197 matches
-
ele, li s-a pus cruce, gata. Bunăoară, unul din lucrurile care intră în categoria asta ar fi părul meu, pe el chiar că l-a mâncat gaia, din bretonul care-mi atingea sprâncenele prin clasele primare (așa cum era el, lins și stupid, moale și bleg), din chica care se strângea la spate în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge, dar îmi ascuțeau și mai rău bărbia, în fine, din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule pentru prostată și ceva sculău sau cum i-o fi mai spunând atunci. Resemnează-te. - Știi ce, nu mă mai lua în tărbacă! - Ba bine că nu! Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe care străluceau doi ochi enormi, Întunecați și enigmatici, al căror fel de a privi era socotit cel mai fermecător și mai misterios din Întregul oraș. Per ansamblu, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru pieptănat lins și dat cu ulei, și urechile lui mari cu smocuri de păr negru. Restul capului i s-a afundat în perna albă de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pielea lui de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți băieți, mai Închisă la culoare, o piele care Încă de la adolescență era tăbăcită și-i apăra de intemperii. Ar fi vrut să nu-i fie părul lins, linia maxilarului delicată și pomeții obrazului lipsiți de relief, ar fi vrut să nu se deosebească de ceilalți atât de mult. De-a lungul acelui an pașnic de după sosirea În noul lui cămin, Adam n-a avut de ce să se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo, cu capul plecat într-o parte în fața ziarului,pierdut în gânduri. Ce rar ticăia ceasul! Peste o săptămână veni în vizită Elena, împreună cu Ștefan, însoțiți de domnul Simion, tatăl tânărului. Ștefan era un băiat potrivit de statură, cu părul lins, pieptănat într-o parte. Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu revere mari, rotunjite, părea foarte serios. Ținea în mână o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trăda vârsta de 40 de ani. Ela a apărut și ea imediat și l-a apucat de mână. El a tresărit, s-a oprit din vorbă și spontan s-a întors către dânsa, a ridicat-o în brațe. Părul ei lins, blond, lung s-a clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fereastră, rozând capătul pixului și încercând să creez ceva din nimic, să dau viață unor fapturi lipsite de-o existența anterioară, să le dau nume, părinți, studii, haine, averi... să trebuiască să hotărăsc dacă au ochii albaștri sau căprui, părul lins ori cârlionțat sau daca n-au fir de păr în cap... Dumnezeule mare, ce plictiseală! Și-apoi efortul chinuitor, dureros, de a transpune toate astea în cuvinte - în cuvinte cu un aer de prospețime, care să nu sune de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pot circula cu ele. Bart avea două mașini, de care era tare mândru. Știi cum sunt mașinile pentru bărbați, adăugă el, ca bijuteriile pentru voi, femeile... Nu se mai sătura să o privească. N-o văzuse niciodată cu părul ud, lins. Începea să se usuce și să se vălurească tulburător. Se simțea puțin încurcat, el, în scaunul lui cu rotile. Arm îi zâmbi încurajator. Hai, lasă văicăreala, glumi ea, nu are rost să te simți vinovat, tu singur ai spus - karma
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
depopulîndu-te, toate micile satisfacții și nici una mare, periculoasă; nici un eroism, nici un geniu, nici o tînjire teribilă după ceva pe care nu-l poți, cel puțin în teorie, avea. Dac-ai fi fost tînărul Pete Harris, năpăstuit de pustule și cu părul lins, te-ai fi simțit de parcă mereu erai gata să-ți dai sufletul din cauza siguranței vieții tale, a cumpănirii ei nepăsătoare, acea iubire protestantă pentru tot ce e comun; certitudinea eternă a credinciosului că strălucitorul și macabrul nu sînt doar amenințătoare
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
încet în dormitorul care aparținuse părinților ei. „Dumnezeule, suspinase adânc, uitându-se în oglindă. Trebuie să împiedic nunta asta rușinoasă.” Era înaltă și osoasă, iar rochia neagră îi accentua culoarea gălbejită a pielii și extraordinara fragilitate a corpului. Purta părul lins, lipit de tâmple și strâns în vârful capului într-un coc roșcat, ca o calotă. Avea chipul veștejit, privirea aspră și niște umflături proeminente pe mandibule, care-i dădeau o înfățișare de om îndărătnic și dârz. Se spălă pe mâini
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
că deja cumpăraseră locuința, acum trecuseră doar să mai arunce o privire. Să ia măsuri pentru perdele și covoare, îndrăznesc să presupun. Jane, fiica familiei Glover, închidea cercul adulților, ascultând și ea. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cu părul lins, și ținea într-o mână platoul pe care-l plimbase printre musafiri, acum gol. Cei mari îi făcuseră loc politicoși, zâmbind. Avea în jur de paisprezece ani; exact vârsta la care devenea suficient de mare ca să participe la așa ceva. - Sunt
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
ai decât. Dă-te jos și însoară-te. - Promiți? - Am spus? Am spus. Ce să mai promit? Treaba ta. Dă-te jos. Jean cobora de pe acoperiș. Ioel Fiselovici se întoarse la măcelărie. Mamele cu copii se risipiră, gravidele terminară de lins înghețată, lucrătorii și șoferul își aprinseră câte o țigară. - Ce s-a întâmplat? Întrebară întârziații. - Beee, veni răspunsul dezamăgit. Până la urmă nu s-a întâmplat nimic. Am pierdut vremea degeaba. Dorel SCHOR Tel Aviv 20 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Dorel
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
are un viitor problematic. mesc, succesul. Se simte pierdut fără cercul de amici. Susține mereu că zilele de școală au fost cele mai fericite din viața sa. Revine des la alma mater și ține cuvântări despre realizările absolvenților. 5. Părul lins. 5. Fără păr lins. Amory luase hotărârea definitivă să meargă la Princeton, deși era unicul absolvent de la St. Regis, care avea să se Înscrie la universitatea respectivă. Yale Își câștigase o aură și o strălucire romantică din poveștile care circulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mesc, succesul. Se simte pierdut fără cercul de amici. Susține mereu că zilele de școală au fost cele mai fericite din viața sa. Revine des la alma mater și ține cuvântări despre realizările absolvenților. 5. Părul lins. 5. Fără păr lins. Amory luase hotărârea definitivă să meargă la Princeton, deși era unicul absolvent de la St. Regis, care avea să se Înscrie la universitatea respectivă. Yale Își câștigase o aură și o strălucire romantică din poveștile care circulau la Minneapolis și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de tot, că el nimic nu simte Fulger râzând, culoarea rozei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu e acasă, îi îndoaie Johnny tabla hotelierului fără milă. Dimineața ne întâlnim pe hol, toți cu ochii roșii de nesomn. Horea, mai ales, era fiert, se nimerise să aibă camera lipită de a noastră. Apare Johnny, freș, dușat, pieptănat lins, sprayiat puternic, ca un bărbat mulțumit și, mai ales, ca un român cu datoria împlinită. ― Bună dimineața, țară, spune el cu glas mândru. Liniște puternică. ― Trei culooooori cunosc pe luuuume, cântă Johnny mulțumit. ― Auzi, domnu’ Johnny, spune într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe Reiko, strâns Îmbrățișate. În clipa aceea bărbatul s-a repezit asupra ei. Din momentul acela nu mai eram decât niște animale În călduri, neavând nimic În comun cu o ședință sado-maso. Noi, femeile, nu ne doream decât să fim linse În locurile acelea care șiroiau de secreții, iar el ar fi vrut să ejaculeze la nesfârșit. Când am simțit retrăgându-se valul acela uriaș care mă lovise la Început, m-am străduit din răsputeri să devin lucidă și am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
crezi? Becker pufni: Dacă se întâmplă să locuiești lângă un afurisit de adăpost pentru câini. — O, asta e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse dintr-o meșă foarte prost ascunsă, ca o cuvertură care alunecă de pe pat, și spânzură ridicol pe lângă una dintre urechile lui de un roșu transparent. Căutăm un bărbat căruia îi place să mutileze fete tinere, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doarme bine.” Mâncând o înghețată pe stradă, o doamnă: -„Vai, sunteți dl. Alex Ștefănescu. Vă admir. V-am citit cărțile”. Simțindu-se stângenit, meditează, în timp ce-i cad câteva picături pe cămașă: „Mâncatul unei înghețate are oricum ceva indecent (trebuie mereu linsă)”. Telefon de la un student: „D-le Alex, la 21 de ani încă sunt virgin. O colegă e de acord să se culce cu mine, cu condiția să-i aranjez o întâlnire cu dvs. Vrea să-i spuneți părerea despre versurile
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
Eu, scriitorul (!) Când te trage ața ... Era pe atunci o fată tinerică. Să fi terminat oare liceul? Asta nu mai știu. Dar nu are relevanță acum. Subțirică și frumușică, rupea inimile băieților din cartier. O brunețică cu părul lung și lins. Fiind ultima din cei șapte copii la părinți, era o alintată. Dar nu prea mult, întrucât rămăsese orfană de tată de micuță. Nici nu l-a cunoscut pe tatăl ei, murise înainte ca ea să se fi născut. Cunoștea greutățile
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]