoare În patru chipuri Înfățișîndu-te navigatorului singuratec, ca o lună luminată pe rînd de cele patru culori ale morții, că am Îndrăznit să pun mai presus de lichidul tău amniotic, limfele mele vremelnice, iartă-mă că aplecîndu-mi urechea la țipătul cărnii mele mi-am zămislit un mit și șoapta ta Îndepărtată În care respiră bronhiile pierdutelor stele pulsînd semnale străine, Înfricoșătoare, am alungat-o de la mine. Te-am folosit În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imperiul meu subsolul mă duc la servici) Și eu am beneficiat ca orice muritor de dreptul de a avea un imperiu. Și mie mi s-a dat cîndva libertatea să aleg. Atunci cînd anotimpul se descătușa ca un torent de limfe, cînd drumurile se deschideau miraculos sub pașii mei, cînd energiile sfidau comoditățile confortului și simpatiile nu-mi erau impuse de limitele Înguste ale pătratului În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]