27,087 matches
-
suprima, ci, dimpotrivă, pare a-l scoate, prin contrast, într-un mai viu relief: intimitatea nocturnă ("Ore în șir de vorbă cu poemul/ în noapte./ Ore în șir de vorbă cu poemul/ cînd sensul numelui se diluează/ și într-o liniște magică/ vine dragostea" - Ore în șir), beneficiul caloric al poemului ("ți-ai dezghețat mîinile în flacăra mîinilor lui" - ibidem) ori efectul său răcoros ("îți răcorește gîndul magia greșelii" - ibidem), rolul său proteguitor: "Intrînd sub cămașa poemului,/ ai vrea să rămîi
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
și nostalgia puternică a spațiilor și timpurilor interioare, miraculoase, sacre, reificate, astăzi transformate: "nu ne vom recunoaște decât la festivalurile/ despre arta trăirii/ cu haine groase vom traversa frumusețea fără lupi/ magii și-au însușit puterea barbarilor." O poezie a liniștii, a trecutului și a copilăriei despre care Miguel de Unamuno scria la rându-i: "Mă întorc la tine, copilăria mea, precum Anteu se reîntoarce la pământ..." Se poate spune că poeziile lui Ioan Vieru sunt omogene, de fapt, cartea e
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
Spre disperarea securiștilor din "centrală", el face, însă, o strălucită carieră pe cont propriu. în ciuda "strâmbelor" și a disprețului puterii, Mihai Răzvan Ungureanu a ajuns numărul doi al Pactului de Stabilitate. De la biroul său vienez, va putea contempla în deplină liniște șușele intra-familiale în care "diplomații de carieră" ai Bucureștiului se dovedesc imbatabili. în cel fel de "carieră" s-au specializat aceștia, ar fi instructiv de aflat. Probabil în cariera de piatră... O singură notă bună: în disperare de cauză
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți/ într-un deșert care a stat mai demult/ sub apăsarea apelor./ Gestul tău încremenise la jumătatea/ dintre întîmpinare și rămas-bun,/ ochii aveau liniștea unui sanctuar de gheață" (ibidem). Evident, clima algidă, înghețul care oprește procesele vitale sînt ipostaze antibaroce. Însă următoarea splendidă secvență reabilitează barocul în maniera unui parnasianism geologic: "Tăcută, spirala melcului se albește-n adîncuri,/ octopode caline își descarcă vrăjile asupra
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
nu vor mai preda în învățământ. înțeleaptă decizie, curajoasă decizie - vor exclama pesedeii (aceiași care l-au aplaudat pe A. Năstase pentru nemaiauzitul curaj de-a interzice concertele pe litoral; nu de alta, dar idealul de secole al românului e liniștea atotstăpânitoare!) Pe cât de semeață, pe atât de ilegală și de absurdă. Ba chiar aberantă. Prin astfel de inițiative, doamna ministră instituie dictatura: ea anulează o diplomă în urma eșecului la un concurs. Dacă mergem mai departe pe aceeași logică, azi-mâine se
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
Antenă, a lui (a cui să fie, dacă nu a lui) Dan Negru, proaspăt recrutata pentru Festivalul Mamaia Paula Seling a cîntat, pe o muzică plîngăcioasă, �versuri de Eminescu, prelucrate". Dacă nu credeți, ascultați: Mai am un singur dor/ În liniștea mării/ Să mă lăsați să zbor/ La marginea visării// Mai am un singur dor/ Să nu simt cum trec anii/ La marginea visării/ Vreau să mă pierd/ În flori de cîmp și soare." Asta, după ce tot am aflat cîte piese
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
romanul lui Ibrăileanu!), curge firesc, discret și constant. Se vor căsători și la starea civilă, printre invitați, puținii prieteni, în frunte cu Petru Creția. Nu lipsesc însă înflăcărările, nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea adevărată o aduce cu ea. Niciodată misogin, niciodată ascet, Radu Petrescu își trăiește și își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o poză, cît de departe sîntem de construcțiile machiste care mai trec încă la
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
noapte când Dulapul a participat la visele noastre, n-am putut adormi multă vreme. Mâna lui R. tot rătăcea fără somn peste abdomenul meu. Apoi am avut un vis. De atunci am început să avem vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns un singur cuvânt. De atunci
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Mâna lui R. tot rătăcea fără somn peste abdomenul meu. Apoi am avut un vis. De atunci am început să avem vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns un singur cuvânt. De atunci nu ne-am mai povestit visele. Într-o zi am constatat că în casa
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
mă uitam cu luare aminte la șervețele. Dar în modélele lor din bumbac nu domnea buna rânduială. Cineva făcuse cu croșeta orificii în continuarea materialului. Prin aceste orificii am privit Dulapul și mi-am amintit visul. De la Dulap venea respectiva liniște. Stăteam unul în fața celuilalt și eu eram acel ceva slab, mobil și trecător. Dulapul pur și simplu se reprezenta pe sine. Era în mod perfect ceea ce era. Am atins cu degetele mânerul neted și Dulapul s-a deschis. Am zărit
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
al cavalerului creștin, este condiționat de iubire în termenii preciși ai primei epistole către locuitorii Corintului: Fără iubire el nu e nimic." Iar această iubire, care îmbrățișează tot, e energizantă și generatoare de flacără: ,, El nu se lasă intimidat de liniște, de indiferență sau de refuz. Știe că, îndărătul măștii de gheață întrebuințată de oameni e o inimă de foc." Utopie alchimică, sau numai generoasă iluzie cristică? Arta marțială a războinicului luminii pornește de la cele cinci reguli ale lui Ciuan Tzu
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
ascultă telefonul. După dezmințirile șefului local al SRI, Corneliu Rusu Banu a transmis premierului Năstase cererea sa de demisie împreună cu o scrisoare din care rezultă că e victima unei campanii de presă și că renunță la postul de prefect pentru liniștea sa sufletească și de dragul imaginii partidului de guvernămînt și a executivului, dar nu și pentru că ar avea să-și reproșeze ceva. Un prefect care pozează în victima presei și nu-și recunoaște bărbătește greșelile mai rău face imaginii Puterii la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
noastre, intrând în rețeaua vânzătorilor de țigări și cafea de contrabandă, sau chiar de droguri. Când ajungi la facultate, dacă ești fată e și mai simplu: câteva partide de sex în cabina TIR-urilor turcești, la marginea șoselei, îți asigură liniștea pentru întreaga sesiune. Nici aceste exemple nu sunt imaginare. Ani în șir, m-am legănat cu iluzia că învățământul va scăpa plăgii mortale a zilelor noastre. Știam, evident, că există profesori care vând lucrări de licență studenților străini. Dar aceste
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
flori în toate culorile. Din cauza luminii, oamenii sunt mai binevoitori, chiar veseli, căutând soarele cu fețele, stând ca niște adoratori tot timpul liber în soare. Dar ceva sumbru e în mișcare. Zilele frumoase ale verii nu sunt o garanție pentru liniște și pace. Un șarpe ascuns mereu în paradisul clipei. Ceva care va învenina zilele ca apoi să le vindece. Este 5 iunie, zi de neuitat; am văzut la TV baia de sânge de la Beijing; în Piața Păcii Cerești mii de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
foarte prudent, refuzând să facă vreun comentariu la ceea ce s-a petrecut la Beijing. Se așteaptă în Vest noi valuri de exilați. Stăm cu Birgitta până la ora douăsprezece noaptea, mutându-ne de la restaurantul chinezesc la noi acasă. Frumusețea nopții și liniștea schimbă brusc atmosfera din noi și din jurul nostru, dând lumii o strălucire care nu ține cont de băi de sânge și destructivitate, ca și cum tot mersul lumii ar fi sub controlul unei forțe care consideră neliniștile noastre simple bagatele efemere. Am
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
acesta), și, fără îndoială, poet în toată puterea cuvîntului, Doinaș n-a crezut niciodată că poezia este absolut naturală, dar nici nu s-a lăsat sedus de sirenele livrescului. S-a legat, ca Ulise, de catarg, ca să le asculte în liniște vocile. De la splendidele balade din anii '40, care renovau un gen vechi, tocmai cînd expansiunea modernistă păruse a-l da complet uitării, și pînă la poeziile recente în formă fixă, ecuatorul operei în versuri a lui Doinaș străbate deopotrivă emoția
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
la 60 de ani de la naștere și la alți 18 de la dispariția sa, să activeze noi "centre de recepție". Sigur este că vechile redute, cucerite chiar de la debutul editorial cu Versuri (1968) și consolidate prin antologia de autor Va fi liniște va fi seară din 1979, încă rezistă. Placheta din 1970, Fragmente din regiunea de odinioară, certifică "stilul". Nici traducerile (oarecum neglijabile în context), nici volumele ulterioare: Guillaume poetul și administratorul sau Întoarcerea lui Immanuel (o altă antologie) nu reușesc să
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
ibidem). Refuzată de filtrul simplității conceptuale la treapta sa proclamativă, metafizica are ambiția de-a se reconstitui prin mozaicul fizic al notațiilor poetice în răspăr, al cumințeniei lor stranii ce induc o atmosferă enigmatică, aidoma tablourilor lui Giorgio De Chirico. Liniștea e iluzorie, suspectă chiar prin adnotarea ei cu semnele unei așteptări, rutina cotidianului se desface, cum o corolă, spre absolut: "Acum stau pe niște trepte de ciment e liniște/ sînt o siluetă fotografiată/ durere chimică mărită sau micșorată la scară
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
ce induc o atmosferă enigmatică, aidoma tablourilor lui Giorgio De Chirico. Liniștea e iluzorie, suspectă chiar prin adnotarea ei cu semnele unei așteptări, rutina cotidianului se desface, cum o corolă, spre absolut: "Acum stau pe niște trepte de ciment e liniște/ sînt o siluetă fotografiată/ durere chimică mărită sau micșorată la scară/ Acum merg încet pe străzi înguste/ simt că o să se întîmple ceva/ sînt un hematom venind în întîmpinarea pietrei/ cu aceeași viteză și energie/ Am neglijența ușilor ce se
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
un hematom venind în întîmpinarea pietrei/ cu aceeași viteză și energie/ Am neglijența ușilor ce se deschid singure/ invitînd un străin ce nu-i de față/ un străin cu cifrele morții mele în buzunare" (E sigur că ziua de azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural", suprapunîndu-se peste ceea ce Novalis numea "realitatea autentică absolută". Deplinătatea enigmatică a realului e percepută, paradoxal, ca o transcendență. Firește, autorul Odăilor încearcă simțămîntul caducității
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
și automobile de-a valma./ Trăiam sastisit, îngrămădit de tristețe, cînd ploaia venea,/ La Petersburg, prin iulie, cînd toți plecau în Crimeea și pe la țară./ Astăzi, prin orașe, te sufocă turma dezlănțuită a mașinilor./ La sanatoriu îmi țiuiau urechile de liniște...". Lumea sanatoriului (și a spitalelor) aduce în pagină bolile "nesfîrșite și voluptoase" iar moartea își trimite semnele, "familiară ca un guturai", chiar dacă "discretă ca un parfum păstrat în sticluțe de mărimea unei unghii". De aceea multe din evadările din spital
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează cu precădere olfactivului și auzului: "O boare izbucnește din pămîntul sălbatic,/ Fire de praf și frunze mi se lipesc de față ca liniștea,/ Mîinile-mi află mîngîieri fără să știe/ Pe tei și caiși, la întîmplare pe vișini" (Mîngîieri). Decorporalizarea tranzitează spre o reverie confuz luminiscentă, recurgînd la palpare: "Mă palpezi îndoială vecină./ Pe corpul meu, fugi, tu fără corp!/ Reveria peste ea însăși
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
în acțiune, este prezentată în termenii cei mai laudativi: e inteligentă, modestă, frumoasă, iubește copiii și animalele și nu are nevoie să folosească farduri. Are un soț (relativ) docil căruia are grijă să-i confirme din cînd în cînd, pentru liniștea lui desigur, autoritatea. E o profesionistă onestă, o persoană atentă, admirată și simpatizată chiar și de cei pe care ea nu-i place. Acest tip de personaj feminin "corect", "perfect" populează mult prea des literatura scriitoarelor și este pentru cititor
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
s-a dus în turnul său, unde avea o cușcă. El, să vezi, creștea acolo găini. Iată că a ajuns prințul în turn, iar găinile țipă, cer de mîncare. O găină chiar a început să zbiere. "Bă, - zice prințul - , șantoclior! Liniște, pînă nu ți-am dat peste dinți!" Găina nu înțelege cuvintele și zbiară mai departe. înseamnă, deci, că găina face gălăgie în turn, prințul, deci, înjură de mamă, nevastă-sa stă întinsă pe podea, într-un cuvînt - mare tămbălău. Iată
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
m-am supărat rău pe fratele meu și de atunci nu ne-am mai împăcat. Trăiam singur și-i lăsam la mine numai pe aceia care veneau după sfaturi. Dar din aceștia erau mulți și se întîmpla că n-aveam liniște nici ziua nici noaptea. Uneori oboseam în așa hal că adormeam direct pe podea. Stam pe podea pînă mi-era rece, iar cînd mi se făcea frig săream și începeam să fug prin cameră, ca să mă încălzesc. Apoi din nou
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]