262 matches
-
2015 Toate Articolele Autorului Cu umbra mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile mușcă pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt; Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morți Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând cu iluzii prin piei, cu țărână prin
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378101_a_379430]
-
din 14 august 2015. Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile musca pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt. Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morti bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând, cu iluzii prin piei, cu țărâna prin
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
din ceas? Bun rămas, ... Citește mai mult Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumulaproape nu mai știu cine suntvăd bine, mâinile musca pământ,văd bine, unghiile sapă tărâmulde cețuri și vânt.Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțibate prin porțivântul nopții din târg,Ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegând,cu iluzii prin piei,cu țărâna prin dinți,cu păienjeni la porți...Câte nopțivei
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
din 05 mai 2015. Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile musca pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt; Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morti Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând cu iluzii prin piei, cu țărâna prin
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
luna sub nori melcii ... Citește mai mult Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumulaproape nu mai știu cine suntvăd bine, mâinile musca pământ,văd bine, unghiile sapă tărâmulde cețuri și vânt;Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțiBate prin porți vântul nopții din târg,ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegândcu iluzii prin piei, cu țărâna prin dinți,cu păienjeni la porțiCâte nopți vei
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului izvoare de rai am argintat cuvântul să lumineze cerul: dangăt de harfe și muzici astrale despletesc stele-n rotire în dulci petale. serafii urcă pe scări de mătase prin văzduh de ninsori, trag lințolii, ceru-i plin de albastru și dolii ca-n fulger scapără flacăra, pier; taină, mister... pridvoare cufundate-n tăcere în roze hortensii, cern răcoarea de mai, mireasmă de aștri, pe dulcii pilaștri, izvoare de rai... duminică, 5 iulie 2015 Referință
IZVOARE DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377155_a_378484]
-
sărăciei să mai plece și la altul/ vreau să simt cum mă seduce și mă devorează înaltul/ vreau un viscol să rateze moartea când va fi aproape/ și un Poseidon himeric să m-ascundă pe sub ape/ marea să-mi fie lințoliu și peștii să fie viermii -/ ei rămân, până la urmă, și huliții, și eternii// și-i trecut de miezul nopții, transcendentu-abia respiră/ sunt robit eternității, dar nimic nu mă mai miră/ oftez a deșertăciune și încerc s-adorm, atent/ la fâșia
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
în țesătura pînzei, în țesătura intimă a fibrei, s-au imprimat semnele vagi ale chipului și ale trupului cristic. înviat din morți și înălțat la ceruri, ieșit, cu alte cuvinte, din istorie și din lumea senzorială, Iisus a lăsat pe lințoliu imaginea adevărată a făpturii sale. Studii aplicate, cu pretenții savante ori fundamentate doar pe intuițiile istoricului de artă, au încercat să demonstreze că toate marile reprezentări ale Mîntuitorului, de la cele medievale și pînă la cele strict legate de civilizația bizantină
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
în litera ei, faptul nu este, în sine, revelator. Pentru că nu modelul plastic, indiferent de natura lui, contează aici în primul rînd, ci identificarea în absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
o suprafață de apă netedă creind iluzia unei profunzimi amețitoare. Asemenea Ť instalații ť vizuale sunt echivalentul unui spectacol. Ele se depun în noi. Dar, fără îndoilă, secvența unică, memorabilă, rămîne accea a pînzei negre din Infernul care, ca un lințoliu, acoperă integral cîteva minute, cele două mii de spectatori din Curtea Palatului Papilor. Nu vorbesc aici nici despre decepții - au fost! - nici despre dans - nu l-am văzut! Ci despre Ťsemneleť care se pot transforma în repere ale memoriei și balize
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
imperiale de mâine. împingeam hoardele bolșevice spre Stalingrad, suiam voioși pe Vladikavkaz, la radio se cânta "aolică, mă Staline, dau oltenii peste tine", ne aștepta o etapă în Urali, alta la Vladivostok. Brusca spulberare a mitului victoriei a așternut un lințoliu pe multe conștiințe candide. Trăim într-un univers în care miturile se dilată, spre a se topi... Asemenea gânduri îmi treceau prin minte la lectura paginilor despre mitogeneză cu care se deschid capitolele cărții dlui Eugen Negrici, lapidar intitulată Iluziile
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
mine și m-am întins peste ea. Ne-am rostogolit de câteva ori, mânjindu-i covoarele, dar brusc m-a împins: — Hiii!... Carpeta de la bunica! Plăcuțe de ciocolată unsuroasă se incrustau în fibre. — Poți să-ți spui acum că e lințoliul din Torino, i-am zis, ridicându-mă. Lințoliul din Torino al amorului nostru. Tăcea, mânjită negru ca o bacantă de comando, frecând cu unghiile covorul. — Zi ceva! i-am strigat. M-a privit de jos cu ochii strânși între straturile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am rostogolit de câteva ori, mânjindu-i covoarele, dar brusc m-a împins: — Hiii!... Carpeta de la bunica! Plăcuțe de ciocolată unsuroasă se incrustau în fibre. — Poți să-ți spui acum că e lințoliul din Torino, i-am zis, ridicându-mă. Lințoliul din Torino al amorului nostru. Tăcea, mânjită negru ca o bacantă de comando, frecând cu unghiile covorul. — Zi ceva! i-am strigat. M-a privit de jos cu ochii strânși între straturile de nămol dulce ce se strângea în lamele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i femeea cea, Singurică, singurea, Omu-n groapă, fiu-n laț: Domnului să vă rugați... III Nu, aceasta nu-s eu, chinuri îndură o alta. Eu n-ași ști să rezist, iar ceea ce s-a-ntâmplat Să rămână sub negre lințolii Și luați felinarul de-aici,,, E noapte. IV Să-ți fi spus cineva, nesălbatecă Cu amicii tăi cum erai, Păcătoasă un pic, fluturatecă, Ce destin te așteaptă încai: Cum vei sta a trei-suta, cuminte, Lângă gherla din Leningrad, Și cu
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
pășești pe pământ, Pe tine, frumoasă, ce-ai zis la mojici: Eu vin ca acasă la ocnă, aici". Chema-le-ași pe nume pe toate ce-au fost, Dar ei mi-au rupt lista, n-o știu pe de rost. Lor - negru lințoliu și larg le-am țesut Din vorba ce-au spus-o cu glasul scăzut. Cu ele-s într-una în cugetul meu, Eu n-am să le uit nici în ceas și mai greu. Ci gura prin care mai strigă
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
rândul trecut poemul întoarcerea acasă, descoperit într-o scrisoare mai veche, din 8 noiembrie 2008: "Către sat plopii sprijină/ tremurând și subțiri/ fierbințeala amiezii/ pașii lipăie în praf/ că turme de cuvinte/ trec prin sita amintirii/ Copile asculta/ cum din lințoliul pădurii/ cresc apele repezi/ ce vor înecă nisipul luncii/ și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint/ al nopților cu luna în pârg". Nădăjduiesc să continuați să scrieți cu mai multă siguranță
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
în țesătura pînzei, în substanța intimă a fibrei, s-au imprimat semnele vagi ale chipului și ale trupului cristic. Inviat din morți și înălțat la ceruri, ieșit, cu alte cuvinte, din istorie și din lumea senzorială, Iisus a lăsat pe lințoliu imaginea adevărată a făpturii sale. Studii aplicate, cu pretenții savante ori fundamentate doar pe intuițiile istoricului de artă, au încercat să demonstreze că toate marile reprezentări ale Mîntuitorului, de la cele medievale și pînă la cele strict legate de civilizația bizantină
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
în litera ei, faptul nu este, în sine, revelator. Pentru că nu modelul plastic, indiferent de natura lui, contează aici în primul rînd, ci identificarea în absolut a imaginii cu modelul său. Chipul lui Iisus, așa cum s-a imprimat el pe lințoliu și, mai devreme, pe Drumul Crucii, pe năframa Sfintei Veronica, nu este consecința unui act mimetic, reflectare mecanică sau simplu rezultat al unei dexterități omenești, ci implicare directă și miraculoasă a chipului sfînt în propria sa imagine. Icoana lui Iisus
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a pornit să îndese tutun în lulea. Hliboceanu, cu toate că nu era fumător, și-a răsucit și el o țigară din tutunul lui Pâcu, așteptând ca s-o poată aprinde de la lulea. Când fumul i-a învăluit pe amândoi ca un lințoliu, Pâcu a început a povesti: Apoi să fi fost acum vreo cinșpe ani.. Eram cărăuș vechi deja. Costache abia o adusese pe Măriuța. Era o copchilă fragedă ca piersica. Când am văzut-o prima oară, am simțit că iau foc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru bunătăți, iar tu nu mai fi supărată. Drept răspuns, Măriuța a plecat privirea în podea și - cu mers împleticit - s-a întors, a deschis ușa și a ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate sfârșeau cu întrebarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
supraponderal aruncat prin parbrizul spart, cu pelvisul menopauzal sfârtecat de sigla cromată de pe capotă. La ceas de seară, sângele ei ar traversa cimentul albit al terasamentului, bântuind pe veci mintea unui polițist tehnician care-i purtase bucățile cadavrului într-un lințoliu de plastic galben. Din când în când, Vaughan o vedea lovită de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
farfurie și zice: Știi ceva despre rimming? Știu că despre asta nu se vorbește la masă. — Și despre fisting? întreabă mama. Zic că da, știu. Nu pomenesc de Manus și de revistele lui porno profesionale. Ședem acolo, toți în jurul unui lințoliu albastru, cu curcanul semănând mai mult ca niciodată cu un mare animal mort și copt, umplutura plină de organe pe care încă le poți recunoaște, inima și pipota și ficatul, sosul îngroșat de grăsime gătită și sânge. Aranjamentul floral din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi-l pot reprezenta. Singura imagine ce-mi vine în minte, când mă gândesc la acele clipe, este un cearșaf uriaș cu valuri, sub care abia se putea intui un trup încordat de dorință. Cearșaful avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe ele le recunoșteam, da; ființa, ce părea neînsuflețită din prelungirea lor, mi-era complet străină. Umblam ca siamezii pe aleile rezervației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic, ca de copil; străbunicul fusese un bărbat înalt și frumos, cel puțin așa susțineau mama și bunica, și nu putea înțelege cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]