528 matches
-
să cred că lucrurile chiar s-au întâmplat. O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi formidabile, ce i se preling de pe obraji hăt până pe linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele - și țipă și la mine, fiindcă, dacă stau să mă gândesc mai bine, descopăr că, în tip ce Hannah se pitește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sifilis! Mandel susține că moneda ar fi atins tavanul, îi vine să mă omoare - și, când pășesc în cameră, să-mi culeg răsplata, încă zbiară că am trișat. Ea stă în furou pe canapeaua din celălalt capăt al încăperii cu linoleum pe jos, are ca la vreo șapte’ș’cinci de chile și o mândrețe de mustață. Anthony Peruta e numele pe care mi l-am pregătit în caz că mă întreabă cum mă cheamă. Dar nu mă întreabă. — Uite care-i treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie. Nemernicul ăsta neputincios! Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat-o pe cotor, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe cel de-al doilea. Primul vers îl generază pe următorul. Vocea mi se înalță ca pe o scenă de operă. Cuvintele tună și se rostogolesc cu sunetul profund al unei piste de bowling. Tunetul prinde ecou în faianță și linoleum. Cu vocea asta răsunătoare, de operă, descântecul nu mai sună absurd, așa cum suna în biroul lui Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun capăt vieții; am rostit întregul poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dea în marșarier ca să iasă din parcare. Pe geam, Mona strigă: — Du-te la centrul medical New Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și picioarele i se frâng. Patrick. Trupul fără mâini și fără picioare, ca o păpușă stricată, se învârte până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mică cu mami înainte s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi fost minimă, dar descrierea propriei indiferențe și a retragerii în sine din fața chinului prin care trecea Dan era una întru totul autentică. Și când termină de vorbit, sau de „împărtășit“, cum numea grupul relevarea Adevărului, își ridicase privirea de la linoleum și văzuse chipul lui Dave 2, care se alăturase grupului venind din sala de vizavi și care o privea cu o expresie de compasiune întipărită pe față, determinată de admirație și de încă un lucru, de ceva care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea să stârnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dură a casei de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede că, în urma unui astfel de incident exploziv și lipicios, Carol își va lua tălpășița din prăvălie înainte chiar ca Wiggins, încă năucit de lovitură, să se ridice de pe linoleumul pe care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Sigur că s-ar fi dus ea însăși, dar trebuia să aibă grijă de prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a lui Carol jucându-se cu scula și biluțele lui, manipulându-le cu o familiaritate intimă, lejeră. Spermă era din belșug, ceea ce nu era chiar așa de rău, mai ales că o parte din ea cursese pe lângă recipient și pătase linoleumul. Carol nu observase pata mai târziu, când făcuse curățenie. Nici o problemă, pentru că la fel s-a întâmplat și cu echipa operativă (doi detectivi decrepiți și un expert legist) de la secția de poliție din Fortune Green, mai târziu. Harșt, șuieră lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
saltea, o rană în curs de vindecare; sau ar fi putut să fie o bubă ori un furuncul, care crescuse peste noapte cu o viteză înfricoșătoare. Indiferent ce era, Bull simțea că nu mai poate să stea așa, degeaba, pe linoleum, trecându-și greutatea de pe un picior transpirat pe celălalt, fără să o atingă încă o dată. Chestia, indiferent ce-o fi fost, semăna cu un soi de erupție pe care nu ai voie să o scarpini, deși simți că trebuie - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina cum se cuvine, Bull vomită copios. Din el se revărsară pinte întregi de bere dublu fermentată, al cărei conținut de alcool fusese de mult transformat în carbohidrați. Șuvoaie groase țâșneau pe linoleumul ce acoperea podeaua și se scurgeau mai departe, ducând cu ele fire de păr, scame și praf. „Mi-e rău“, își spuse Bull. „Mi-e rău de-adevăratelea. Sunt bolnav. Am o infecție enormă în scobitura genunchiului. Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull, care tocmai devenise conștient de sine, e doar un fleac. Margoulies coborâse cu liftul urât mirositor până la subsolul spitalului. Acolo domnea un iz străvechi de cină de internat. Tavanul era claustrofobic de jos, și chiar la ieșirea din lift linoleumul începuse să se descompună și să se zdrențuiască în insule de diferite forme, ca sub efectul mișcărilor tectonice. Un portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
crease deja pentru acesta un cadru arhitectural supraestetic, care să permită încadrarea optimă pentru glumele cu fofoloance ale lui Razza Rob, transformate astfel în temelia construcției. Bull nu voia s-o îndepărteze pe Juniper. Își dorea și alte experiențe pe linoleum, alte perspective oblice ale firimiturilor, ghemotoacelor de praf, dulceții și celorlalte, învestite cu atribute geologice tocmai de insolitul situației. — ... Ah, da? Juniper părea încântată. Fie deosebit de acuzatoare, fie deosebit de entuziastă, Bull nu-și dădea exact seama. Continuase: — Am fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neclar, atât, unde? unde?) și întrebarea apa asta te ia? (pusă oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei țevi sparte, stropi pe linoleum, un izvor, un râu, un iaz ori ploaia lovind în geamuri). Din punct de vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare, nu sprijinindu-se de obiecte, ci mergând liber, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toată greutatea pe lăbuțele din față, cum făceam Înainte. În timpul acestei prime coborîri, m-am oprit la cabinetul dentistului, de la etajul al doilea. Avea două Încăperi, o sală de așteptare și cea În care lucra. Avea pereți albi, pe jos linoleum neted și uleios, și un miros ca de ziar ud. În centrul cabinetului propriu-zis se afla un scaun uriaș urcat pe un piedestal din oțel, lîngă care era un stativ pe care atîrnau diversele instrumente stomatologice. În nici una dintre Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pas Îi primejduia retragerea, dar Își jurase să stea de vorbă cu Stone și era hotărît să meargă pînă la capăt. Ajuns la etajul al doilea, o porni pe un coridor, chemînd În șoaptă: — Stone! Stone! Nu auzi nici un răspuns. Linoleumul vechi și crăpat scîrțîia sub pașii lui, prinzîndu-i uneori degetele. Avu din nou senzația unui lucru cunoscut, ca și cum această explorare de-a lungul unui coridor Întunecos ar fi mai aproape de lumea lui decît dormitorul confortabil din cealaltă aripă a clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o paparudă și-un caloian bun de dus cu alai în Jijia. Într-un colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Filozofie, Nemțeanu parcă... Abia l-am scos, îl încolțiseră... încerca să se apere c-un dosar... - Fii pe pace, mie nu-mi dau decât purici, râia nu se ia. Urc cu atenție, parcă undeva lipsește o treaptă. Au strâns, văd, linoleumul gri. - Nu știți nici măcar Shakespeare? îmi ies din pepeni. Nici Furtuna? Cum e posibil? încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
perfecte, curate și cu covoare pe jos, pline de mobile elegante și încălzite puternic de becuri direcționale și prea multe veioze. Se aude un foșnet electric din difuzoare ascunse. De-a lungul camerelor, cumpărătorii se plimbă pe culoarele întunecoase cu linoleum pe jos, care trec printre camerele de expoziție și insulele slab luminate care umplu mijlocul etajului, centre de conversație și puncte de așteptare cu sofale și covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
panoramic sunt închise și prinse cu ace la mijloc. Ei cunosc toate mobilele pe întuneric, dar eu, eu mă împiedic de fiecare scaun și de fiecare măsuță. Dobor la pământ o bombonieră, zbang, și mama țipă și se aruncă pe linoleumul din bucătărie. Tata vine din spatele sofalei unde stă ghemuit și zice: — Trebuie să ai puțină răbdare cu mama ta. Ne așteptăm dintr-o clipă în alta să fim victimele unei crime pe motiv de intoleranță. Din bucătărie, mama țipă: — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
propoziția de mai sus. Dar nimeni n-a avut de ce s-o spună. Așa că, anul trecut, Cora Reynolds împreună cu alții se duc la cabinetul sanitar și o scot pe Betty Suflătoarea din valiza ei de plastic albastru. O așează pe linoleum. Îi tamponează gura cu apă oxigenată. Procedura standard de igienă. O altă prevedere locală. Directoarea Sedomnulak își așează palmele în mijlocul pieptului lui Betty. Pe stern. Cineva îngenunchează ca s-o prindă de nas. Directoarea apasă pieptul de plastic. Și tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]