3,802 matches
-
o fraudă semantică: dacă germanii nu fac un secret din faptul că Hitler a condus statul vreme de vreo doisprezece-treisprezece ani, de ce-am ascunde noi realitatea că Antonescu a condus România timp de patru ani? Strâmbă logică. Unei întrebări limpezi ( De ce se află statuia lui Ion Antonescu pe culoarele guvernului?") i se răspunde în afara chestiunii. A negat cineva că Ion Antonescu a fost conducătorul României? Nu. Atunci, de ce era nevoie de invocarea Führer-ului - altfel decât după o logică psihanalitică, Hitler
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
și rahatul zboară. Laura Farina se așeză, pe un scăunel parcă de școlăriță. Avea pielea netedă și întinsă, de aceeași culoare și de aceeași densitate solară ca petrolul brut, iar pletele-i erau coamă de mînză și ochii imenși mai limpezi ca lumina. Senatorul îi urmări firul privirii și dădu de trandafirul pătat de salpetru. - E un trandafir, zise. - Da - spuse ea cu o părere de descumpănire -, am văzut trandafir la Riohacha. Senatorul se așeză pe un pat de campanie, vorbind
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
E o măsură de a asigura transparența "lucrărilor". Totul se face la vedere: aceștia sînt, în opinia noastră, candidații, între ei am avut a alege. Și nu e o competiție joasă, "în vacarmul tîrgului", cum afirmă poetul, ci un mod limpede și democratic de vot. Ipocrizia nu constă, cum pare a crede poetul, în a avansa mai multe nume (și ce nume!), spre a ne opri la urmă la unul singur; ea ar consta, din contra, în a induce opiniei publice
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
un moment dat, vorbindu-mi despre Matei Caragiale mi-a spus: "rîdea ca tata". Cum rîdea Caragiale? "Închis, gutural. Așa... din gît". A încercat să-l imite și apoi, amuzată pe semne de situație, izbucnise într-un hohot de rîs limpede, tînăr, lăsînd imperceptibil capul pe spate. Mișcarea firească a unei păsări care ar începe să cînte. Pe Caragiale îl enerva cel mai mult rîsul necontrolat. "Toată copilăria, frate-meu și cu mine am auzit de-o mie de ori: "Destul
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
dar va fi chiar abandonată. Pandantul acestor soluții-minune îl reprezintă - și Roudinesco schițează convingător istoricul unei atari involuții - șamanismele, spiritismele și ocultismele de tot felul, similare ca resort și uz cu hapurile sintetice ale fericirii. Iar indicatorul poate cel mai limpede al regresiei îl constituie edițiile succesive ale faimosului manual american pentru diagnosticarea și statistica tulburărilor mentale DSM, ajuns la a patra ediție revăzută - prima fiind tipărită în 1952. Datorită unor criterii nosologice înguste și mecaniciste și a unei corectitudini politice
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
caz despre o eventuală legătură existentă între doctrina socială a Bisericii Catolice și diversele tipuri de capitalism. Un gînditor catolic și jurnalist, GianPaolo Salvini, directorul revistei „La Civiltà Cattolica” explică această relație în termeni strict raționali, mult mai aproape de limbajul limpede al politologiei decît de cel religios: „Biserica nu are de făcut o «propunere economică», așa cum nu putem vorbi pentru că nu există o «economie catolică». Biserica poate însă indica dimensiunile umane și etice din care trebuie să se inspire un sistem
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
sau metasemantica. Observația este ușor de înțeles în momentul în care capitolul monografic va fi analizat în paralel cu fragmentele critice din final, adunate într-un dosar de receptare, unde Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Ion Pop ș.a., cuceresc printr-o limpede și profundă simplitate. Autorul nu se dezminte nici în dreptul analizei celor 23 de poezii selectate. Se poate presupune că, în vecinătatea textelor, critica lui Vasile Spiridon este inteligentă, bine plasată între poezia asupra căreia își concentrează atenția și ansamblul liricii
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
scurge sub tălpile lor, țesută din ore și pofte.” Memorabilă este mai cu seamă Orjen, figură ce pare desprinsă - asemenea Iepei Roșii din proza lui Bănulescu - din basm sau din vis: “Orjen se scoală, părul ei strălucește acum în aerul limpede, pare o flacără roșie ce se îndreaptă spre dealul pe care, mărăcini și roșcovi sălbatici, neramzi și mersini cresc laolaltă Mersinii miros a femeie proaspăt spălată, ea se afundă în ei, caută tufele dese cu spini, le smulge din pămîntul
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
în spațiul narativ al culturii noastre, ci și în acela al artelor plastice. În special expresiile fără tradiție locală, cum sînt sculptura și, pînă la un punct, pictura de șevalet, care au fost primite de-a gata, fără o istorie limpede și, evident, fără o memorie specifică, au generat fenomene compensatorii care au absorbit într-un singur discurs, adică în simultaneitate, varietatea formelor care n-au fost trăite în succesiune. Ceea ce sculptura europeană a experimentat într-un interval de două mii de
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
unora, Jurnalul de la Tescani nu deconspiră numele membrilor vreunei presupuse rețele anticomuniste, nici planurile unei eventuale lovituri de stat. Nu este nici măcar expresia, atît de dragă românilor, a resentimentelor, care, revărsate cu generozitate în presa de după decembrie 1989, a obturat limpedea judecată, chiar și în cazul minților evoluate. Jurnalul de la Tescani este o suită de observații și/sau judecăți cu substrat filosofic, religios, estetic, etic, duse uneori pînă la limita anecdotei, fără nici o legătură directă cu situația politică din anul 1989
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
de-a face cu dionisiacul: ea nu are acces la soarele divin: îi bea numai ceața.” (p. 30) Andrei Pleșu este în permanență el însuși. Lipsit de complexe și străin de orice prejudecăți, el interpreteză fiecare situație nouă cu mintea limpede și cu dorința de a-i descoperi înțelesuri noi, uneori paradoxale sau în răspăr cu cele general acreditate. Un spectacol pe care cei mai mulți dintre „oamenii de gust” l-ar repudia instantaneu, ca pe o expresie a trivialității în stare pură
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
unele reviste lunare!), e suficient să privim cum se repartizează fondurile pentru abonamente la publicații culturale, pentru achiziții de carte, e suficient să privim nivelul onorariilor pentru colaborări la reviste ori pentru cărți, nivel tinzând spre zero și avem imaginea limpede: acum, la noi, meseria de scriitor aproape nu contează. (S-ar putea formula întrebarea: ce asemănare este între scriitorul contemporan și un urs panda? Și s-ar putea răspunde: și unul și altul sunt pe cale de dispariție...). Și când te
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
mă ajuta să nu asist, în satul în care eram profesoară, cu mîinile încrucișate la o cumplită tragedie a unui elev bolnav incurabil, ci să pierd luptînd, se mai decantase, permițîndu-mi să nutresc față de poetul devenit politician sentimente ceva mai limpezi. Dar nu atîta cît să stea în-tr-un raport suficient de limpede cu rațiunea și chiar cu restul sentimentelor mele, și vechi, și recente, mai curînd negative. Și în orice caz, nu atîta cît să-i cer, fără emoții amestecate, un
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
opri. Acolo vor avea timp să-și aștearnă privirile peste lucruri. Acolo vor avea timp să atingă lucrurile. Acolo vor putea respira pe îndelete parfumul trandafirilor. Acolo totul va fi zăbovire și prezență. Acolo va fi tăcere ca să asculte susurul limpede al apei. Tăcere ca să rostească toate cuvintele grave și pure, îngreunate de pace și de bucurie. Acolo nu va lipsi nimic: doar dorința să se afle acolo. Prin geamuri, câmpurile, brădetul, munții și râurile fugeau înapoi. Cred că ajungem curând
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din mâinile ei. Femeia a țipat. Agață-te de pământ Dar nici o voce nu i-a răspuns, iar în tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ, în fața hăului. Răspunde a strigat, aplecată peste prăpastie. În depărtare, ecoul a repetat: Răspunde Stătea întinsă pe jos, cu mâinile îngropate în țărână, și a
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
lucru cu atât mai remarcabil cu cât, înainte de 1989, nu era deloc ușor să te referi la scriitori aflaț, de obicei ca urmare a unei opțuni politice, dincolo de granițele țării. Ceea ce distinge critica lui Eugen Simion este judecata cumpănită și limpede. Nu vom stărui niciodată îndeajuns asupra acestei însușiri." În cuvântul său - emoțonant - Eugen Simion își schițează o autobiografie spirituală. Cunoscutul pictor Constantin Berdilă (autor al mozaicului de la sala de gimnastică "Nadia Comăneci) îi dăruiește sărbătoritului un portret. Fotograful dintotdeauna al
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
în vârf de copac, dar amuțesc în aerul mai rarefiat decât cel al prezentului, și alunecă, precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul a curs prin fibrele lui jos, în pământ - un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece prin fața blocului, soneria telefonului, vocea ta. Vocea mea. Surdă și bâlbâită." Lucrurile sunt văzute fie cu ochiul filologului suferind de deformare profesională, fie, ca antidot la cel dintâi, cu ochiul limpede al copilului, pentru care alăturările de cuvinte cele mai năstrușnice au un firesc inatacabil, pentru care, întocmai ca în descântece, cuvântul are propria lui realitate și „vindecă". Textele Violetei Preda învăluie cititorul într-o lumină caldă, lipsită de stridențe sau
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
din Ierusalim, prin care înțelegem cetatea cerească a lui Dumnezeu, spre care se grăbeau. Adeseori mai răspundeau și unele lucruri ce nu puteau fi înțelese de judecători care nu erau introduși în adevărurile cele sfinte, care pentru ei erau foarte limpezi. De aceea se și supăra judecătorul adeseori și se mânia, scornind, în tulburarea lui, mereu alte și alte procedee de caznă, ca să nu se dea bătut, cu toate că adeseori el a fost nevoit să se dea învins”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
devine o datorie: aceea de a-și aminti, aceea de a depune mărturie. /..../ Viața a pierdut înaintea morții, dar memoria câștigă în lupta sa împotriva neantului” (Todorov 1999:16). Fără îndoială că astăzi - încercând să distingem sensurile, nici acum prea limpezi, precum și numeroasele semne de întrebare ce încă mai plutesc pe deasupra evenimentelor veacului XX - suntem, totuși, în situația de a înțelege ceva mai profund afirmațiile lui Todorov care avertizează că, începând din veacul XX, ,,memoria este amenințată” (Todorov 1999: 9). Reală
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
de apă voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea ce nu se vede * stau cu spatele lipit de spatele pietrei care seamănă din ce în ce mai mult cu un iaz limpede și răcoros din cînd în cînd dau cu apa limpede și răcoroasă în piatră și piatra face la suprafață cercuri fără de număr cînd seara vine mă scufund în piatră ca în apă și merg pe dedesubtul pietrei cu ochii deschiși
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
deopotrivă voi scrie cu o viteză uluitoare pe ceea ce nu se vede * stau cu spatele lipit de spatele pietrei care seamănă din ce în ce mai mult cu un iaz limpede și răcoros din cînd în cînd dau cu apa limpede și răcoroasă în piatră și piatra face la suprafață cercuri fără de număr cînd seara vine mă scufund în piatră ca în apă și merg pe dedesubtul pietrei cu ochii deschiși dimineața mă spăl pe obraji cu piatră pînă șterg de pe
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
Pe fruntea ta voi pune de țurțuri grea coroană Si înspițat eu însumi, bărbos ca un fiord, Sub platoșe de ghiață, vom crește albi - icoană De regi bătrîni ai unui nevero s i m i l nord. Sburliți în scuții limpezi, acestor aprigi timpi Le-am da simbolul, floare dințată fără milă, Ne-am închina în taină la stelele cu ghimpi Si-ariciului de raze al lunii lui Undrilă. 1951
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
văd trei umbre, însă nu de magi, Din brădeturi sure vin la loc cu fagi. Coborând ei panta, sar din piatră-n piatră, Înspre luminișuri se grăbesc spre noi, Câinele nu-i simte, câinele nu-i latră, Umbre tot mai limpezi, dispărând apoi. Prieteni de demult, prietenii mei dragi. 1. Laurențiu-n față, fiul lui Ulici, Cel ce avea-n grădină merele rotate, Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă i-ar fi teamă de singurătate. A murit ,,bătrânul’’, a murit
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Grăbit și dînsul să-și termine veghea, Să se-odihnească măcar cît clipește O rază lată-mprospătînd blînd stevea Și brusturii cu pălăria mare. Și el are nevoie de tăcere, Și de culcușuri moi, și de-o răcoare În dup-amiaza limpede; și lui îi piere Credința unui rost menit anume Să-mi încălzească pieptul tot mai prins în brume...
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]