4,922 matches
-
numai pentru Salonic, dar și pentru întreaga Grecie. Astfel de eforturi merită într-adevăr toate laudele noastre. Știm că în anul 2000 a apărut în Germania, prin grija unui excelent traducător - profesorul Evanghelos Konstantinou din Würzburg - o amplă antologie din lirica dvs. într-o elegantă ediție bilingvă. Cititorul român a făcut cunoștință cu versurile dvs. publicate de-a lungul anilor în paginile unor reviste literare din Iași, dar și din București sau Cluj-Napoca. Până la apariția în limba română a unui volum
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
schimbul de idei și sentimente care face să circule viața și să reînnoiască sufletele...". Observația cu oarecare tentă de teoretizare, apare în prezentarea volumului Tălmăciri al lui Șt. O. Iosif. Aplicarea în practică își găsește locul în două traduceri comentate, Lirica lui Horațiu, datorată lui N. I. Herescu, și Satire de Juvenal, sub semnătura lui I. M. Marinescu. Dacă în comentarea Satirelor, Izabela Sadoveanu își întinde antenele interpretării la literatura modernă, punând în balanță "tonul virulent amar" din Les Tragiques a lui
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Marinescu. Dacă în comentarea Satirelor, Izabela Sadoveanu își întinde antenele interpretării la literatura modernă, punând în balanță "tonul virulent amar" din Les Tragiques a lui d'Aubigné, Les Châtiments de Hugo și Satira III de Eminescu, altul este tonul aplicat liricii horațiene. Observatoare atentă la circulația valorilor, lirică și cerebrală, totodată, trăind prin erudiție împărțirea între elanuri și dezamăgiri, compară dezinteresul românilor cu virtuțile estetice ale francezilor. Ei recitau, pe vremea lui Napoleon, ode la prânzurile obișnuite, comentau între prieteni volumele
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
lume folosește cartea lui Mircea Scarlat și prea puțini se mai obosesc s-o citeze, fie și la "bibliografia generală". Deși despre Bacovia s-a scris poate mai mult decît despre oricare alt poet din perioada modernă a literaturii noastre, lirica sa înșelînd adesea prin iluzia "accesibilității", poetul continuă să rămînă încă "necunoscut"; se întîmplă cu Bacovia ceea ce s-a întîmplat cu Eminescu: exegezele critice au creat, în timp, o sumă de clișee care s-au dovedit (și se dovedesc încă
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
implicit, contestînd clișeele care au deformat "profilul distinct" al operei și care s-au ivit tocmai din prea încrezătoarea prospectare a circumstanțelor, să modifice sensul receptării lui Bacovia ieri/azi, în orizontul unor (mai ales) noi judecăți de situare a liricii sale. Procedînd astfel, Mircea Scarlat răspunde exigențelor care stau în fața noii critici și care dau contur relației sale cu marea literatură; nu știu dacă demersul critic poate viza "Adevărul", cum spune autorul în notele preliminare, dar este cert că această
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
său se întemeiază pe definirea bacovianismului pe care îl consideră "expresia unei practici literare irepetabile". Sintagma este de mai multe ori semnificativă; ea cuprinde sensul experienței literare (și existențiale, aș spune) a lui Bacovia și, în același timp, explică de ce lirica acestuia nu a făcut ceea ce se numește îndeobște "școală", în ciuda mulțimii imitatorilor de ieri și de azi. Critica de întîmpinare remarcă frecvent "influențe" bucoviene la cutare poet, dar acestea se reduc cel mai adesea la "atmosferă" (un termen atît de
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
cazul scriitorului nu se pot formula, fără riscul de a greși, ecuațiile asumare-realitate și adoptare-mască (poză); termenii sînt interșanjabili și din două ecuații avem, în fapt, una singură. Criticul afirmă, apoi, în mai multe rînduri faptul că diverse aspecte ale liricii bacoviene trebuie a fi considerate involuntare; mai mult încă, polemizînd cu Vladimir Streinu și Nicolae Manolescu, Mircea Scarlat crede că și distanțarea de tradiția literară nu are un caracter deliberat, modernismul lui Bacovia fiind unul "involuntar". Cred, însă, că Nicolae
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Vladimir Streinu și Nicolae Manolescu, Mircea Scarlat crede că și distanțarea de tradiția literară nu are un caracter deliberat, modernismul lui Bacovia fiind unul "involuntar". Cred, însă, că Nicolae Manolescu avea dreptate să considere că destructurarea pe care o produce lirica bacoviană drept una deliberată și să afirme, astfel, caracterul "intențional" al ironiei și parodiei: cum altfel ar putea fi interpretat un poem precum Scîntei galbene, de pildă. Intenția din aceste versuri mi se pare în afară de orice dubii: Vom spune că
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
nerăsuflate" (Cartea vieții). Poezia Floarei Țuțuianu aduce o prospețime a percepției pe care cu greu o mai regăsim în contemporaneitate. Versurile sale, deși adânc ancorate în livresc, nu sunt deloc artificiale sau searbede, așa cum ne-am aștepta. De fapt, farmecul liricii sale vine tocmai din transpunerea acestei dimensiuni livrești în termeni organici. Pe scurt, o poezie inspirată.
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
Barbu Cioculescu Fantasmele revin în lirica lui Theodor Vasilache, de la Primul milion și alte fantasme, volumul publicat în 2000, la Fantasme din lumea cealaltă, Editura Vinea, 2002, o aură ambiguă nimbând termenul de lumea cealaltă. Este vorba de aceea a exilului, de care poetul a avut
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
de emoție, rupem tăcerea,/ O facem din nevoia disperată de comunicare / - și nu pentru a schimonosi cu un accent imposibil/ limba frumoasă și arogantă a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă de a da în vileag potopitoarea ipocrizie a unei societăți ajunsă la opulență prin mijloace care nu-l privesc pe străin. Dar
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
ți-a devenit o a doua natură,/ ce nu te mai deranjează defel...". De altminteri, printr-un artificiu al editorului - Nicolae Țone -, prima și ultima copertă sunt identice, cauzând lectorului tentația de a deschide cartea la cotor. Ideea se potrivește liricii dlui Theodor Vasilache, de aparență prozaică și, în realitate, de moderne resurse ale vivacității, suscitând cititorului, prin surpriza fiecărui vers, acea fervoare care certifică autenticitatea. Cu simțământul de participare al celui care, cât îl privește, a rămas locului...
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
de simbolismul minulescian, mărturiseau deja un duh al nesupunerii față de chiar poncifele simbolismului: cu exemplul lui Jules Laforgue ori Christian Morgenstern în față, ucenicise cu folos la subminarea regulilor poetice admise, având drept "complici" nume mai apoi importante pentru mutațiile liricii românești, ca Adrian Maniu și Ion Vinea. Dăduse chiar anumite semne a ceea ce urma să fie "revoluția" dadaistă. La acest capitol românesc al cărții sale, biograful se arată destul de bine informat, referințele sale principale fiind Ovid S. Crohmălniceanu și Serge
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
care autorul, în căutare de nou și de mai nou, să dizolve canoanele poetice. Nu acest lucru va găsi, însă, în volumul Marinei Dumitrescu, intitulat cuminte Caiet roman. Autoarea practică o poezie de notație intimistă care reactualizează linia tradiționalistă a liricii interbelice, în special prin accentul pe care îl pune pe dihotomia trup-suflet și prin filonul religios care o străbate. Astfel, întâlnim aici o atmosferă senină, apolinică, în care visele nu sunt bântuite de coșmare (adevăratele coșmare fiind cele "trăite cu
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
ceai," îl îmbie ea într-o formulare cu ecouri barbiene, formulare care îndreaptă atenția către unul din aspectele inedite ale acestui volum de poezii. Dacă prin refuzul artificiului și al experimentului literar, versurile Marinei Dumitrescu țin mai degrabă de o lirică tradiționalistă, printr-o anume poetizare a propriei feminități, evidentă mai ales în ciclul poemelor Maternitate, autoarea se situează în plină modernitate. Este cu totul altceva decât o reacție feministă (care nu face altceva decât să emuleze și astfel să se
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
ieșire totodată prielnic risipirii de sine". Această viață-fundătură se declară în continuare, fățiș, "sedusă de cata-bază și inspirată doar scatologic, refuzînd cu program ( citește: prejudecată) catharsisul și iertarea,( ...) dispusă doar la recriminare și autodafe". Deci intră în ginta neagră a liricii, gintă mereu reîmprospătată de aspirații la gloria satanică a damnării. În opoziție cu poeții integrați în existență, care își exhibă satisfacția pe o gamă mai mult ori mai puțin "seducătoare", damnații cultivă cu sîrg ceea ce Baudelaire numea "plăcerea aristocratică de-
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
caz, a studiilor medii. " Tot felul de figuri, așadar, înfocați staliniști, cum se dovedeau pe atunci Haralamb Zincă și Ștefan Iureș, dar și Paul Anghel, Ștefan Bănulescu, Al. Oprea. Era încurajată, firește, poezia descriptiv-encomiastică, ultrapolitizată și se condamna "intimismul", adică lirica sentimentelor eterne. Numeroase sunt evenimentele a șapte decenii de existență, cu surprizele nu doar ale anilor, ci și ale orelor. Să notăm, totuși, reîntâlnirea cu profesorul Călinescu - prin 1963 -, prilej de a-și spune cuvântul despre atitudinea politică a acestuia
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
cât și versul de încheiere, acceptate, cum spuneam la început, nu pentru originalitate ci pentru intensitatea greu de descris a trăirii. De aceea simt că ar fi prematur să vă îndemn a nu mai folosi niciodată de acum încolo, în lirica dvs. de tranzit, cuvinte precum acestea: probabil, alimentează, iar pentru a scoate aș supune atenției verbul a ridica, în "Ușor te poate ridica/ Din euforie". Observați și sugestia din final, optând pentru economie. Uneori trebuie să recunoaștem și să preferăm
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
iar din 1988 este și președinte al Comitetului Nobel din cadrul aceleiași Academii. În această calitate, el face parte din micul grup de elită care în fiecare an îl desemnează pe laureatul Premiului Nobel pentru literatură. Profesorul Espmark este expert în lirica modernă, scriind două lucrări de referință despre tradiția acesteia, precum și studii monografice asupra poeților suedezi Artur Lundkvist (1964), Harry Martinson (1970) și Tomas Tranströmer (1983). În 1986 publică o amplă lucrare despre istoria Premiului Nobel pentru literatură: Det litterära Nobelpriset
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
îngînă cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexistă, în aceste imagini, și forța unui figurativism fără vîrstă și retorica unui eroism circumstanțiat și aerul grav, arhetipal, ușor de recunoscut în pictura lui Vlasiu, și lirica unui simbolism întîrziat, și încrîncenarea cromatică a lui Teodor Moraru, și figurația statică a lui Gh. Șaru, și pensulația amplă a lui Sălișteanu, și rafinamentul lui Octav Grigorescu, și lumea văzută cu lupa a Getei Năpăruș. Toate aceste incizii stilistico-formale
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
preț modic, printr-o tradiție încetățenită a instituției. Poposind pentru câteva zile la Viena, am avut ocazia de a asista la câteva reprezentații ale Operei. Am văzut un Don Carlos de Verdi într-o distribuție prestigioasă, cuprinzând nume importante ale liricii mondiale. Sub bagheta sigură a lui Vjekoslav Sutej, un dirijor de operă de care vom mai auzi, a evoluat o echipă de interpreți de mâna întâi: Samuel Ramey, celebrul bas american, în rolul lui Filip al II-lea, un artist
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
Barbu Cioculescu Rămas fidel sonetului, rondelului, acele forme fixe ale liricii tradiționale în care, timp de secole, s-au exersat poeții, pe când proza se năștea, iar dramaturgia se supunea, de asemenea, unor tipare prestabilite, Dinu Ianculescu oferă exemplul mai rar al declamatorului și autorului de poezie totodată, în dubla-i calitate
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
cu mare consum emoțional, a se supune unui canon poetic a putut însemna pentru Dinu Ianculescu modalitatea prin care o dată mai mult să-și exprime eul, confesiv și generos, dar nu și dispus la acel agresiv exhibiționism ce tocmai caracterizează lirica de început al celui de al treilea mileniu. Aceasta dintr-o dispoziție intimă, secret aristocratică, de om vechi, cât și datorită faptului că, deși a apărut relativ recent în volume, creează liric încă din deceniile cinci-șase. Un gând, un chip
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
al revelației faptul că opera aceasta reprezintă în adevărul ei cel mai intim un sistem de vase comunicante. "Legătura ombilicală", de mai multe ori destăinuită în Studiul introductiv de Barbu Cioculescu, de "faptul banal" de a fi recunoscut în personajul liricii mateine, pe autorul său. "Asemănarea tipologică" detectabilă în personaje, confidentul din Remember, ucenicul din Craii de Curtea-Veche, pornirea fiecăruia pe panta confidențelor, de la Pașadia și Pantazi la Conu Rache din Sub pecetea tainei, imaginile versurilor transmise uimitor de original prozei
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
sentimentală teribilistă. Înainte de toate, trebuie să recunoaștem că nu prea știm cum mai arată astăzi cititorul de poezie. Se scrie prost, se publică mult și se citește... puțin. Schimbarea de sensibilitate lirică e însă agresiv de avidentă și cred că lirica de dragoste pe care o practică G. Țărnea, cu motivele, simbolurile, retorica dar, mai ales, locurile comune de limbaj - cât ar fi ele de inevitabile și, într-o anumită măsură, scuzabile - este astăzi condamnată al necitire. Desigur, pot exista numeroși
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]