201 matches
-
Domnea o atmosferă mai curând de chermeză decât de zaveră"), ales în consiliul municipal FSN, unde i se dă o funcție care echivala cu aceea a fostului secretar cu propaganda, căutând să se facă util, dar neizbutind prea mult din pricina liotei de revoluționari improvizați, investind "încredere și entuziasm în cealaltă garnitură", ajunsă la putere în 1996, spre a se prăbuși apoi cu totul în "râpa deziluziilor", descoperind la toți "același fel de arivism, același nepotism, aceeași penurie de caractere". Concluzia e
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
Femeia e regina împărăției parfumate, dar domnia sa este la fel de efemeră ca și parfumul pe care îl promovează. Voi reveni asupra acestui aspect. Ca să scape de război, Ahile a fost ascuns de mama sa la Lycomede, regele Scyrosului, care avea o liotă de fete. Imbrăcat femeiește, cu fața unsă cu un strat gros de pomadă roz și cu părul ascuns sub un văl, Ahile a învățat să toarcă lâna. Acest episod hazliu din Iliada ne dă informații despre preocupările estetice ale grecilor
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
mai bun dintre ei! Fără îndoială, bastardul ăsta începuse să le încurce socotelile. Dacă și-ar fi pus mintea cu el, l-ar fi putut reduce la tăcere într-o clipă. L-ar fi prins într-o zi singur, fără liota de copii care se țineau de coada lui mai tot timpul, fără compania lupoaicelor care foloseau orice ocazie să-l alinte, l-ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și mâine o zi, de poimâine să nu mai vorbim... — Făi, Vetuță, se repezi Caterina, să nu uiți mâine să-mi dai șablonul ăla de cruce. — Uit io! Tu uiți, că te-ai ramolit. Vai de sufletul tău de păcătoasă. Liota se stinse. De dincolo de gardul părculețului, un leagăn scârțâia sub vânt. Veni noaptea. Prin luminator se mai auzi o vreme zdrăngănit de cratițe, apoi luminile apuseră prin geamuri. Pe hol, pe la miezul nopții, se auzi tropăit, apoi blocul sucombă sub
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un leagăn scârțâia sub vânt. Veni noaptea. Prin luminator se mai auzi o vreme zdrăngănit de cratițe, apoi luminile apuseră prin geamuri. Pe hol, pe la miezul nopții, se auzi tropăit, apoi blocul sucombă sub cerul întunecat, de primăvară timpurie. Dimineață, liota de mămăici cu scăfârlii roz se încolonă pentru tura matinală de piață. — Da’ cu Vetuța ce-i? Că ea e prima mai mereu! — Las’ că apare ea. Mai stăm acilea și plecăm noi... Babele se înșirară pe gărduț ca vrăbiile
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bărbatul ve nind mai în lumină. — Vai, domnu’ polițist. Bine c-ați venit, că nu mai știam ce să ne facem! Io-te că Vetuța nu a mai venit și noi ne am cam fi dus... Polițistul inspectă din ochi liota de babe, tocul ușii. Și-și drese vocea: — Este cineva dintre dumneavoastră proprietarul casei? Babele începură să dea din colț în colț. Florica, mai hotărâtă să plece la nea Marian al ei, care deja îi pregătea de câteva ceasuri bune
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
va prinde o fărâmă din apropoul lui. Mămăița oftă. Che Guevara, nu. — Aveți copii? îl abordă frontal mămăița... — Nu... nu m-am însurat..., se descumpăni el, gândindu-se la ce ar fi însemnat pentru traducerea poemelor în metru antic o liotă de puradei agitați. Lasă, mamă, că ești băiat tânăr. Să te tot însori, trecu ea la per tu fără vreun preambul. Așa o fi... — Eu i-am zis și lui Ionel, băiatul ăl mare, să găseas că o fată cuminte
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tone de grafice și kilometri de calcule mărunte cât bobul de orez, de s-ar fi îngălbenit de invidie, dacă așa ceva nu ar fi fost pleonastic, întregul neam chinezesc, văzând lucrătura de un detaliu amețitor la care se înhămase scrupuloasa liotă de afaceriști. La finele unei luni năucitoare de muncă, epuizați, dar mulțumiți că totul pe lumea asta are un sfârșit, făcură publice concluziile la care ajunseseră: de când lumea și pământul, mai exact de la inventarea diazepamului, nu se întâlniseră vreodată cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
neapărat cu încărcătură religioasă. Doar că Plictiseală nu avea de unde să știe că autorul compunerii „Patria Mea“ nu îi adu cea sendvișul cu salam decât atunci când se hotăra să nu i-l mai paseze cățelei Milupa, cea cu o veșnică liotă de pui. Având în vedere faptul că era o demnă purtătoare a unei zgărzi roșii, semn că a fost deposedată de putința de a produce pui, trupa de patrupede minuscule încălca în mod categoric orice manual de biologie, legile firii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit }ara Sfăntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi și protopopi, după cum celulele și organizațiile de bază au luat și ele locul bisericilor locale și al soborului parohial. Iar pentru că Iisus a mîntuit lumea prin jertfă și prin propriul lui
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
o zi pe alta, visând, în compensație, la fantasmagorice alternative biografice și istorii personale contrafactuale. E ceea ce îi leagă pe funcționarii din biroul friguros al Băncii (nuvela Iulia în iulie) atât de diferiți, altfel, între ei: Stere, stăpân peste o liotă de animale, după ce nevasta i-a fugit c-un motociclist, familistul Tudose, tată al unei viitoare fete bătrâne și soț tot mai plictisit de ritualul conjugal, fantele Norbert Miclăuș, cu voiajurile lui imaginare, și ciudatul Filip Cornea (apariție memorabilă), a
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit }ara Sfîntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi și protopopi, după cum celulele și organizațiile de bază au luat și ele locul soborului parohial. Și pentru că Iisus a mîntuit lumea prin jertfă și prin propriul lui sînge, noii mîntuitori au
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
vedem noi. De ce nu vrei să intri în întovărășire? Pentru că nu mă pot întovărăși cu lepădături ca Daurel Cocioabă și, alții ca el. Aiștia nu au nici cenușă în vatră. Ce au ei de pus în tovărășie cu mine? O liotă de puradei, femei leneșe și în rest doar beție și cerșeală... Eu dacă aș fi în locul tău - cu atâtea bube-n cap - aș lăsa-o mai moale. Ce vreți să spuneți cu asta? Păi, să le numărăm pe degete: Cine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
erau sănătoși și cu poftă de joacă, Zinzin se ținea tare, nu voia să se vadă că-i vine să fugă din acest ospiciu de copii abandonați, a început să le cânte copiilor la vioară, în mijlocul parcului, înconjurată de o liotă de copii, își imagina că este la Scala din Milano, la început cânta melodii cunoscute, apoi asculta vocea din creierul ei, rând pe rând au ieșit la geamuri educatoarele și infirmierele, apoi femeile de serviciu și bucătăresele, apoi s-au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pă la voi, pă la telemormani, dă te-am cerut dă la ai tăi, n-am văzut niciun blazon pă poartă, că gardu era oricum înnădit cu sârmă și abea dă să mai ținea. Nu mai zic că umbla toată liota aia dă câini să mă muște p'in el. Ia uită-te, dom'ne la ea, unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău. Mă, băiatule
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am găsit, jupâne!” - zic. Aizic face niște ochi cât cepele și se holbează la mine ca la lup... „Măi! Da’ cum ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru chelia unchiului Hymie, care își agita furios pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de mătuși și unchi și veri mai mari, încercând să-i țină la distanță, să nu se piseze unul pe celălalt până or ajunge două grămăjoare de colb evreiesc. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii mari, după un concurs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
arde molcom, doica irlandeză îmbăiază copiii înainte ca Mama să-i culce în pătuțurile lor, iar suplul fost manechin, fostă călătoare pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor, victima autoproclamată a unei liote de nemernici lipsiți de orice scrupul, poate fi văzută aici în pijamaua ei Saint Laurent și în botoșei, cufundându-se gânditoare în lectura unui roman de Samuel Beckett... stând pe o blană alături de soțul ei, Despre Care Vorbește Toată Lumea, Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
culoarea untului! Pletele lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puse în practică planului ce i se prezentase în odăile dinspre grădină ale Vilei Katerina. Întîi au fost închise cîteva dughene de mărunțișuri, mare lucru nu însemna, cifra de afaceri era neglijabilă, dar pentru proprietarii lor reprezenta suma necesară subzistenței liotei de copii care trăiau în camerele mucezite din curtea interioară, ascunsă privirilor de către un gard înalt din scînduri date cu păcură să nu putrezească. De la unul, de la altul a înțeles că motivul închiderii dughenilor a fost "o hotărîre a breslei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
organele vitale iar grija exagerată care i se arăta nu putea fi decât zăpăceală la cap și atât. Un alt copil pe care învățătoarea îl ridica în slăvi era Ana. Soții Lipșa, ambii croitori, se aflau la mare rang în liota părinților clasei. Tovarășa îi primea, întotdeauna, cu un zâmbet până la urechi și Luana se întreba, cu naivitate, ce mare brânză să încropești câteva boarfe pentru care nu-ți trebuie matematică să le duci la bun sfârșit. În ciuda acestei atenții exagerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de-a lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram acolo. Eu Îi strînsesem. Aflînd cel dintîi vestea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bîntuite și să țină o slujbă de alungare a spiritelor necurate din mijlocul obștii. Popa, care nu era străin de agitația Împotriva familiei Weisz la deportarea din urmă cu un an, s-a Înfățișat la casa acestuia Înconjurat de o liotă de credincioase. A apărut și primarul cu polițaiul și cu doi ruși, un ofițer și șoferul său, poposiți cu trupa În preajma localității, În drumul lor de Întoarcere acasă. — Tovarășul Weisz - a tunat primarul adaptat deja, În prezența puterii sovietice, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intervenției pe care tocmai o efectuase, profesorul l-a Îndemnat: ― Cred că e bine ca protocolul operator să-l ai Între notițele proprii. Chiar cu mai multe detalii. Îți vor fi de folos... Și nu uita să liniștești familia bolnavului - liota, cum Îi spunem În mod obișnuit. Trebuie să știi că pentru acești oameni familia este un lucru la care ei țin foarte mult. ― Așa voi face, domnule profesor. Cât despre dragostea lor pentru cei din familie, m-am convins acolo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cine-i ochioasa, atunci vei crește În ochii mei. Altfel...” „Ia adu-ți tu aminte de acei ani când „tovarășii” de la raion veniseră acolo la dispensarul din Pomârla să „te Închinge”. Când mașina lor te-a lăsat În fața dispensarului, o liotă de șatrari te-au Întâmpinat cu bocete În cor: <Domnu’ doctoru’, bunule, hai cî moari mama noastrî ă. Ei, printre fusteicile Înflorate ce se agitau pe lângă <mama noastrîă era și cea a acestei țigăncușe, care atunci era o copilă doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]