73 matches
-
poetul remarcă în da-ul slavon și nu-ul latin deosebirile fundamentale de atitudine istorică: „Tu, deci, să știi că - acest slavon da, moale / L-am fost rostit plecați umili din șale. / În el e un trecut zăcut ca o lingoare, / Și rădăcina lui încă mă doare. // Dar tot mai fulgeră - Parâng - iarăși să știi / - Destin cu creștet sus ne-nfrânt de vitregii - / Străbunul nu, prin oarbele potrivnicii. Cu el, drum vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
la urma urmei, un subiect de presă. Sunt atâtea alte evenimente care interesează mai mult decât holocaustul canin... Dar, odată pornită, dintr-o hinghereală electorală, acțiunea persistă mai mult decât alte inițiative care, tot electoral pornite, decedează de plictiseală, de lingoare inactivă și de prostie. Îndemnul, îmbibat inițial de "grijă civică", a fost preluat de activiști care perpetuează "grija civică", de oameni care s-au deprins cu disciplina, care au ascultat o viață întreagă, oameni care sunt ahtiați să fie integrați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
l-am călcat cu piciorușele, dintâi... Înstrăinat, rupt de rădăcini, mă uscam pe ram. Orice dezrădăcinat, că recunoaște au nu -, are în el o rană ascunsă ce doare. Să vă povestesc cum a fost la mine... Căzusem într-o grea lingoare de credeam că dau ortu popii, îmi făcuseră și maslu. Am vrut ca somnul din urmă să nu-l dorm în pământ străin. Am poruncit să mă care pe năsălie, mai mult mort decât viu. "Fie ce-o fi! mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ortu popii, îmi făcuseră și maslu. Am vrut ca somnul din urmă să nu-l dorm în pământ străin. Am poruncit să mă care pe năsălie, mai mult mort decât viu. "Fie ce-o fi! mi-am zis eu. De lingoare, au de săcure o moarte are omul." Minune mare! Cum am îngenuncheat și am sărutat pământul țării, cum am respirat aerul Moldovei îmbătat de aroma pădurilor de brad, m-am sculat de pe boală. Și "Satrap-Vodă", te-a primit cu brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se încăierau între ei ca orbeții, pustiiau târgurile; vărsările de sânge, jafurile, omorurile se țineau lanț, că bieții oameni ziua-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
face un efort să-și amintească cine-i acest Bârsan. Și? Nu știu dacă... bolboroșește Tăutu Să intre, rostește Ștefan cu indiferență în timp ce Tăutu dă să iasă:... Și... și vezi de colindătorii ceia... Copiii să plece la casele lor; umblă lingoarea pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta... Ochiul drept îi este acoperit cu o cârpă neagră, mâna stângă atârnă într-o năframă, e bărbos, murdar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua cailor... Dă, Doamne, bine! Și, uite-așa, cătinel-cătinel, pe cale, îi vlăguim, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mai multe ori. Sau, una, două cepe tăiate mărunt de cu seara, se pun într-un vas cu apă unde stau peste noapte, iar dimineața pe nemâncate se bea din această apă. Tot pentru limbrici ajută și usturoiul crud. Lingoare. Bolnavul se spală pe tot trupul cu oțet amestecat cu apă și se hrănește numai cu lapte. Mătrice sau Plânsul cel rău. Copilului nou născut, care plânge de această boală, i se dă slănină rasă de pe șorici cu ceai de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu mâna proprie (10 pagini) care confirmă ceea ce au spusă și doftoroaiele satului: „Din lipsă de tratament medical, sătenii se tratau cu legături din buruieni de leacă și descântece băbești. Pentru ursit se întrebuința strânsul frigărilor, pentru boala cu numele lingoare se întrebuințau buruieni ca: iarba lui Tatin, iarba mare, crăpușnică și odolean ...” Doi frați luncași, trăitori în București prin 1970, au lăsat amplă mărturie scrisă, pentru alcătuirea unei monografii a satului. La capitolul despre starea sanitară, Constantin și Vasile Boca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cum zicea, într-una din propovedaniile sale, Petru Maior), putea veni de la epidemiile care bântuiau cu regularitate (Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă, ca și fratele său, Ioan; despre acesta din urmă cronicile ne spun că ar fi răposat de lingoare, adică de febră tifoidă; confuzia era explicabilă, simptomele celor două maladii fiind asemănătoare 95), de la friguri (un vizitator ungar nota: „[...] iar voievodul Sandrin al Moldovei [Alexandru cel Bun] a murit de friguri și au rămas de la el doi fii numiți
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mijloacele indicate de o tradiție puternică. Ferindu-se de ciuma „ce să izvodisă în București”, Nicolae Mavrocordat (care, va muri, până la urmă, de ciumă, ca și fratele său, Ioan; despre acesta din urmă cronica spune că ar fi răposat de lingoare, adică de febră tifoidă; confuzia era explicabilă, simptomele celor două maladii fiind asemănătoare), excedat de agresivitatea epidemiei (cu toate că „au ieșit cu toții la Cotrocéni de vreme ce boala ciumii să înmulțisă și în București și în toată țara”), a adus (deși învățat, era
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
text), compensată însă printr-o serie de torturi la care-și supune orice adversar închipuit (pentru a-și satisface apetitul sadic, "scotea ochi, tăia mâni, ciuntea și seca pe cine avea prepus", ne mai spune naratorul), Lăpușneanu se îmbolnăvește de lingoare în cetatea Hotinului. Aici, el experimentează crizele care bântuie sfârșitul oricărui asasin, fie el om simplu sau cap încoronat: "În delirul frigurilor, i se părea că vede toate jertfele cruziei sale, fioroase și amenințătoare, îngrozindu-l și chemându-l la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Pe canapeaua cu pricina e o îmbulzeală vecină cu sufocarea, haosul e la el acasă, „Și orologiile bat - / Dar nimeni mai nu le ascultă / De vorbă multă, lume multă". Polemicile sunt, de aceea, tolănite, trândave, cu o doză de langoare/lingoare care le face inuti(lizabil)e. Oțărârea e pe loc. Ea se afundă, se împotmolește, băltește. Există o disciplină a spunerii fără de care societatea devine irespirabilă și de nelocuit. Libertatea cuvântului, vorba lui Mark Twain, se cuvine dublată de înțelepciunea
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
un poet și un romancier contemporan mediocru. Știa asta și era împăcat. Prea încerca să le facă pe toate, prea se credea important și nu excela în nimic. Cu gândul acesta se obișnuise deja după lungi ani de dramatism și lingoare, după ce, la rugămințile lui, i-o demonstraseră chiar majestățile criticii (contemporane, bineînțeles)”. Neavând, așadar, prea multe satisfacții de pe urma mediocrității lui scriitoricești, Teofil Barbălată se decide să dea curs unui anunț din ziar prin care inginerul Nicolae Popete, de 86 de
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
o teroare bacoviană, adică una răsfrîntă în resturile umile ale vieții, în banalități, în senzații rebarbative (O pînză roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea cum cad”. Pentru un supliment de autenticitate stilistică, se adaugă și o fărîmă de Caragiale: actantul „iese și repetă într-una vițăvercea vițăvercea” (Anche io). Totuși un liant universal nu se exclude. Vorbirea se confruntă cu astrele interdictive
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
cu vecinii, deferent cu justiția, conștiincios în pizmă, exigent cu autoritățile, flușturatic în promisiuni. Plin de el, taman când îl prinde cu dedinaintea goală și n-are nimic înlăuntru. În schimb, are nostalgii când e saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce-l istovește pe dedesubt. Românul nu se supără niciodată. El are doar draci. E nervos pe soartă, își bombăne aproapele sau își suduie destinul, îl sâcâie în permanență o jenă interioară, resimte sfâșieri metafizice, îi scârțâie articulațiile spiritului
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
E neîndoios că Tudor Arghezi datorește mult poeziei populare, exploatată altfel decât au făcut-o Alecsandri, Eminescu sau Coșbuc. I-a insuflat o expresie verbală nouă, a întinerit-o prin creația spontană a imaginii îndrăznețe și proaspete. în Belșug sau Lingoare, ,a știut, păstrând rima și versul popular, să facă o poezie nouă, ca intenție și ca expresie". Un studiu absolut remarcabil din volumul Tradiție și literatură ni se pare acela despre Romantismul român. Teoria imitației servile față de literatura franceză este
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
timp se face simțită, nu numai prin turcisme și grecisme; ci și, de pildă, în surpriza de a vedea locuțiunea rânduri-rânduri azi asociată poeticității eminesciene în context banal, cotidian sau macabru: "câte patru numiți calpuzani au murit, rânduri-rânduri, de boala lingorii". Puțin obișnuite sînt și formele de gerunziu trecut, intens folosite doar în documentele oficiale: "fiind fost isprăvnicel", "fiind avut cu dânsul și o căruță", "nefiindu-să fost întîmplat oameni în preajmă" etc. Pentru aspectul lexical-stilistic al textului, un exemplu destul de caracteristic
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
acela n-are șanse să fie cronicar. Intelectualii înceți, cu peristaltism livresc de tipul ocluziei mentale, adică acei constipați care se dau de ceasul morții pînă reușesc să-și urnească frazele, intelectualii aceia sînt contraindicați pentru meseria de cronicar. Lentoarea, lingoarea și siesta sine die în așteptarea inspirației sînt condiții prielnice criticilor, academicienilor, îngrijitorilor de ediții, traducătorilor, dar nu cronicarilor. De aceea, presiunea timpului e criteriul de separare a cronicarilor de autorii cu digestie literară anevoioasă. În al doilea rînd, empatia
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
de mărgean/ Prin valurile sfinți și grece/ Prin ape reci de prin ochean(...)// Asimetrii și asfodele/ Prin margini dure de palat/ Prin turnurile de mărgele/ Infante dulci de alintat// În murmuri se răsfață grele/ Cu fața în parfum și fard/ Lingoarea verde de pe stele/ Se varsă palidă-n brocard// Când miezul rătăcește-n floare/ Și înflorește-n sindrofii/ Căci aurorele călare/ Se pierd în volburi aurii" (Din zări hitite). E greu de prevăzut în ce direcție o va lua acest autor
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
sfârșit, o casă a noastră, după patru ani de migrat prin gazde și de locuit în două cabine din Grant. Irina tocmai împlinise 16 ani. Ca să spun adevărul, nu știam dacă e bine să păstrez copilul, în starea aia de lingoare confuză, dezastruoasă. L-am ținut secret cam până nu se mai putea face nimic. O convocasem în schimb pe Irina, ca s-o întrebăm dacă ea și-l asumă : eram niște părinți potențiali care se simțeau deja bătrâni. Cristian era
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
vei pieri curînd, din pricina răutății faptelor tale, care te-a făcut să Mă părăsești. 21. Domnul va trimite peste tine ciuma, pînă te va nimici în țara pe care o vei lua în stăpînire. 22. Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grîu și cu tăciune, care te vor urmări pînă vei pieri. 23. Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, și pămîntul sub tine va fi de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
toate aceste porunci, 15. dacă nesocotiți legile Mele, și dacă sufletul vostru urăște rînduielile Mele, așa încît să nu împliniți toate poruncile Mele și să rupeți legămîntul Meu, 16. iată ce vă voi face atunci: voi trimite peste voi groaza, lingoarea și frigurile, care vor face să vi se stingă ochii, și să piară viața din voi. Sămînța o veți semăna în zadar, căci o vor mînca vrăjmașii voștri. 17. Îmi voi întoarce Fața împotriva voastră, și veți fi bătuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Mazepa al cazacilor, ca să împiedice mituirea seraschierilor. Fuga spre Rusia trebuia să fie grabnică..., deci din complot ce mai rămăsese: neica Dinu legat de mâini și de picioare cu logofeția lui fiu-său, Toma general la ruși, Casandra bolnavă de lingoare, departe de curtea împărătească, uitată ca o haină veche. Vai de Casandra, toată nădejdea lui frate său, beizadea Gheorghe, la dânsa era! Au mai rămas, din cei care s-au sfătuit în taină astă-vară, mitropolitul Antim și cu mine. Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tartuffe): Săracul! RICĂ: Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul și l-a primit cu refuz. LEONIDA: Aoleu! RICĂ (sardonic): Zice mă-sa că nu poate umbla! (rîde diabolic) Că... LEONIDA (plîngînd): ...Abia s-a sculat după lingoare. RICĂ: După lingoare, hai!? LEONIDA (rugător): Sa dea ceferticat medical. RICĂ: M-am dus eu la el chiar în persoană. Zic: pe ce bază nu vrei să vii mîine la izirciț, domnule? LEONIDA: "Sînt bolnav domnule sergent!" RICĂ: Nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]