154 matches
-
lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane. 17 O adiere invizibilă de vânt Stăteam pe marginea patului meu din hotelul Willows și despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul serii, lumina palidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioarele țepene, ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din experiența personală, zise, pare să le placă mai cu seamă litera s alungită. Ian lipăi pe coridor înaintea noastră, cu urechile date pe spate, cu coada în jos, alergând așa cum fac pisicile atunci când nu le place faptul că oamenii vin repede în urma lor. Coridorul se bifurca, se iviră uși și se zăriră fișete și cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
presupus că și-a săpat groapă în stratul de cimbru, spre disperarea domnului Ionel, care are grădina în grijă. Pe seceta asta nu-i chip altfel. Vrei să-ți sap și ție una? Pot s-o fac suficient de adîncă. Lipăie cafeaua din farfurioara mea, cu un reproș: Biscuitul unde-i? Domnul Ionel e scandalizat de cîte ori vede scena. "Ghiauru' ista di cîni bé și café?" Bea. Își cere cafeaua, patru lingurițe măsurate, punîndu-și laba uriașă pe genunchiul meu. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
numa' pe tine te iubesc. E o neînțelegere la mijloc de codru des. Eu am imunitate genetică la femei. La toate. La mai toate, pun eu accent pe mai. Uf, ce gură devastatoare ai, Iordanco. Și, după ce-și bea/ lipăie cafeaua din farfurioară, ceva îl îngrijorează: Crezi că Șichy mi-a văzut tatuajul? E modul lui eufemistic de-a vorbi despre vasectomia pe care a suportat-o (cu complicații) anul trecut. Am crezut că-mi moare cîinele. Și-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și pieptăna părul lung cu degetele subțiri, privindu-mă până în suflet cu ochii ei negri de mânză nărăvașă. A zis mama să te grăbești și, făcând o piruetă, își răsuci clopotul fustei crețe și dispăru pe poartă. Se mai auzeau lipăind tălpile goale pe trotuar. În zorii zilei de marți, nea Costică s-a îmbrăcat încet, cu gesturi care-i trădau liniștea drumului împlinit, pacea încheierii unei vieți îndelungi, cu o ușoară tristețe, dar foarte ușoară, a neînțelegerii trecerii prin această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avea solnițe, sarea fiind pusă în farfurii adînci cu chenar albastru, tipice alimentației publice comuniste. Un consumator, demult trecut de o anumită alcoolemie, turnă berea din halba în farfuria cu sare și se alimenta din soluția saturata de clorura sodica lipăind precum pisicile. Dar apropos de Caimata, cea ridicată în 1732 și demolată în 1892, deci după 160 de ani de sfîntă existența, ea nu apare numai la Caragiale (deja demolată în Articolul 214), ci și în Princepele lui Eugen Barbu
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
de dor, ne intrase în minte, răscolind erotic... finețea sărutului liber, joia din os, tremurând până la tâmpla, îmbrățișarea rămasă pe alb, descoperind paralele în sânge, cu argint de tristețe, un fel de sulf, pe care il duci în cerul gurii, lipăind a seară pe spinare de ochi! mă ridicăm de-atâta coborâre, plângea și paradoxul, lua chip de fântână, si curgea! timpul se înfașă, simplifica aripile inimii... începea să ardă săgețile viitorului! și ne legănam, sânii mei alăptau cu dark fuchsia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
-n străzi dilii, sub cer bombat în stele, De ziduri, de copaci și de statui Proptită,-i pun pecetea gurii mele Și îi închid trecutul amărui 7. Ca într-un cufăr. Pot să plec, tot fragă Și forfota-n tăpșane lipăind Femeia mea va ține o vîzdoagă La tîmpla-i c-o plăcuță de argint, Semn că-mi așteptă roua spermantină De dincolo de scînduri de coșciug. Căci n-o să fie , cred, nimeni de vină Din cînd în cînd la ea dac-o să
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
prindem pe tip încă în pat, ar fi amuzant, apropo, ce zi e azi, sâmbătă, azi e sâmbătă, nimeni nu se scoală de dimineață sâmbăta, o să vedeți că o să apară la ușă așa cum sunteți voi acum, în halat și pijama, lipăind din papuci pe coridor și, în consecință, cu garda jos, cu moralul scăzut, repede, repede, care e viteazul care se prezintă ca voluntar să pregătească micul dejun, Eu, spuse al doilea adjutant, știind foarte bine că nu exista un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în cele din urmă ați venit dumneavoastră, presupun că din cauza scrisorii, Da, din cauza scrisorii, confirmă, fără alte comentarii, inspectorul, Intrați, intrați. Agentul a fost primul, în unele cazuri ierarhia acționează invers, apoi inspectorul, apoi comisarul, în coada cortegiului. Bărbatul înaintă lipăind din papuci pe coridor, Urmați-mă, veniți pe aici, deschise o ușă care dădea într-un mic living și spuse, Luați loc, vă rog, dacă-mi dați voie, mă duc să încalț niște pantofi, ăsta nu e un mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu, sunt ca o femeie bătrână, oare ce am?, ia paharul cu apă de pe masă, lipăie cu tălpile goale prin grădină, spre firul ăla de apă care trece prin marginea din dreapta, varsă apa din pahar în pârâu, apele care știu, un vânt bate deodată, neașteptat, ca și cum ar lua ceva, poate vântul turbat al toamnei care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dar nu ne cunoaștem deloc, mi-e imposibil să vă spun așa. În orice caz, asta nu are nici o importanță, murmură Porcușor, arborând În continuare o expresie impasibilă, În afara ușorului freamăt care-i cuprinse buzele. Aveți o iubită? adăugă el, lipăind cu zgomot o Înghițitură de ceai. Nu i-am răspuns. — Dacă nu-mi răspundeți, mă văd pus În imposibilitatea de a vă livra marfa. Ce vreți să spuneți prin „iubită“? Cineva cu care să am o relație serioasă, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din groapa cu ploi surâde timpului. are trunchi noduros și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii mărunțesc ecoul copacului, când cariile îi rod infinitului trupul. nu mă întreba cine sunt. întreabă-mă cine ești. te ascund undeva, între minciună și adevăr. vorbele goale flutură stindardul promisiunilor, deasupra prăpastiei
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
ceasul. Era trecut de zece noaptea. Ce-o face Adriana? Doarme și ea sau așteaptă să plecăm la mănăstire,la slujba de Înviere? Își trasepe elrepedepantalonii, îmbrăcă și o bluză și ciocăni ușor la ușă. Imediat se auziră pașii Adrianei lipăind pe parchetul fără de covor al camerei. - Cine-i? întrebă ea pentru orice eventualitate, fiind convinsă că nu putea fi la acea oră decât Sebastian. - Eu sunt, auzi răspunsul lui. - Te rog să mă scuzi, m-a furat somnul. În cinci
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
din groapa cu ploi surâde timpului. are trunchi noduros și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii mărunțesc ecoul copacului, când cariile îi rod infinitului trupul. nu mă întreba cine sunt. întreabă-mă cine ești. te ascund undeva, între minciună și adevăr. vorbele goale flutură stindardul promisiunilor, deasupra prăpastiei
COPACUL DIN GROAPA CU PLOI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361735_a_363064]
-
Scutur din cap aruncând uitări și dureri. Un declic! Reny al meu! El?! De unde și până unde?! Se târăște spre bancă scheunând ușurel. Parc-ar plânge-un copil. Mi se-aburcă pe genunchi. Își apropie botul și-ncepe să-mi lipăie tacticos fața, parcă vrând să nu grăbească fericirea revederii. Prin asta mi-aduce aminte de-o altă vreme când alunga de pe chipu-mi lacrimi amare că o pierdusem definitiv pe Aurèlie... Îl strâng la piept clipe bune. Mulțumit, se-așează
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
gură să treacă și ziua de ursitori, pentru a se putea ridica de pe strat, ca să-și vadă de rostul casei. * În ziua ursitorilor, pe Mitru Leu l-a găsit răsăritul soarelui în arie, strigând: - Mărie, unde ești, Anică? Anica veni, lipăind talpă după talpă. Veni și Măria, dar mai încet, ținându-și mâinile-n sân, băgate sub pieptarul negru, de postav, cusut de Costică al lu' Goace din Gămănei. Venea târându-și piciorul după ea. Și-l târăște așa,de când a
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
am apropiat de un astfel de „lac” și m-am privit în el. Eram curioasă cum arată imaginea mea, reflectată în apa de ploaie strânsă pe o frunză. Nu se zărea nimic. Am atins ușor, frunza, cu boticul, apoi, am lipăit apa din ea. Era rece și avea gust sălciu. M-am zgribulit toată. Am așteptat la ușă, până când cineva a intrat în casă și m-am strecurat înăuntru. Atunci mi-am amintit că auzisem cândva, la radio, cum un actor
O FELINA OARECARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342446_a_343775]
-
nevestele. Dar mi-a șoptit mieros: nu-i așa că acum vrei? Cu botul plin de sânge, i-am răspuns tăios: nu ți-am spus, mă, că nu vreau? Abia atunci a explodat. Palmele grele ale lui tata au început să lipăie în neștire pe trupușorul meu cel gingaș, care mustea de atâta încăpățânare. În final, m-a aruncat în car, ca pe un buștean noduros ce nu se lăsa despicat, în bocetele mamei și ale soru-mii. Le-a spus și lor
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
ani, avea voie deja să meargă la plajă cu verișoarele. Și drumul trecea printre cele două cimitire ale orașului, despărțite între ele doar de drumul spre mare. La început, le arunca din mers priviri doar cu coada ochiului, în vreme ce picioarele lipăiau prin nisipul fierbinte, fin ca o pulbere, grăbite să ajungă la mare. Uneori însă, copiii se mai opreau puțin la marginea scundelor garduri văruite-n alb, care înconjurau locurile... de veci - întotdeauna o mirase acest cuvânt ce îndrăznea să sfideze
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
trece anii, Păcălind iarnă mereu; Când la gară să fac nani, Când în parc la heleșteu. M-am rugat lui Doamne-Doamne Să nu stau tot singurel. Ascultând ruga din soamne M-am trezit cu un cățel. Jucăuș, da din codită, Lipăie mereu lăptic, Bucuros că-i dau păpiță Se tot linge pe botic. De-i vorbesc, da din lăbuțe Neînțelegând nimic. Și îmi sare: țup! În brațe, Dăruindu-mi un pupic. Dacă-i Tom, Labus, Bobita, Toate-s nume de căței
POEZIA GOGONEL de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348265_a_349594]
-
prânzului, când s-a trezit groaznic de mahmur. Într-un alt colț al complexului, Heinrich se trezea și el. I se Întâmpla des să stea până noaptea târziu. Făcu un duș rece, Își puse pantalonii de mătase și cămașa și lipăi În papuci până În sala de mese să-și salute oaspeții care luau prânzul. Spre surpriza lui, sala era goală, doar „faimoasa vedetă de televiziune“ era acolo. Nu s-au Întors Încă? Întrebă el. — Se pare că nu, spuse Harry sorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]